Leonard MOCANU ■
O glumă mai veche spune că aleșii seamănă cel mai bine cu porumbeii: până le dai votul, îți ciugulesc din palmă, apoi aruncă…deșeuri peste tine. Valabil și pentru multe companii furnizoare de bunuri și servicii.
Mă gândesc la Teleko(m)șmarul pe care îl trăiesc de o săptămână și la prelungirea acestuia pentru încă șase-șapte zile.
Să o luăm cu începutul: duminică, 26.09, din motive independente de acest articol, am pierdut, odată cu telefonul, și sim-ul abonamentului pe care încă îl mai am la compania cu pricina. M-am dus la magazin, să intru în posesia unui nou card și, după ce am așteptat mai bine de zece minute peste ora deschiderii, să catadicsească cineva să deschidă stabilimentul, a apărut un tânăr nefericit, care m-a informat că ”DATORITĂ (sic!) lucrărilor de mentenanță a sistemului, ei nu pot elibera sim-uri”. Întreb până când și-mi cad umerii: până pe 29.09. Îmi recomandă să sun la 1234, unde îmi vor spune operatorii ce să fac.
Ajung acasă, sun și operatorul (numele îl păstrez pentru mine, să nu-i fac publicitate) îmi spune să merg în magazin, unde voi primi câte sim-uri doresc. Merg din nou și tânărul se face a nu mă recunoaște, dar am capacitatea să-i împrospătez memoria, în fața șefei de magazin, care apăruse și ea între timp. Până la urmă, după multe bâjbâieli și bâlbe, intru în posesia mult râvnitului plastic, cu promisiunea că în maxim patru ore voi fi sunat pe numărul de telefon de contact pe care l-am furnizat, pentru activare. Cum luni la 13.00 telefonul era la fel de mut iar doi operatori de la 1234 mi-au dat asigurări că au trimis solicitarea mea la ”tehnic”, m-am înființat din nou în magazin, unde o persoană extrem de amabilă m-a flituit că ”asta-i situația”.
Într-un exces de supărare, merg la un alt furnizor, unde accept portarea, iarăși cu promisiunea că miercuri, cel târziu joi, numărul va fi activat. Desigur, noul provider mi-a oferit un număr de rezervă, dar unele aplicații au nevoie de numărul vechi. Cum până vineri seara nimic nu s-a întâmplat, mă prezint la noul provider, care îmi spune că, întrucât Telekom și-a vândut una dintre divizii, sunt în proces de transfer al bazelor de date, deci e un haos generalizat, iar activarea se va face pe 6 sau 7 octombrie.
Mă întorc la primul provider, căruia îi cer să-mi activeze simul primit duminică, dar doamna șefă de magazin îmi râde în nas și-mi spune că, dacă am făcut cerere de portare, sistemul (un fel de statul paralel de acum câțiva ani) nu permite. Un soi de amendă pentru crima de lez-majestate. Și ca fructul să stea cât mai bine pe tort, îmi șuieră printre dinți că ei mă vor taxa până la data portării, chiar dacă nu am semnal.
Cam asta e odiseea ultimei săptămâni, pe care am dorit să o împărtășesc cu prietenii mei Sper să nu dureze zece ani, ca la Ulise (nicio legătură, desigur, cu Grecia mai mult sau mai puțin antică). Desigur, nu e prima ocazie când reprezentanții unei firme se fac preș în fața ta până îți obțin semnătura și banii, iar apoi îți scuipă coji de semințe în cap. Totuși, nu poți trăi fără ei. Cu certitudine, eu voi porta și al doilea abonament, dar scriu aceste rânduri pentru nehotărâți, poate îi ajută să ia o decizie. Scuze pentru încâlceala postării, dar mi-am descărcat oful.
