Manuel VLĂDUȚ ■
“Fiecare jurnalist ucis sau neutralizat de teroare este un observator mai puțin al condiției umane. Fiecare atac denaturează realitatea, creând un climat de frică și autocenzură” – Barry James, în Libertatea presei: Siguranța jurnaliștilor și impunitatea. UNESCO: 2002
La mulți ani cuvântului liber și colegilor de breaslă!
În fiecare an, la 3 mai, este marcată în întreaga lume Ziua Mondială a Libertăţii Presei pentru a sărbători principiile fundamentale ale libertăţii presei, pentru a evalua starea libertăţii presei în întreaga lume şi pentru a aduce un omagiu jurnaliştilor care şi-au pierdut viaţa la datorie. Conferinţa generală a UNESCO a adoptat la 15 octombrie 1991 o rezoluţie privind ”Promovarea libertăţii presei în lume”, care recunoştea că ”o presă liberă, pluralistă şi independentă este o componentă esenţială a oricărei societăţi democratice”. Adunarea Generală a ONU a proclamat Ziua mondială a libertăţii presei în 1993, în urma unei recomandări adoptate în cadrul conferinţei menţionate anterior.
Libertatea de exprimare aste un drept fundamental al oamenilor, cuprins în mod explicit în Carta Europeană a Drepturilor Omului. Aflați în slujba cetățenilor, punând permanent la dispoziția acestora informația cotidiană, jurnaliștii din întreaga lume cad permanent victime ale războaielor, agresiunilor de tot felul – verbale sau fizice – ale grupărilor criminale, ale clanurilor, politicienilor sau pur și simplu ale unor interese de grup.
Pentru consolidarea libertății mass-mediei și protejarea jurnaliștilor în Europa, discursurile de incitare la ură, dezinformarea și rolul platformelor, în data de 03.11.2020, în cadrul PLANUL DE ACȚIUNE ONU PRIVIND SIGURANȚA JURNALIȘTILOR ȘI PROBLEMA IMPUNITĂȚII, a fost emis un RAPORT care prin conținutul său, se exprimă din nou preocuparea cu privire la faptul că, în UE, la nivel național, nu există cadre juridice sau de politici specifice care să protejeze jurnaliștii și profesioniștii din mass-media împotriva violenței, a amenințărilor și a intimidărilor; invită personalitățile publice și reprezentanții autorităților să nu denigreze jurnaliștii, deoarece acest lucru subminează încrederea întregii societăți în mass-media; “subliniază rolul important al jurnaliștilor în transmiterea informațiilor referitoare la proteste și la demonstrații și solicită protejarea acestora pentru ca aceștia să își poată îndeplini rolul fără teamă; solicită statelor membre să pună la dispoziție programe de formare specifice destinate autorităților de aplicare a legii responsabile pentru protecția jurnaliștilor; invită statele membre și Comisia să asigure – în lege și în practică – protecția și siguranța efectivă a jurnaliștilor și a altor actori din domeniul mass-mediei, precum și a surselor acestora, inclusiv în context transfrontalier; are convingerea fermă că, în această privință, statele membre ar trebui să interzică utilizarea investigatorilor privați, ca formă de intimidare în scopul de a obține informații cu privire la jurnaliști care acționează în cadrul exercitării profesiei lor sau cu privire la sursele acestora.
Deși recunoașterea faptului că investigarea crimelor împotriva jurnaliștilor rămâne responsabilitatea statelor membre, actele de violență și intimidare (inclusiv crimă, răpire, luare de ostatici, hărțuire, intimidare și arestare și detenție ilegală) devin din ce în ce mai frecvente într-o varietate de contexte.
Jurnaliștii nu sunt deasupra legii, dar, în virtutea funcției lor și a interesului public pentru dezvăluire, au dreptul la o protecție legală specifică. Statele sunt obligate nu numai să se abțină de la restricții arbitrare, ci și să pună în aplicare măsuri legislative și de reglementare în conformitate cu normele internaționale privind drepturile omului, pentru a permite jurnaliștilor să își desfășoare activitatea în condiții de siguranță și fără obstacole.
● Mass-media de interes public; importanța jurnalismului ca bun public. Întrucât mass-media are un rol esențial în societatea democratică, acționând în calitate de „câine de pază” public, contribuind în același timp la informarea și capacitarea cetățenilor, ajutându-i să înțeleagă mai bine peisajul politic și social actual, și stimulând participarea lor conștientă la viața rolul esențial pe care-l au jurnaliștii în societate, este de de a oferii cetățenilor informații fiabile și verificate.
La nivelul țării noastre, lucrurile cu privire la libertatea presei nu stau tocmai bine, dacă ne referim numai la presa aservită, cu mari trusturi de presă deținute din umbră de forțe politice sau de personaje nu tocmai ortodoxe, fie ei politicieni sau nu… Iar metehnele unor politicieni fie ei și locali, de a recurge la injurii, intimidări, amenințări, la adresa jurnaliștilor care devoalează fapte, acțiuni sau inacțiuni ale acestora, nu au dispărut și probabil nici nu vor dispărea prea curând, atât timp cât aceste atacuri asupra libertății de exprimare a jurnaliștilor, nu vor fi drastic sancționate!
● Studiu de caz – Primarul Municipiului Medgidia, Valentin Vrabie, versus jurnalistul profesionist, redactor-șef al Gazetei Sentinela – Manuel VLĂDUȚ, adică subsemnatul…
Am subliniat cuvântul “profesionist”, pentru a scoate în evidență faptul că, deși sunt membru al “International Federation of Journalists”, “Sindicatul Român al Jurnaliştilor MediaSind” și al “Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România”, acreditat inclusiv pe lângă instituția Primăriei Medgidia, veți vedea în cele ce urmează, cum edilul ales prin votul cetățenilor – Valentin Vrabie, se comportă în stil grotesc și primitiv, adresându-mi (inclusiv soției mele!) jigniri, defăimări și amenințări, încercând în definitiv să inducă intimidări asupra activității mele jurnalistice.
Intimidările despre care vorbesc, au început în urma publicării unor articole dedicate tăierilor neautorizate de arbori din Medgidia de către municipalitate și străzilor chipurile asfaltate, care arată în multe locuri, ca după bombardamente, sau despre buruienile care năpădesc la început de sezon cald spațiile verzi, începând din centrul orașului până la periferii…
Căci lăsând la o parte lipsa de bun simț, proasta creștere și tupeul de interlop pe care le arată acest primar grobian devenit liberal, după ce a trecut prin barca PSD și a ciocănit pe la ușa ALDE, cu multe dosare penale pe rol și o condamnare în primă instanță cu executare, agresivitatea pe care o dovedește față de oricine încearcă să i se opună sau să îl critice, fie că e angajat al primăriei Medgidia, jurnalist sau simplu cetățean, nu este decât o metodă perfecționată de intimidare, îndelung studiată de personajul în cauză de-a lungul mandatelor avute ca primar în comuna Peștera și municipiul Medgidia!
Și de multe ori i-a mers! Căci nu sunt prea mulți oameni care să aibă curajul să i se opună în mod deschis… Apelând însă în cazul meu (actualmente jurnalist și în trecut militar de profesie), la defăimarea statutului meu de militar al Armatei Române și al instituției militare în sine – așa cum o arată capturile de ecran prezentate, primarul din Medgidia nu a realizat probabil că încalcă (pentru a câta oară?) drepturile unui om și jurnalist la libera exprimare!
Și, poate că în democrația noastră autentică de tip Carpato – Danubiano – Pontic, mai există instituții abilitate ale statului, care să sancționeze pe măsură intimidările, injuriile și defăimările care aduc atingere libertății jurnalismului și dreptului la liberă exprimare!
Altfel, asemenea specimene ajunse să conducă instituții, comunități, destine, se pot transforma oricând în satrapi cu apucături staliniste sau interlope, gata oricând să folosească “politica pumnului în gură”, după bunul plac, nederanjați și nesancționați de nimeni!
Sursa: “Planul de acțiune ONU privind siguranța jurnaliștilor și problema impunității – 03.11.2020.”
Foto: www.ifj.org , https://cartoonmovement.com/cartoon/censorship-freedom-expression , https://en.ejo.ch/media-politics , Manuel Vlăduț.
