Manuel VLĂDUȚ ■
Vă mai amintiți de vechiul proverb: “În greci să nu ai încredere, nici atunci când îţi fac daruri?” Bineînțeles, proverbul se referea la celebrul Cal Troian, care – primit cadou de troieni de la greci – a fost introdus în cetate, după ce a fost distrus zidul neîncăpător pentru el…
Astăzi, asistăm consternați la un război-fulger dus de ruși împotriva Ucrainei şi după ce mincinosul și perfidul Putin a afirmat până în ultimul moment că el nu dorește războiul gândesc că parafrazând proverbul menţionat ne putem întreba: mai putem avea, cel puțin de acum înainte, încredere în ruși? În ruși și în Rusia, căci se pare că 50% dintre ruși, sunt de acord cu acest război. Deși semnalele au fost clare de luni de zile, ba chiar de ani buni, că Putin dorește restaurarea Imperiului Rus – chiar cu prețul războiului, dovezile venind clar încă din 2008, cu invadarea Georgiei și din 2014 cu anexarea Crimeii, Occidentul, statele democratice, au creditat în continuare politicile Rusiei, prin acțiunile lor fără efect, sau mai degrabă prin inacțiune.
Lumea s-a mulțumit mai degrabă să spere în rațiune și diplomație, fără să vadă clar și fără echivoc că de fapt avea de a face cu un lider rus vorace, înșelător, perfid și, mai presus de toate, un criminal cu sânge rece, septuagenarul KGB-ist Vladimir Putin. Căci el este autorul – moral cel puțin – al uciderii tuturor celor ce i s-au opus sau a crimelor săvârșite asupra tuturor victimelor invaziilor ordonate de el, începând cu Cecenia, Georgia și mai nou, Ucraina.
Astăzi, infatuatul Putin îndrăznește să afirme, pozând în oaie cu piele de lup, că scopul „operațiunii militare speciale” din Ucraina, este „demilitarizarea” și, atenție, DENAZIFICAREA acestui stat al cărui preşedinte este un etnic evreu, este pentru prima dată când simt gustul metalic al temerii dinaintea luptei, după operaţiunea din 2006 la care am participat în Afghanistan şi Dumnezeu să ne păzească pe toți, căci nu știu dacă altcineva va mai putea, de acum înainte…! Deci el, mincinosul, cel care ordonă asaltul cu toate forțele, armele și mijloacele de care dispune, asupra unui stat suveran și independent, ale cărui frontiere și suveranitate au fost recunoscute chiar de Rusia – prin tratate internaționale, el, care a procedat ,,la indigo,, la fel cu ,,Blitz-Crieg,, ul lui Hitler asupra Poloniei din 1939, se consideră cel agresat și declară ca ,,nazist,, un stat democratic? Hello, tavarisci Putin, când ai deschis gura, te-ai gândit oare că acuzi astfel o întreagă Europă democratică, de nazism? Te-ai gândit oare, că tu însuți ești privit astfel de o Lume întreagă, ca un Hitler fără mustață? Te-ai gândit oare, în megalomania ta – mare cât Siberia stearpă și înghețată, că la fel ca și Hitler cel cu mustață muscă, ai putea provoca un război mondial, din care poate nu va scăpa nimeni, nici măcar tu?
Toată lumea civilizată este șocată de războiul pornit acum în Ucraina… Război cu tancuri, avioane, nave și rachete, în Europa secolului XXI? În era Globalizării, a ciberneticii și a super-informaticii? Incredibil! – spun mulți. Dar se pare că oamenii nu stau prea bine cu memoria… Cel puțin cu cea de lungă durată! Căci, așa este omul, își aduce aminte numai ce îi convine sau, despre lucruri mai plăcute.
Să ne reamintim totuși, că nu mai departe în anii ‘90, aveam război în Transnistria (unde cazacii și rușii Armatei a 14 – a și-au făcut de cap…), am avut o Iugoslavie în flăcări (cu atrocitățile și fratricidul din Croația, Bosnia și Kosovo), teroriști ISIS decapitau sau împușcau oameni nevinovați prin vestul Europei, iar mai recent, am avut o Sirie (pe care o desparte doar Mediterana de Europa!) în plin război. Toate aceste războaie cu atrocitățile lor, mai simetrice sau mai asimetrice, s-au petrecut în istoria noastră recentă! Am putea să amintim chiar și al Doilea Război Mondial, chiar dacă unii n-au auzit nici măcar la ora de istorie de el, căci încă și-n aceste zile, mai sunt oameni care fie că au luptat direct, fie le vin în minte amintirile vii din copilărie ale acestui război. Și cei care își amintesc și mai povestesc, își aduc aminte clar de sălbăticia și primitivismul invadatorului rus, veșnic beat, cu ochii după ,,haziaică,, (femeie), care nu văzuseră în viața lor o portocală sau amenințau cu pistolul ceasornicarii, să le facă din ceasul deșteptător (pradă de război) pe care îl purtau atârnat de gât cu sfoară, două mai mici, de buzunar… Mai sunt oameni care își amintesc cum – după ce ,,au pacificat România,, au bolșevizat-o și cum sub sloganul ,,Stalin și poporul rus, libertatea ne-a adus!,, făceam schimburi (reciproc avantajoase!) de genul: „Rușii ne iau grâul, iar noi le dăm porumbul!”
Istoria noastră comună cu Rusia este plină de exemple ale „mărinimiei” și „omeniei” rusești. Personal, consider – și îmi asum această afirmație – că Rusia a fost și este inamicul natural al României. Enumăr aici doar câteva exemple, începând cu ruperea Moldovei și anexarea Basarabiei de către Imperiul Rus în 1812 (când doar războiul cu Napoleon a salvat Țările Române de anexarea rusească), continuând cu refuzul inițial al țarului rus de a accepta participarea Principatului României la Războiul ruso-turc în 1877 (de teamă că vom emite pretenții de independență), cu smulgerea cu forța a sudului Basarabiei în 1878, sau cu raptul Basarabiei, Bucovinei de Nord și a Herței, în urma ultimatului din 1940.
Cum spuneam, memoria colectivă de lungă durată a oamenilor, este scurtă… Iar noi ne complacem în general într-o ,,dolce vita,, împânzită de confort și tehnologia sa adiacentă. Ne este poate, mai simplu să privim și să nu facem nimic concret, în timp ce ,,băieții deștepți,, fie ei ruși, ai noștri sau de alte nații, fac ce-i interesează, știind ei foarte bine ce!. Așa se explică poate, și colapsul pe marginea căruia ne aflăm acum, ca și lipsa de interes a conducătorilor noștri care de 30 de ani nu au făcut aproape nimic concret pentru înzestrarea și pregătirea serioasă a Armatei Române, care iată, fără sprijinul direct al SUA și NATO, pur și simplu nici nu ar mai conta. Tot la capitolul „memorie” – voi aminti aici și despre propaganda rusească difuzată în mediul online, după episodul Crimea din 2014. Este vorba despre videoclipul „Eu sunt ocupantul rus!” din care citez: „Bună ziua! Eu sunt ocupant rus. Aceasta este profesia mea. Așa a fost de-a lungul istoriei.
Cândva, am ocupat Siberia. Acum, acolo se extrag petrol, gaz, aluminiu și multe alte resurse necesare. Acum, acolo sunt orașe cu grădinițe de copii și cu spitale. Acum, femeile de acolo nu se mai vând pentru câteva de piei de samur, cum era până la venirea rușilor.
Eu am ocupat Ţările Baltice. În cătunele de acolo, eu am construit uzine și centrale electrice. Republicile baltice produceau electrocasnice și automobile de înaltă calitate. Erau vestite pentru parfumurile și cosmeticele lor. Dar m-au rugat să plec de acolo.
Acum, cei de acolo vând conserve cu şprot, iar o parte a populației spală toaletele din Europa.
Eu am ocupat Asia Mijlocie. În stepele pustii, eu am construit canale, uzine și cosmodromuri, spitale și stadioane. Ei au început să construiască nave cosmice și avioane. Industria se dezvolta, se cultiva grâu, in şi bumbac pentru toată țara. Dar m-au rugat să plec de acolo. Acum, acolo se trăieşte pe credit după exemplul american și se cultivă marijuana. Mare parte a populaţiei a plecat să muncească pe șantierele de construcție ale foștilor ocupanți.
Eu am ocupat Ucraina. Împreună cu ucrainenii, eu am construit motoare pentru avioane, nave maritime, tancuri și automobile. Dar m-au rugat să plec de acolo. Acum, acolo se distruge tot ce a mai rămas în urma ocupantului. Mai mult decât atât, acum acolo nu se construiește nimic nimic nou, în afară de revoluţii nesfârșite și dictatură.
Da, eu sunt ocupant! Și eu am obosit să-mi cer scuze pentru asta. Sunt ocupant din naştere. Sunt agresor și un mostru însetat de sânge.
Fie-vă frică! Am suferit de pe urma atrocităţilor invadatorilor polonezi în vremuri de restrişte.
Dar ce s-a ales de pe urma intervenţiei lor?
Eu am fost cel care a ars Moscova ca să nu încapă pe mâna lui Napoleon. Dar cum a sfârșit Napoleon?
Eu am fost cel care a stat în tranșeele de la Volokolamsk, deşi ştiam că va fi greu să îi poţi opri pe nazişti. Unde sunt acum acei nazişti? Unde este blestematul lor Hitler?
Toţi, fără excepţie, obişnuiau să vină la uşa mea: turcii, englezii, polonezii, nemții, francezii… Am avut pământ pentru fiecare, câte doi metri și jumătate pătrați.
Vă rog să înţelegeţi! Eu nu am nevoie de libertatea voastră fățarnică. Eu nu am nevoie de democrația voastră putrezită. Îmi este străin tot ceea ce voi numiţi „valori occidentale”. Interesele mele sunt altele.
Vă avertizez politicos pentru ultima oară: Nu vă puneţi cu mine! Eu construiesc pacea! Eu iubesc pacea, dar în luptă sunt mai priceput decât oricine altcineva.
Cu respect,
Ocupantul tău rus„.
Vor conta oare serios, sancțiunile aplicate Rusiei de către Occident și Lumea civilizată? Lumea civilizată s-a mulțumit doar să „protesteze ferm” atunci când descreieratul Putin ataca Cecenia, Georgia, sau când anexa Crimea, doar pentru că își permitea! Atunci, au primat probabil interesele de afaceri și economice ale ,,Lumii civilizate,, în relația cu Moscova lui Putin; astăzi, când Rusia poartă război în Ucraina, spre stupefacția și mirarea Occidentului, sancțiunile economice pe care Putin le ia în derâdere, nu sunt oare tardive? Și mă mai întreb ceva: oare băncile din Elveția (stat neutru dealtfel și independent de UE sau SUA), unde își au depuse averile marii oligarhi ruși, dar și cei occidentali sau arabi, va aplica oare aceste interdicții și sancțiuni? Căci dacă nu… „boierimea rusă” își va râde copios în barbă!
Ce ne rămâne de făcut? Aceasta este marea întrebare! Căci în pofida asigurărilor date de autoritățile române, NATO și UE, cetățeanul român de rând este extrem de neîncrezător. Și, pe bună dreptate; căci la ora la care scriu aceste rânduri, tancurile și aviația rusească iau cu asalt Kievul, iar luptele directe de la sol pun în pericol rămășițețe radioactive de la Cernobîl. Vor rezista, nu vor rezista? Putin își arată mărinimia invitând ucrainienii să predea armele și să „negocieze”… sub amenințarea tancurilor. Pur rusește!
Mă întreb ce am face noi, românii, în această situație? Vom fugi? Vom lupta și vom muri? Poate că sunt și români care vor vrea să lupte… sau nu? Sau vom sta și ne vom uita cum vin rușii peste noi? Trupele americane și NATO sosesc acum în România; dar să nu ne culcăm pe o ureche: nimeni nu va lupta în locul nostru!
Iarna e aproape, prieteni! Și întotdeauna vine de la ruși!…
Țineți aproape! Trăim vremuri incredibile, la fel ca în filmele fantastice:
,,Winter is coming!,,…
