Acasă Economic Celularul din sertar: Viața de după viață a electronicelor

Celularul din sertar: Viața de după viață a electronicelor

9
0
Foto: Doina Tătaru
Foto: Doina Tătaru

Doina TĂTARU ■

De când mă știu, am obiceiul de a păstra lucruri de care mă leg afectiv sau care și-au dovedit utilitatea ani la rând. O piesă de televizor a devenit, la un moment dat, o măsuță originală în casa mea. Telefoanele mobile, de exemplu, mi-au însoțit parcursul prin transformările societății românești de după 1990. Câteva au rămas uitate prin sertare. Unul dintre ele, mai recent, păstrează încă amintiri și dialoguri, deși un contact nemeritat cu asfaltul i-a făcut ecranul inutilizabil.

Nu m-am îndurat să mă despart de el. Dar, la un moment dat, va trebui să o fac. Apare întrebarea: Ce ar trebui să se întâmple cu un telefon mobil după ce nu ne mai este de folos? Poate căpăta cu adevărat o altă viață?

Cred că există, în aproape fiecare locuință, un sertar în care timpul pare să se fi oprit. Acolo se adună telefoane mobile pe care nu le mai folosim, încărcătoare incompatibile, baterii, cabluri, aparate electronice înlocuite de generații mai noi. Nu le mai considerăm utile, dar nici nu ne grăbim să le aruncăm.

Paradoxal, aceste obiecte aparent lipsite de valoare pot deveni o resursă importantă pentru protejarea mediului înconjurător. Gestionarea deșeurilor de echipamente electrice și electronice reprezintă deja o provocare de anvergură națională.

De la obiect de consum la resursă recuperabilă

Un telefon mobil nu este doar un dispozitiv pe care îl înlocuim atunci când apare un model mai performant. El încorporează materiale și resurse care au presupus extracție, prelucrare, energie și transport. Apoi proiectare și design, branding, promovare și comercializare.

Atunci când un asemenea aparat ajunge la gunoiul menajer sau este abandonat, pierdem posibilitatea recuperării corespunzătoare a unor materiale. În plus, gestionarea necorespunzătoare a componentelor și bateriilor poate genera riscuri grave pentru mediu.

Problema nu începe însă în momentul în care obiectul devine deșeu. Ea începe mult mai devreme: în cultura consumului rapid, în tentația noastră de a înlocui înainte de a repara și în lipsa informațiilor despre alternativele disponibile.

În România, unul dintre actorii care au contribuit la dezvoltarea sistemului de colectare și gestionare a deșeurilor electrice și electronice este ECOTIC, prima organizație de acest tip din țară, înființată în 2006. Prin sistemul său, organizația preia și gestionează responsabilitățile de mediu ale producătorilor și importatorilor afiliați, susținând colectarea, tratarea și reciclarea deșeurilor de echipamente electrice și electronice (DEEE), derulând proiecte de informare și educație ecologică.

Sursa: Arhiva ECOTIC/Fabrică de tratare și reciclare DEEE, România

În două decenii de activitate, ECOTIC a raportat peste 500.000 de tone de DEEE colectate și tratate conform standardelor europene, dintre care peste 420.000 de tone de materii prime secundare au fost valorificate. Colaborează cu peste 800 de producători afiliați. Acum doi ani, ajunsese la o rețea cu 13.700 puncte de colectare pe tot teritoriul României.

Dincolo de aceste rezultate, rămâne însă o provocare majoră: cum transformăm infrastructura și experiența acumulate într-un comportament firesc pentru fiecare consumator?

Cât prețuiește inutilul?

Economia circulară propune o schimbare fundamentală de perspectivă: un obiect nu trebuie să-și încheie existența odată cu încetarea utilizării sale de către primul proprietar.

Repararea, reutilizarea, colectarea separată și reciclarea pot prelungi viața produselor sau pot permite recuperarea unor materiale.

Dar între principiul economiei circulare și comportamentul cotidian există încă o distanță pe care societatea trebuie să o recupereze.

Dimensiunea problemei este globală. Potrivit Global E-waste Monitor 2024, în anul 2022 au fost generate în lume 62 de milioane de tone de deșeuri electronice. Doar 22,3% au fost documentate ca fiind colectate și reciclate formal, în condiții de protecție a mediului. Cu alte cuvinte, ritmul în care producem deșeuri electronice îl depășește cu mult pe cel în care reușim să recuperăm resursele în mod responsabil.

Pe câți dintre noi ne preocupă să știm unde putem preda un telefon vechi? Câți cunoaștem diferența dintre colectarea deșeurilor menajere și predarea separată a echipamentelor electronice? Și, mai ales, câți ne întrebăm ce se întâmplă cu aparatele după ce le predăm? Iată un exemplu încurajator pentru România. În 12 ani de colaborare, ECOTIC și organizația Ateliere Fără Frontiere au contribuit la recondiționarea și donarea a peste 38.000 de echipamente IT, care au ajuns la școli și comunități defavorizate din România.

Traseul general al deșeurilor după colectare ar arăta cam așa: Predare de către gospodării sau companii—

Colectare prin puncte specializate sau comercianți—Preluare de către colectori autorizați—

Transport și evidență cantitativă—Tratare în instalații autorizate—

Depoluare și dezmembrare—Separarea materialelor—

Reciclare și valorificare—

Eliminarea conformă a reziduurilor nerecuperabile.

Potrivit datelor Ministerului Mediului, Apelor și Pădurilor (MMAP/AFM) din 15.11.2026, preluate de Coaliția PRO DEEE, cantitățile colectate la noi au crescut de la

162.200 de tone în 2022 la 235.426 de tone în 2025, înregistrându-se o creștere de aproximativ 45%. În 2024, rata de colectare raportată de Eurostat a fost de 40% pentru România, față de media europeană de 39%. Iar ținta de colectare în UE continuă să fie 65%.

Dar colectarea nu echivalează automat cu reciclarea. În economia circulară,

pasul unu este repararea, dacă este posibil; pasul doi este pregătirea pentru reutilizare, dacă aparatul poate funcționa în continuare; pasul trei este reciclarea, atunci când reutilizarea nu mai este posibilă și pasul patru este valorificarea sau eliminarea controlată a reziduurilor.

Ce se întâmplă însă după ce aparatele ajung la centrele de tratare? Un exemplu este oferit de grupul GreenWEEE, operator care desfășoară activități de transport, tratare și reciclare a DEEE în România, transformând deșeurile în noi resurse de dezvoltare durabilă, în cele două fabrici de standarde ridicate de la Buzău și Câmpia Turzii. Procesul presupune depoluarea echipamentelor, dezmembrarea lor și separarea componentelor în funcție de natura materialelor, multe deșeuri având un grad ridicat de periculozitate. Metalele, plasticul, sticla și alte componente recuperabile pot fi valorificate în condiții controlate.

Marius Costache, CEO GreenGlass și GreenWEEE, parte a GreenGroup, a explicat, în cadrul întâlnirii cu presa de mediu din iulie 2026, de la Vânători-Neamț, că investiții substanțiale ale companiei au vizat tehnologii avansate de tratare, trasabilitatea proceselor și recuperarea materialelor, pentru reintegrarea acestora în circuitul economic.

La nivel european, dezbaterea privind viitorul gestionării DEEE pune un accent mai mare pe recuperarea materiilor prime critice din DEEE, pe introducerea standardelor obligatorii de tratare și pe proiectarea ecologică a echipamentelor (ecodesign), astfel încât

acestea să poată fi reparate, reutilizate și reciclate mai ușor. Aspectele au fost discutate în perspectiva Revizuirii Directivei Europene pt DEEE, la Conferința WEEE Forum, Dublin, în septembrie 2026.

Ce facem cu telefonul din sertar?

Dacă încă funcționează, putem să-l folosim în continuare sau să-l oferim spre reutilizare.

Dacă este reparabil, merită evaluată posibilitatea reparării.

Dacă nu mai poate fi folosit, nu aruncăm telefonul în pubela pentru deșeuri menajere. Îl predăm separat la un punct de colectare DEEE sau la un comerciant care preia astfel de echipamente.

Înainte de predare, este bine să ne protejăm datele personale, să facem o copie de siguranță a informațiilor importante și să eliminăm datele de pe dispozitiv, în măsura în care mai este posibil.

Bateriile deteriorate sau umflate necesită manipulare și predare conform instrucțiunilor operatorilor specializați; nu le tratăm ca pe niște deșeuri obișnuite.

Una este durata tehnică de viață a unui aparat și alta este durata de utilizare efectivă. Un telefon poate deveni inutil pentru primul proprietar fără să fie neapărat inutilizabil. Și nu orice aparat predat trebuie să ajungă la reciclare.

Responsabilitatea nu se termină la ușa casei

Educația ecologică nu ar trebui să însemne doar îndemnul de a recicla. Ea trebuie să ofere informații concrete și să transforme responsabilitatea față de mediu într-un comportament firesc.

Producătorii, organizațiile de transfer de responsabilitate, autoritățile locale, comercianții și consumatorii au roluri distincte în acest proces. Este nevoie de puncte de colectare accesibile, de campanii de informare credibile, de transparență privind traseul deșeurilor și de o infrastructură care să facă predarea echipamentelor vechi cât mai simplă.

Conform studiului Consiliului Concurenței din septembrie 2025, aproximativ o treime dintre județe nu aveau, în 2024, unități autorizate de tratare, 20 de județe aveau între una și cinci unități, șapte județe – între șase și 14 unități, trei județe – peste 15 unități. Doar București și Ilfov dețin împreună 40 de unități. Deci există încă o distribuție teritorială inegală. Nu este suficient ca cetățeanul să fie îndemnat să colecteze separat deșeurile. Infrastructura necesară pentru ca acestea să ajungă efectiv la tratare și reciclare este foarte importantă.

Iată și o inițiativă de lăudat: la data de cinci noiembrie 2026, Poșta Română și Asociația ENVIRON, susținute de Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor, au lansat un program care prevede amenajarea etapizată a aproximativ 4.700 de puncte de colectare pentru electronice mici, până în martie 2027. De altfel, în baza unui studiu Ipsos realizat pentru ENVIRON, s-a constatat că 86% dintre români au telefoane mobile vechi, păstrate în locuințe.

Înainte de toate, însă, trebuie să schimbăm prejudecata care persistă: ceea ce nu ne mai folosește nu este automat lipsit de valoare.

Un sertar, o comunitate, o schimbare

Poate că transformarea începe cu un gest modest: inventarierea aparatelor nefolosite din locuințele noastre și identificarea unei soluții corecte pentru predarea lor. Asta mă îndemn să fac și eu.

Schimbarea reală presupune însă mai mult decât inițiative individuale. Presupune educație, infrastructură, responsabilitate economică și politici publice coerente. Viitorul unei economii circulare nu se construiește doar în fabrici moderne sau în centre specializate de reciclare. Se construiește și în casele oamenilor, în școli, în magazine și în deciziile autorităților.

În România, ECOTIC premiază în fiecare an inițiativele și proiectele reușite, printr-o competiție națională, încununată cu Gala Premiilor pentru un Mediu Curat. Organizația a derulat, pe parcursul ultimelor două decenii, peste 2.000 de campanii de conștientizare pentru protecția mediului, precum campaniile „Orașe Curate” sau Caravanele de colectare, locale. Colaborează cu ministerul de resort și are alături Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România (UZPR). Implicarea mass-media în aspectele ecologice a a avut drept rezultat și organizarea primei ediții a Taberei Naționale pentru Presă de Mediu în iulie 2026, găzduită de Administrația Parcului Natural Vânători-Neamț, rezervație pendinte de Romsilva – Regia Nationala a Padurilor.

Foto: Doina Tătaru/Tabăra pentru ziariști de mediu de la Centrul de vizitare al Parcului Natural Vânători-Neamț (România)

Telefonul uitat într-un sertar este un simbol al unei contradicții contemporane: avem acces la tehnologie tot mai performantă, dar nu valorificăm întotdeauna responsabil resursele din care acesta este construit. Poate că adevărata modernitate nu înseamnă să înlocuim permanent ceea ce avem, ci să învățăm să folosim mai inteligent ceea ce producem.

Mă întorc la celularul meu, cel care încă păstrează amintiri și dialoguri dar nu mai poate îndeplini funcția pentru care a fost creat. Îl voi preda unui sistem de colectare autorizat, cu speranța că materialele din care a fost construit vor putea fi recuperate și vor intra din nou în circuitul economic. Din reciclarea unui milion de telefoane mobile se pot recupera aproximativ 250 de kg de argint, 24 de kg de aur, 9 kg de paladiu și 9 tone de cupru.

Poate că nu vom putea recupera toate resursele investite în fabricarea unui telefon. Dar putem evita să le pierdem definitiv pe cele care mai pot fi valorificate. Știu că telefonul meu drag, în suferință iremediabilă, va căpăta, printr-o altă formă, o nouă viață, contribuind cu alți frați ai săi la o economie circulară, mai sustenabilă.

Un telefon uitat într-un sertar pare un obiect fără viitor. În realitate, viitorul lui depinde și de decizia noastră și uneori economia circulară începe prin simpla deschidere sertarului.

[/responsivevoice]

Potcovaria lui Dan

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.