Narcis GAIDARGIU ■
Ieri am fost la cumpărături. La intrarea în supermarket, un banner îmi arată ecranul telefonului, un cod de bare și-mi spune mai sus „Scan & Go”.
Moaaamă, zic în gând, asta da șmecherie! O fi la promoție, bă, capitaliștii ăștia știu meserie, nu precupețesc niciun efort să-și țină clienții aproape.
Am zis mulțumesc, că am prins exact ziua aia bună. Am simțit c-a dat norocul peste mine. M-am bucurat, ca tot românul la chilipir.
Am încărcat coșul, mai mult ca de obicei, că deh, nimerisem zi de „Scan & Go”!
M-am prezentat, am fost direcționat la casele alea rapide. Ce să zic, eram uimit câtă amabilitate.
Am scanat produsele, am crezut că, gata, iese bonul și…„Go”. Am cerut asistență. Mi-a zis să pun cardul.
Mă rog, mi-am zis, o fi vreo formalitate, vor să știe că sunt eu, nu altul, deci să ne cunoaștem mai bine. Am pus cardul, a ieșit bonul. Nu m-a deranjat, era un mic intermezzo, am bănuit că era „endul” de la „Scan & Go”.
Am ieșit. M-am uitat în urmă, să nu vină careva după mine să-mi ceară banii. Simțeam un pic de compasiune din solidaritate de brand, de parcă furasem din magazin. Mi-am promis că data viitoare le întorc gestul și voi cumpăra dublu, dar cu bani.
Am ajuns acasă, deja mă desfătam culinar, când, frate, soro, îmi intră un sms de la bancă pe telefon, deschid. „Contul dumneavoastră a fost debitat cu suma de șpe sute de lei, către …”. Către cine? Către „Scan & Go”.
Era chiar dublu față de cât aveam de gând să cheltuiesc inițial.
Azi m-am prezentat în fața bannerului. Are vreo trei metri jumate înălțime. Normal că-l citești din mersul căruciorului de cumpărături, pornind de sus în jos și de la stânga la dreapta. Ai înghițit câteva informații de început, repede, ca pelicanul și pune-te pe cumpărat.
Nimeni nu citește tot ce scie pe un banner îngust și înalt cât două staturi de om.
Jos, jooos de tot, scrie cu font mici „Scanezi. Plătești. Câștigi timp!”
Ce vreau să spun?
Mi-am adus aminte de legea 363 pe 2007, privind combaterea practicilor incorecte ale comercianţilor în relaţia cu consumatorii.
Legea asta zice că „O practică comercială este incorectă dacă: deformează sau este susceptibilă să deformeze în mod esenţial comportamentul economic al consumatorului mediu la care ajunge sau căruia i se adresează ori al membrului mediu al unui grup, atunci când o practică comercială este adresată unui anumit grup de consumatori”.
„Practicile comerciale înşelătoare pot fi acţiuni înşelătoare sau omisiuni înşelătoare”.
Conform legii:
„O practică comercială este considerată ca fiind omisiune înşelătoare dacă, în contextul prezentării situaţiei de fapt, ţinând cont de toate caracteristicile şi circumstanţele acesteia, precum şi de limitele mijloacelor de comunicare utilizate pentru transmiterea informaţiei omite o informaţie esenţială necesară consumatorului mediu, ţinând cont de context, pentru luarea unei decizii de tranzacţionare în cunoştinţă de cauză şi, prin urmare, determină sau este susceptibilă să determine luarea de către consumator a unei decizii de tranzacţionare pe care altfel nu ar fi luat-o.
O practică comercială este, de asemenea, considerată ca fiind omisiune înşelătoare atunci când, ţinând cont de aspectele prevăzute, un comerciant ascunde sau oferă într-un mod neclar, neinteligibil, ambiguu ori în contratimp o informaţie esenţială sau nu indică intenţia comercială a practicii, în cazul în care aceasta nu rezultă deja din context, şi când, în oricare dintre cazuri, consumatorul mediu este determinat sau este susceptibil a fi determinat să ia o decizie de tranzacţionare pe care altfel nu ar fi luat-o.”
„Scan & Go” sună mișto.
Înțeleg că nu rima și ar fi sunat necomercial „Scan, Pay & Go”.
S-ar fi ales praful de concept și investiția în serviciul cu case rapide, dar legea-i lege și unde-i lege nu-i tocmeală.
