Acasă EDITORIAL Eroii uitați ai bătăliei de la Muratan

Eroii uitați ai bătăliei de la Muratan

0
Generalul Stan Poetaș

Manuel VLĂDUŢ ■

„Nu sunt români, sunt negri ca dracii și viteji! N-au nici o haină pe ei! Sunt și în pielea goală! Sau în cămăși. Și la baionetă nu putem să rezistăm!” „Atacul la baionetă îi speria pe toți! Și fugeau… fugeau nemții, care nu fugeau de obicei, de data asta fugeau!” Așa povestea Feldmareșalul August von Mackensen: „Pe mine m-a bătut la Mărășești armata română, care a înviat ca o pasăre Phoenix și care a speriat armata germană!”…

Dar luptele din Dobrogea au avut loc înainte de Mărășești. Era în 1916 și scena bătăliei se afla la Topraisar, pe dealul Muratan, iar eroii săi au fost soldații Regimentului 40 Infanterie „Călugăreni”, din Divizia 9 Infanterie, cea care avea să primească supranumele „Mărășești”, după înfrângerea armatei germane din 1917. Iar comandantul trupelor germane din teribila luptă de la Topraisar, era același Mackensen, cel care înfrânt fiind pe acel deal, avea să ridice acea cruce de piatră ce se mai zărește și acum pe Muratan, în memoria celor peste 400 de soldați ai săi ce au mușcat acolo, țărâna dobrogeană.

Acolo, pe dealul Muratan, la 6–8 octombrie 1916, “ofiţerii şi soldaţii Regimentului 40 Infanterie au cerut să li se aducă în tranşee steagul regimentului. Sub ploaia de obuze, în timp ce muzica intona Deşteptă-te române, toţi au jurat pe steag că nimic nu-i va face să dea înapoi în faţa puhoiului duşman. Şi aveau să se ţină de cuvânt”. Trupele conduse de colonelul Stan Poetaș, “Eroul de la Topraisar” – cum avea să fie supranumit, aveau să țină pe loc forțele germane care după o teribilă pregătire de artilerie lansaseră ofensiva fiind însă forțate să se îngroape la teren.

Monumentul eroilor români – Dealul Muratan
General_Feldmarschall_August_Von_Mackensen

Nu voi descrie aici manevrele tactice sau istoricul campaniei din Dobrogea, soldate în definitiv cu înfrângerea Armatei Române. Scriu aceste rânduri din dorința de a aminti oamenilor – urmașii eroilor uitați din acele zile crâncene, că aici, la noi, pe un deal de lângă Topraisar, s-a scris istorie cu sânge, pentru patria noastră România… Același erou de la Topraisar – colonelul Stan Poetaș, capturase doar cu câteva zile în urmă, la Amzacea, şapte tunuri, două drapele de luptă și peste 300 de prizonieri, de la Divizia 25 Infanterie turcă, trimițând tunurile turcești la București pentru a fi depuse ca ofrandă la picioarele statuii ecvestre a lui Mihai Viteazul.

Acești eroi uitați sunt uriașii de poveste, care au făcut România Mare! Ei sunt cei cărora le datorăm țara, limba strămoșească, viața! O Românie pe care am primit-o spre păstrare, cu tot ce e mai bun pe lume! O țară pe care azi o siluiesc și o jefuiesc străinii, dar și hainii de un neam cu noi… Trăim vremuri crâncene, ce vor rămâne în memoria colectivă ca vremurile de război; căci ce fel de vremuri pot fi, când totul este o profundă criză, o vrajbă fără de sfârșit? Când conducătorii țării fac jocul oricui, numai al românilor nu? Când românii pleacă în lume văzând cu ochii, mai rău ca în vremuri de război? Când istoria națională este redusă la tăcere în școli? Când o molimă fără de leac, acest covid drăcesc, seceră vieți și învrăjbește oameni, mai rău ca în vremuri de ciumă și holeră? Când nimeni nu se mai gândește la nimeni, decât la el și la stomacul sau buzunarul lui? Iar astăzi, cine să își mai amintească de eroi?

Pe dealul Muratan stau astăzi două monumente: Crucea lui Mackensen, mare, misterioasă, din piatră înegrită de vreme și monumentul dedicat eroilor români căzuți la datorie acolo, ridicat abia în anul 1991 la inițiativa unui român cu suflet mare – Dumitru Florea, directorul societăţii Agricole Toplacer S. A. Topraisar; ambele în paragină, din nepăsarea autorităților locale și județene… Singurii, soldații Batalionului 341 Infanterie din Topraisar și cei din Batalionul 911 Infanterie din Medgidia – continuatorii tradițiilor de luptă ai Regimentelor 34 și 40 Infanterie din Divizia 9 Infanterie “Mărășești”, sunt cei care vin aici în fiecare an pentru a aduce onorul eroilor uitați!

Sursa:

Constantin Kirițescu – Op. citate; Victor Lazăr – Răsboiu pentru întregirea neamului românesc (1916-1919); Col(r) Remus Macovei – Regimentul 40 Infanterie, pușca, inima și mitraliera.

Foto: https://techirghiol.com/crucea-lui-mackensen; Wikipedia.

NICIUN COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Exit mobile version