Cum ne-au pus americanii oglinda în fața, fără menajamente

Ascultă articolul

Valentin M. IONESCU ■

Scurtă analiză a “Declarației privind climatul investițional în România pentru 2026, a Departamentului de Stat al SUA”

Anual Departamentul de Stat al SUA elaborează pentru mai multe țări, printre care și România un scurt raport privind mediul de afaceri, care este mai degrabă un ghid comprehensiv structurat  pe acele domenii considerate sensibile pentru investitorii americani și care îi ajută să ierarhizeze riscurile în cazul în care decid să învestească într-o țară anume. Raportul respectiv intitulat “Declarația privind climatul investițional” nu servește neapărat la identificarea oportunităților investiționale, chiar dacă uneori se menționează sectoare economice atractive, întrucât pentru un asemenea demers un potențial investitor își face propriile evaluări mult mai detaliate și cu o țintă precisă pe o piață /sector specific. Documentul exprimă implicit și poziția SUA față de situația mediului de afaceri dintr-o țară.

În ceea ce privește România, deși documentul are o abordare echilibrată ca limbaj, subliniază ineficiența administrației, incoerența politicilor publice, lipsa de predictibilitate a justiției și corupția generalizată.

Profit de ocazia de a analiza acest document și de a scoate în evidență principalele probleme de natura instituțională și riscuri în afaceri.

1. Legislația este incoerentă și impredictibila

Guvernul modifică frecvent legislația fiscală prin ordonanțe de urgență, fără evaluări de impact (“regulatory impact assessments”) și fără consultări publice adecvate, ocolind Legea transparenței decizionale. Deși în document se oferă câteva exemple fără prea multe detalii, simt nevoia să clarific niște aspecte, pentru cititori. Guvernul face evaluări înainte de a iniția modificarea legislației fiscale, dar numai pentru a vedea impactul pe venituri fiscale. Adică face analize de încasări bugetare directe, uitându-se doar la elasticitatea veniturilor fiscale (cât de rapid cresc încasările în raport cu evoluția PIB), productivitatea taxei (raportul dintre veniturile colectate efectiv și potențialul teoretic maxim al taxei) și randamentul fiscal brut (venitul net generat de o taxă după scăderea costurilor stricte de administrare ale ANAF). Guvernul nu este interesat de cuantificarea poverii fiscale (cota efectivă de impozitare, sarcina fiscală totală (de ex. diferența dintre costul total al angajatorului cu un salariat și salariul net primit de acesta), incidența fiscală (pe cine cade mai mult sarcina fiscală). De asemenea, guvernul nu este interesat de costurile de conformare, adică de resursele de timp și bani pe care un contribuabil le pierde pentru a se supune legii (să achiziționeze soft-uri, să depună declarații, utilizarea sistemelor greoaie alte statului gen e-factura, e-Transport, e-Sigiliu, e-TVA).

Pe de altă parte sunt piețe/sectoare economice descurajate să se dezvolte din cauza unei sarcini fiscale mari, cum este sectorul energetic (taxa pe solidaritate, accize și tva) care au impact negativ fie în investiții (taxa pe solidaritate, impozitul specific pe cifra de afaceri – ICAS,  impozite pe veniturile suplimentare și exploatare, impozitul pe monopolul natural și contribuția ANRE) fie în preturi (accize și tva).

Am făcut aceste precizări, deși nu sunt detaliate în documentul Departamentului de Stat al SUA pentru a sublinia că nivelul taxării și impredicitibilitatea legislației fiscale este descurajantă pentru investiții în multe sectoare, cap de lista fiind sectorul energetic care este o problemă de securitate națională și condiție esențială de dezvoltare economică.

2. Capacitate administrativă redusă

Documentul precizează că procedurile pentru obținerea autorizațiilor de construire, al avizelor de mediu, al titlurilor de proprietate și conectării la utilități durează mult.

La construcții știm că legislația prevede termene clare (cum ar fi cele din Legea nr. 50/1991), dar în practică procesul durează de la 6 luni până la peste 1-2 ani, în funcție de complexitate, localitate, relații, grad de digitalizare integrată în primării. Conectarea la utilități este costisitoare și durează între 6 și 9 luni.

3. Problema titlurilor de proprietate și a cadastrului

Documentul precizează că Agenția Națională de Cadastru și Publicitate Imobiliară (ANCPI) lucrează foarte lent și sunt înregistrate doar 65,6% din totalul clădirilor existente în România. Din acest punct de vedere, documentul nu este exact și este greu de verificat sursa. Conform ultimelor date agregate din rapoartele ANCPI și PNCCF (Programul Național de Cadastru și Carte Funciară) aproximativ 84% din totalul locuințelor estimate în România (raportat la pragul INS de ~8,7 milioane de locuințe) sunt înregistrate oficial în baza de date și dețin o carte funciară. Un procent de aproximativ 15,4% din totalul localităților (UAT) din România sunt cadastrate integral, adică 490 de comune și orașe dintr-un total de 3181.

Documentul menționează corect că există cereri nerestituite pentru proprietăți naționalizate în era comunistă. Într-adevăr există zeci de mii de cereri, întrucât procesul de retrocedare și despăgubire pentru imobilele naționalizate nu este finalizat, din cauza legislației fragementate ((Legea nr. 18/1991, Legea nr. 112/1995, Legea nr. 10/2001, Legea nr. 165/2013), a schimbărilor legislative frecvente privind modul în care se calculează despăgubirile, tranzacționarii drepturilor litigioase care a devenit de multă vreme o afacere la scară națională.

4. Corupția și instabilitatea judiciară

Documentul menționează că fenomenul corupției este generalizat, fiind menționate câteva sondaje de percepție (Eurobarometrul din 2025 privind atitudinea mediului de afaceri față de corupție), precum și opinia investitorilor americani care semnalează episoade de corupție în special la nivelul serviciilor vamale, autorităților municipale și administrațiilor financiare locale.

Fără îndoială, eficiența DNA a fost afectată de mutarea competenței de investigare a corupției din justiție la Parchetul General în 2018, iar eforturile de combatere a corupției de către acest organism au fost anihilate prin Decizia Curții Constituționale nr. 368/2022 privind reducerea termenului de prescripție penală ce a dus la clasarea sau anularea a 9.635 de rechizitorii și condamnări între 2022 și 2025.

O decizie din 2025 a Înaltei Curți de Casație și Justiție (ÎCCJ) a revocat competența ofițerilor Direcției Generale Anticorupție (DGA) din cadrul MAI de a participa la anchete de corupție privind persoane neangajate în cadrul MAI, așa încât probele adunate de acest organism au fost descalificate în instanță, un număr mare de dosare fiind restituite la parchete. Deși sistemul PREVENT condus de Agenția Națională de Integritate (ANI) a analizat 16.098 de achizițîi publice în 2025 și a emis 15 avertismente de integritate (în valoare de 242 milioane lei) , o decizie a Curții Constituționale din mai 2025 a limitat semnificativ atribuțiile ANI.

Prin urmare, în cadrul documentului, Curtea Constituțională (CCR) și Înalta Curte de Casație și Justiție (ÎCCJ) sunt privite critic prin prisma impactului pe care deciziile lor îl au asupra statului de drept, eficienței luptei anticorupție și predictibilitățîi sistemului judiciar din România.

Pentru investitorii străini, deciziile CCR și ÎCCJ sunt percepute ca surse de impredictibilitate juridică. Deși Constituția garantează independența sistemului judiciar față de executiv, modificările jurisprudențiale majore și controversele legate de aplicarea dreptului european (primatul dreptului intern față de legislația UE) creează îngrijorări cu privire la securitatea juridică și la capacitatea statului de a sancționa eficient corupția.

În ceea ce privește instabilitatea judiciară și funcționarea instanțelor, documentul menționează că executarea hotărârilor judecătorești este îngreunată de apeluri de lungă durată sau de refuzul nejustificat al administrației publice de a le aplica. De asemenea se subliniază lipsa de expertiza a judecătorilor în materie comercială și practica păguboasă a detașării sau delegării judecătorilor fără a se ține cont de specializarea lor.

Prin urmare există trei mari probleme în sistemul judiciar și care reflectă modul în care este protejată corupția în România:

a) soluționarea litigiilor în instanțe este lungă, costisitoare și impredictibilă. Chiar și în cazul obținerii unor decizii favorabile, executarea este neuniformă, fiind îngreunată de apeluri prelungite sau de refuzul administrației publice de a pune în aplicare ordinele judecătorești;

b) judecătorii au o experiență limitată în economie, noile tehnologii și metode internaționale de afaceri, problemă accentuată de practica detașării judecătorilor fără a se ține cont de specializarea lor;

c) pe tema termenului de prescripție, Înalta Curte de Casație și Justiție a îndrumat instanțele naționale să acorde primat dreptului național în detrimentul dreptului UE și Inspecția Judiciară a inițiat cercetări față de judecătorii care au refuzat să se conformeze.

Documentul mai analizează piața muncii, mai cu seamă cu privire la prergatire profesională, salarizare și fiscalitate, protecția drepturilor de proprietate intelectuală, piețele financiare, politici industriale,  cerințe privind localizarea datelor, dar nu insist asupra acestora.

O comparație între rapoartele Departamentului de Stat al SUA din ultimii de opt ani

Ca să văd cum a evoluat mediul de afaceri din România prin prisma percepției Departamentului de Stat la SUA, cu ajutorul AI am luat toate rapoartele acestuia emise în intervalul 2018 – 2026, din care am exclus anul 2020 care a avut particularitățile sale. Am fost curios să observ ce probleme persistă și ce evoluții pozitive la nivel instituțional s-au produs într-un interval de 8 ani, respectiv ce schimbări structurale au intervenit de natură să atragă investitorii americani în România.

2018

• Domenii sensibile: Sectorul energetic, sistemul financiar-bancar, companiile de stat (SOE) și piața muncii.
• Riscuri semnalate:
  • Instabilitate politică și judiciară: Încercările de slăbire a procurorilor anticorupție și a independenței judiciare (începute în ianuarie 2017) și schimbările frecvente de cabinet (3 premieri în 14 luni) au afectat încrederea investitorilor. S-a remarcat o retorică naționalistă ce acuza multinaționalele de finanțarea protestelor.
  • Impuneri fiscale neanunțate: Taxa pe profitul suplimentar (windfall profit tax) în sectorul gazelor/energiei a fost permanentizată în decembrie 2017. Transferul obligatoriu al contribuțiilor sociale la angajat (ianuarie 2018) a generat costuri administrative mari.
  • Companii de stat (SOE): Privatizările au rămas blocate, iar aplicarea codului de guvernanță corporativă la SOE a fost slăbită.

2019

• Domenii sensibile: Energie, sectorul bancar, telecomunicații și administrația publică.
• Riscuri semnalate:
  • Șocul OUG 114/2018: Adoptată fără consultare în decembrie 2018, a impus taxe suplimentare pe bănci, energie și telecomunicații. În martie 2019 taxa bancară a fost ajustata, dar măsurile pe energie și telecom au fost menținute.
  • Gaze offshore: Introducerea taxei pe profitul suplimentar și schimbarea prețului de referință pentru redevențe la hub-ul CEGH Viena au crescut semnificativ costurile.
  • Ocolirea consultărilor: Transparența decizională a fost ignorată frecvent.

2021

• Domenii sensibile: Energie și petrol, sectorul farmaceutic, companii de stat.
• Riscuri semnalate:
  • Veto pe securitate națională: În martie 2021 a fost adoptată o lege ce permite guvernului să blocheze transferul acordurilor petroliere către companii din afara UE.
  • Moratoriu pe privatizări: În 2020 s-a impus o interdicție de 2 ani privind vânzarea de acțiuni/active de stat la SOE-uri. Practica numirii de manageri interimari la SOE a fost folosită sistematic pentru a ocoli regulile de guvernanță.
  • Sistemul farmaceutic: Taxa de clawback a continuat să afecteze disponibilitatea medicamentelor (deși în mai 2020 a fost plafonată diferențiat între 15% și 25%).
  • Semnale pozitive: Alegerile din decembrie 2020 au adus o coaliție pro-business, iar piețele de gaz (iulie 2020) și energie (ianuarie 2021) au fost liberalizate.

2022

• Domenii sensibile: Energie, cadastrul/imobiliarele și proprietatea intelectuală.
• Riscuri semnalate:
  • Schimbări ad-hoc în energie: Calculul redevențelor la preț Viena și instabilitatea fiscală au continuat să frâneze investițiile mari.
  • Cadastru incomplet: Lipsa datelor cadastrale clare a rămas un obstacol pentru investițiile în terenuri și imobiliare.
  • Progrese majore: România a fost scoasă de pe Watch List-ul Raportului Special 301 (USTR) datorită îmbunătățirii protecției drepturilor de proprietate intelectuală. În ianuarie 2022 au fost deschise oficial negocierile de aderare la OECD.

2023

• Domenii sensibile: Sectorul energetic/fosil, protecția mediului și achizițiile publice.
• Riscuri semnalate:
  • Intervenții în piața de energie: Plafonarea prețurilor la electricitate și gaze până în aprilie 2025 și introducerea „contribuției de solidaritate” de 60% (decembrie 2022) pe profiturile companiilor din sectorul fosil și rafinare.
  • Probleme de mediu: Calitatea aerului, gestionarea deșeurilor și tăierile ilegale de lemn au fost evidențiate drept provocări de sustenabilitate.
  • Măsuri de facilitare: A fost înființată agenția ARICE (februarie 2023) în subordinea Premierului, iar Fondul Proprietatea a finalizat cu succes vânzarea pachetului la Hidroelectrica (iulie 2023).

2024

• Domenii sensibile: Screening-ul investițiilor străine (FDI Screening), guvernarea corporativă la SOE și piața muncii.
• Riscuri semnalate:
  • Screening FDI extins: Transpunerea cadrului UE și extinderea din decembrie 2023 a controalelor de securitate (CEISD) și asupra investitorilor din UE, alături de o taxă de depunere de 10.000 € pentru investiții peste 2 mil. € în sectoare strategice.
  • Presiune pe salarii & impredicibilitate: Salariul minim a crescut cu 43,5% între 2021 și 2023. În Eurobarometrul din iulie 2024, 93% dintre companiile din România au indicat schimbările legislative rapide drept principala problemă.
  • Progrese: România a aderat la Convenția Anti-Mituire a OECD (septembrie 2023) și a operaționalizat AMEPIP pentru monitorizarea SOE.

2025

• Domenii sensibile: Cadrul macroeconomic, guvernanța publică și corupția la nivel local.
• Riscuri semnalate:
  • Încetinire economică: Creșterea PIB a coborât sub 1% în 2024, iar deficitele gemene (bugetar și cont curent) au accentuat vulnerabilitățile.
  • Corupție sistemică: România s-a clasat pe locul 65 din 180 în Indicele de Percepție a Corupției (CPI 2024), rămânând sub media UE.
  • Progres OECD: Până în aprilie 2025, România completase evaluările în 14 din cele 25 de comitete OECD.

2026

• Domenii sensibile: Macroeconomie/Inflație, achiziții publice, sectorul energetic și companiile de stat.
• Riscuri semnalate:
  • Inflație și deficite: Economia a rămas slăbită (creștere sub 1% în 2024 și 2025), iar inflația a urcat din nou la 7,3% în 2025. Reluarea alegerilor prezidențiale din mai 2025 a amânat reformele fiscale.
  • Achiziții publice necompetitiv: S-a remarcat un număr ridicat de oferte unice (single bids), atribuiri directe și criterii bazate exclusiv pe preț.
  • Recurgerea la profiturile SOE: Guvernul a folosit din nou retragerea de profituri și rezerve de la companiile de stat pentru a diminua deficitul bugetar. Revizuirea capitalului minim SRL a fost realizată în decembrie 2025.
  • Ajustare prag FDI: Pragul de screening CEISD a fost ajustat la investiții străine de peste 5 milioane €.
  • Pas decisiv spre OECD: Până în mai 2026, România a finalizat evaluările în 24 din cele 25 de comitete OECD necesare pentru aderare.

Frecvența problemelor și evoluția lor în timp

Categorie	Evoluție și observații an de an
Probleme Recurente	• Impredicibilitate legislativă și fiscală: Trecerea frecventă a legilor prin OUG, fără evaluări de impact (Regulatory Impact Assessments) și ocolirea consultărilor publice • Tratamentul sectorului energetic: De la OUG 114/2018 și redevențe la plafonări de prețuri și taxa de solidaritate de 60%. • Subminarea guvernanței corporative la SOE: Amânarea privatizărilor, numiri interimare repetate și drenarea profiturilor pentru bugetul de stat. • Corupția: Percepția ridicată a corupției în vamă și administrația locală; Criza fortei de munca: lipsa lucrătorilor calificați din cauza emigrării.
Progrese reale	• Proprietate Intelectuală (DPI): Numirea coordonatorului național și scoaterea de pe Watch List-ul Special 301 în 2022.<br>• Aderarea la OECD: Deschiderea negocierilor în 2022 și avansul de la 14 comitete (2025) la 24 din 25 comitete finalizate (2026).<br>• Cadrul instituțional pentru investiții: Înființarea ARICE în 2023 cu mandat extins.<br>• Lupta anticorupție & Justiție: Închiderea oficială a Mecanismului de Cooperare și Verificare (MCV) în noiembrie 2022.
Deteriorări / Riscuri noi	• înăsprire a screening-ului FDI: statul român a extins treptat controalele de securitate națională asupra capitalului străin, adăugând condiții mai severe și costuri suplimentare pentru tranzacțiile din sectoarele cheie (Regulamentul UE 2019/452); • Vulnerabilități Macroeconomice: Frânarea creșterii economice (<1% în 2024–2025) și reaccelerarea inflației la 7,3% în 2025. • Piața achizițiilor publice: Degradarea concurenței prin creșterea ponderii ofertelor unice și a atribuirilor directe

Evoluția sistemului judiciar și impactul nul asupra diminuării fenomenului de corupție (2018–2026)

•            Scăderi și regres în reforma justiției (2018–2021): În 2018–2019, măsuri de slăbire a procurorilor anticorupție (DNA) și amendamentele aduse Codurilor Penale. În clasamentul Transparency International (CPI), România s-a plasat pe locul 59 în 2017, coborând pe locul 61 în 2018 și locul 69 (44/100) în 2020.

•            Inițiative instituționale și blocaje juridice (2021–2026): Guvernul a adoptat Strategia Națională Anticorupție 2021-2025, fără măsuri concrete care să modifice sistemul. Mecanismul de Cooperare și Verificare (MCV) a fost închis oficial în septembrie 2023, fiind înlocuit de Mecanismul UE privind Statul de Drept. Combaterea corupției a înfruntat obstacole majore:

a) Închiderea a mii de dosare penale din cauza intervenirii prescripției răspunderii penale 6.747 cazuri în 2023 și 9.635 cazuri între 2022 și 2025.

b) Decizia Curții Constituționale din mai 2025 care a limitat competențele Agenției Naționale de Integritate (ANI) privind verificarea incompatibilităților.

c) Depășirea duratei rezonabile a proceselor (România pierzând 62 de cazuri la CEDO în 2024 din acest motiv)

Calitatea politicilor publice (2018–2026)

• Lipsa predictibilității și ocolirea consultărilor: Pe tot parcursul intervalului 2018–2026, principala acuzație a mediului de afaceri a fost impredicibilitatea legislativă. În Eurobarometrul din 2024, 93% dintre companii au indicat schimbările legislative rapide drept cel mai mare obstacol, procent menținut la 91% în 2025.
• Trecerea legilor prin proceduri extraordinare: Legea privind transparența decizională a fost ocolită frecvent prin adoptarea ordonanțelor de urgență, fără realizarea evaluărilor riguroase de impact (Regulatory Impact Assessments – RIA) și fără publicarea comentariilor primite de la public.
• Schimbări politice și instituționale: Instabilitatea politică (3 premieri în 14 luni în perioada 2017–2018, reorganizări frecvente de ministere și amânarea reformelor din cauza alegerilor prezidențiale, reluate în mai 2025, a afectat continuitatea politicilor publice.
• Progrese instituționale: S-au înregistrat progrese prin deschiderea negocierilor de aderare la OECD în ianuarie 2022 (România finalizând evaluările în 24 din cele 25 de comitete până în mai 2026), aderarea la Convenția Anti-Mituire a OECD în septembrie 2023, înființarea agenției ARICE în 2023. De asemenea, în martie 2026 s-a introdus un termen accelerat de 60 de zile pentru evaluările CEISD privind investițiile străine.

---

Modificările fiscale (2018–2026)

• 2018–2019 (Șocurile fiscale inițiale):
  • Transferul contribuțiilor sociale obligatorii de la angajator la angajat în ianuarie 2018 (OUG 79/2017).
  • Evoluția taxei clawback în sectorul farmaceutic.
  • Adoptarea OUG 114/2018, care a introdus taxe speciale pe bănci, energie și telecomunicații. Modificarea calculului redevențelor la gaze la prețul hub-ului Viena CEGH.
• 2020–2022 (Ajustăriși facilități sectoriale):
  • Plafonarea diferențiată a taxei clawback în mai 2020 (15% med. locale, 20% generice, 25% inovative).
  • Extinderea scutirilor de impozit pe venit și CASS/CAS din sectorul construcțiilor (introduse pe 10 ani în 2018) către sectorul agricol și alimentar în 2022.
  • Pregătiri pentru alinierea la acordul global OECD privind soluția celor doi piloni (BEPS).
• 2023–2024 (Pachetul de consolidare fiscalăși suprataxarea):
  • Introducerea în decembrie 2022 a „contribuției de solidaritate” de 60% pe profiturile din sectorul fosil.
  • Pachetul fiscal din octombrie 2023: aplicarea de la 1 ianuarie 2024 a unui impozit minim de 1% pe cifra de afaceri pentru companiile cu afaceri de peste 50 milioane €.
  • Ajustarea taxei de depunere (filing fee) de 10.000 € pentru notificările de screening FDI.
  • Eliminarea unor scutiri fiscale pentru lucrătorii din construcții și agricultură în 2023.
• 2025–2026 (Presiuni bugetareși taxe noi):
  • Dificultățile generate de creșterea salariului minim (care a urcat cu 43,5% între 2021 și 2023 și cu 23% între 2023 și 2025) și povara fiscală ridicată pe muncă (42,8% față de media UE de 38,6%).
  • Includerea unei taxe pe construcții speciale în aprilie 2025 (0,5% valoarea netă pentru active private onshore; 0,25% pentru cele deținute de stat).
  • Ajustarea cadrului FDI în martie 2026 prin reducerea taxei de depunere la 5.000 € și ridicarea pragului de screening la 5 milioane €

Analizând rapoartele Departamentului de Stat în intervalul 2018 – 2026 se observă că în România nu s-a înregistrat nici un progres în ceea ce privește calitatea politicilor publice, ca urmare a unei capacități instituționale scăzute și a lipsei de interes a clasei poltice de a se focaliza pe politici de ajustare structurală. Persistența corupției în administrație și în mediu politic găsește suport puternic în sistemul judiciar, la fel de corupt, ceea ce închide orice șansă de reformare a statului ce ar conduce la politici de ajustare structurală ce ar facilita trecerea economiei într-un alt stadiu de evoluție (innovation-driven economy).

Să auzim de bine! Am zis!

[/responsivevoice]