În port de anul nou

George MIHĂESCU ■

Era la miezul nopţii când nimeni în lume

nu doarme

şi n-aş putea fi învinuit c-am visat;

nu doarme nimeni în metropole

şi nici în satul cel mai uitat.

Atunci dintr-o dată, pe cer,

a ţâşnit o săgeată ca un hanger

apoi sute şi mii, ca nişte comete,

ca nişte mesaje din alte planete,

ca nişte sori sau ca nişte fantasme,

ca nişte nuclee ivite din plasme.

Era la miezul nopţii când nimeni în lume

nu doarme

şi n-aş putea fi învinuit c-am visat

sirenele se întreceau în urlet cu marea

neîncetat.

Atunci oamenii de pe continentele toate

se căutau ca pe frate cu frate

mâinile se chemau, se găseau în strânsori

o dat, de două, de sute de ori.

Era miezul nopţii când nimeni în lume

nu doarme

şi n-aş putea fi învinuit c-am visat,

eram la Constanţa, în port, când în eră

încă un an a intrat.