Dan MIHĂESCU ■
Fostul edil şef al comunei Corbu, Marian Gălbinașu, zis Celentano (oare de ce?), este subiectul unei Hotărâri iniţiate de Primarul Comunei Corbu, Vasile Lumânare, din judeţul Constanţa, de încetare a mandatului de consilier, pentru absenţe nemotivate.
Celentano de Corbu face parte din lotul de cinci “premianţi” liberali la chiul generalizat, care în ultima vreme nu mai reuşeau să termine la timp de dat cu mătura prin bătătură, ca să se mai ocupe şi de necazurile comunei. Alături de el, secundarul care primise pe mână cheile împărăţiei, vicele Cornel Marin-Pocăitu’, cel condamnat la 10 luni de închisoare cu amânare, pentru mărturie mincinoasă.
Nimic extraordinar în povestea asta decât faptul că de abia acum unii ca Celentano de Corbu şi Pocăitu sunt catapultaţi şi măcar dacă va fi chiuretat şi focarul de infecţie din urma lor.
Extraordinar este faptul că personaje de foileton, desprinse parcă din zorii proletcultistmului anilor ’50, când mitocani şi calici beţivi ai satelor erau instalaţi în fruntea obştilor şi ai cooperativelor agricole, să gestioneze averile confiscate ale gospodarilor, au ajuns după Revoluţie, edili ai comunelor, prin vot democratic.
Despre Celentano Gălbinașu, fostul lider liberal constănţean, Gheorghe Dragomir şi-aminteşte că era băiat bun. “Era tare popular că de aia l-am şi pus să candideze. Avea un ceva anume care este prizat în comunitate. Era popular, stătea de vorbă cu toată lumea la o ţuică, la o bere și găsea ce să vorbească cu toţi. Aşa a ajuns în Consiliul Local, a ajuns viceprimar şi pe urmă a fost mandatat doi ani să conducă în locul primarului iar ulterior a fost ales pentru trei mandate consecutive”, rememorează Dragomir. La fel şi consătenii, de băiat bun şi-l amintesc. ”Să ştiţi că n-a supărat pe nimeni. Fiecare ce avea nevoie, ce-i trebuia, primea. Am nevoie de ai! Unde-i? Pe câmp, în carieră, pe plajă, pe malul gârlei? Du-te şi ia, fă-ţi treaba. A dat la fiecare, ce mai?! Doar că bea de stingea, dar nu deranja pe nimeni. Când obosea punea capul jos, unde se găsea. Că era în primărie, pe canapele, pe banca din faţă. Atât, da nu supăra pe nimeni.”, şi-aminteşte al lui Pamplezir.
De dat, dădea, însă unii cred că de la dărnicia asta li s-a apelpisit sătenilor de el şi că vicele Pocăitu’ prea devenise strângător din cale afară. Omul, ajunsese să se întreacă cu radarul de la Poligonul Cap Midia. Trasa vectori 360 în limitele comunei şi ţărmul, râul, ramul verde, pomii uscaţi, marea neagră, nisipul auriu, câmpul negru, cerul albastru…deveneau ţinte apropiabile, de îndată.
Mie unu mi-a fost drag cu adevărat. Mi-aduc aminte odată, chiar în ultima campanie electorală pentru alegeri locale, cum stătea el, ţanţoş dar popular la o masă de plastic pe un petic de terasă sub o umbrelă Ursus, în dreaptra Primăriei şi ciocnea pe îndelete cu autoproclmatul actor Stelică Murariu, patronul eternei închise de DSV, DSP; ANPC, Cherhanale Casa Veche. Doi bronzaţi mândri de valoarea lor. Aşa-i democratic; adversari în alegeri dar oameni politici civilizaţi…îşi rânjea alogenul gingiile mov, întru deliciul localnicilor care treceau cu sapa pe umăr, de la câmp.
Dar cea mai tare amintire, fără de egal, o am tot cu el, dintr-o după-amiază de august. Era pe la 3-4, aşa… La bufet se apucaseră să schimbe butoiul și pănă se încărca gazul, până se luau două, trei, halbe, ca să se ducă damful puturos de neînceput, Celentano de Corbu se cărăbănise, cu Stelică bronzatu, să aştepte la umbră, în faţa Primăriei. Deodată, un autoturism opreşte la bordură, în fața intrării. Un cuplu năduşit coboară pe trotuar şi în drum spre intrare dă bineţe celor doi atârnători pe ciuci: Bună ziua! Ştiţi cumva domnu’ Primar este aici? Vedeţi înăuntru, le răspunse Celentano, fără nicio tresărire pe chip, după care dădu colţul şi o luă pe pârleaz, prin spatele sediului…
Şi când mă gâdesc că timp de 14 ani Celentano din Corbu şi-a luat salariu de primar. Acuma ia un salariu lunar acceptabil, la un puct de lucru din Năvodari, că doar Universitatea Maritimă Constanţa l-a convertit din motorist naval în inginer diplomat, după ce i-a luat timp de cinci ani taxele de şcolarizare. În încheiere, atât mai zic: Cum dracu capitaliştii noştri liberali se oploşesc şi fac politică din posturi publice şi pe salarii de bugetari iar socialiştii români patentaţi, umplu topul 300 al milionarilor în euro?
