Luigi FRIGIOIU ■
Motto: “Dе се tіnеrе, рăru-n сар țі-а-nсărunțіt? Ѕрunе-mі сâtе аі trаѕ, сâtе аі раtіmіt, tinere cu păr cănit” – Ghiță Munteanu, rapsod popular
Deși om dintr-o bucată – nu foarte mare (cam 1,5m-h / 1m-l) – Ovidiu Cupșa e o persoană complexă, multipolară. Un personaj al contrastelor și contradicțiilor armonizate într-un candidat ideal, poleit cu AUR-iul promisiunilor false, fără nici o acoperire reală.
Întotdeauna, Ovidiu Cupșa și-a creat o reputație de “doi într-unul”, cum se spune în popor. S-a născut tocmai în Bistrița dar se dă constănțean “jet-bejet”. Luptă împotriva corupției dar a fost în slujba lui Mazăre, cel mai hoțoman primar din istoria bătrânei cetăți Tomis. Spune că a coordonat navigația din România dar toată viața a tras targa pe uscat. Ca să rămână director Ceronav, s-a înscris în PNL, dar și în PSD, cotizând ani de zile la ambele casierii, concomitent. Nici el nu știe dacă e ortodox, penticostal, baptist sau mason. Câte puțin din fiecare în funcție de împrejurări. Iar stare sa civilă tot așa, mereu schimbătoare: neînsurat-însurat-divorțat-recăsătorit-divorțat?…
Problemele existențiale și-au pus amprenta asupra lui Cupșa și la un prim bilanț al vieții fredona ca popularul solist Ghiță Munteanu: „S-a uscat frunza și iarba, n-am pierdut vremea degeaba, mi-au albit părul și barba”. Când și-a cănit podoaba scalpulară, a optat pentru un brun-roșcat ca blana urșilor din pădurile Bistriței. Alegerea îi va influența decisiv cariera politică. Nuanța mai închisă i-a ușurat intrarea în formațiunea AUR, fiind primit de ceilalți membrii ca unul de-al lor. În sediu nu prea mai era lumină, iar Cupșa s-a strecurat în capu’ la masă autopropunându-se la Primăria Constanța. Rămânea de văzut dacă era, într-adevăr, candidat AUR sau doar Omul de Tinichea, aidoma personajului din povestea „Vrăjitorul din Oz”.
Pe colinele Hollywoodului în cautarea alegătorilor pierduți la Constanța
Și-a lansat candidatura în ianuarie, pe malul mării, pe lapoviță și ninsoare, ca să fie sigur că nu i-o ia altul înainte. A mai făcut-o o dată, în primăvară, la Casa de Cultură, alături de Mohammad Murad, candidat la șefia Consiliului Județean. A luat orașul la pas, s-a băgat prin șanțuri, s-a cățărat prin copaci. Prin piețe, părea că are o bună notorietate. Lumea l-a recunoscut, ba chiar, drojdierii din bodegi au ieșit afară să-l susțină. Strigau după el: “Te votez Mahomede! Dai și tu una mică?”. Atunci, Ovidiu Cupșa a încălecat pe-o șa și le-a spus povestea așa: „Fie pâinea cât de rea, mai bună-i în America”. Ca urmare, a plecat peste ocean, chipurile, la invitația comunităților noastre de acolo. Măi să fie… Adică, românașii americani și-au terminat toate treburile și doreau să șprițuiască cu Cupșa? Sau s-o fi dus să-i lămurească să-l voteze la parlamentare, dacă prinde lista, că la primărie a înțeles că n-are trecere în fața Chițac?
Între Miami Beach și Mamaia Bitch
Principalul scop al vizitei lui Don Ovidiu l-a reprezentat întâlnirea cu Don Mișu Pricopsitu, pe numele său real Mihai Gabriel Popescu. Șmecherașul ăsta, cică, conduce “Romanian Florida Diaspora Association”. Cică, e investitor și a apărut în filmul Miami Bici. Marea aroganță a lui Don Mișu e că a spart în Nuba din Mamaia 30.000 de cocorici. Viitoarea sa notă de plată în cluburile din Mamaia va fi ceva mai mare. I se va adăuga și o cafea la dozator pentru amicul Cupșa.
În rest, Don Ovidiu s-a fotografiat cu diverse personalități locale care, evident, habar n-aveau cine este. Iar, în instantaneele din Miami, ne-a arătat cum ar fi Mamaia dacă domnia-sa va deveni primar. Sau dacă facem un schimb de populație cu americanii.
O poză sugestivă din vacanța electorală la Hollywood postată pe pagina de socializare, e cea în care candidatul AUR la Primăria Constanța ne arată cum a luat în mână carasu’. Să fie pronosticul pentru rezultatele alegerilor?
Dar oricum ar fi, vă întreb, ce om responsabil înhămat la așa ceva își lasă baltă campania electorală, echipa de campanie și partidul ca să dea o tură la pescuit în SUA?
Cum stăteam eu așa și mă pregăteam să savurez cafeaua opărită, prins de povestea Cupșiană, am omis sa pornesc fierbătorul de apă, respectând cu sfințenie ritualul cafelei de dimineață. Zis și făcut! După 3 lingurițe de cafea, 2 de zahăr(nesănătos de dulce) cum îmi place, in timp ce mă amuzam copios asupra ciocoflenderului din articol, am adăugat ultimul ingredient al licorii dimineții (apa nefiartă după cum vă spuneam mai devreme) mestecând in sensul acelor de ceasornic să iasă caimacul la suprafață. Pentru că am învățat de la prieteni, am mai pus câteva lingurițe de apa rece sa se decanteze zațul.
Cafeaua gata…articolul tot mai interesant…luai mai frate o gură de spurcăciune de mi-a stat limba plută.
Prieten autor al acestui articol! Fii tu idolul meu in viață, și mai scrie astfel de articole chiar dacă am băut cafeaua nefiartă, am savurat articolul tau cu plăcere.