Acasă Reportaj Jurnal de călătorie în Ţara Zânelor

Jurnal de călătorie în Ţara Zânelor

411
0
Cătălina Gherasim Castelul de Lut
Cătălina Gherasim Castelul de Lut

Cătălina GHERASIM ■

La ceas de seară, fără prea multe premeditări și inspirată de spiritul julesvernian al romanului „O călătorie în centrul Pământului”, mi-am pregătit bagajele pentru o incursiune în centrul țării.

Am purces la drum, prima oprire fiind la poalele Munților Făgăraș sub măreția Vârfului Negoiu, în localitatea Porumbacu de Sus, la Castelul de Lut Valea Zânelor, unde magia te îmbie prin peisajul pitoresc parcă decupat din basme. Susurul râului Porumbacu gâdilă timpanul iar aerul curat împânzește imensitatea nemărginitei văi. Castelul este realizat integral din lut, paie, apă și nisip, având zece camere dispuse pe două nivele și două turnuri.

Magazinul de suveniruri este una dintre atracțiile Castelului de Lut, acestea fiind lucrate manual din materiale naturale. Cu puțină îndrăzneală, la finalul vizitei o listă cu dorințe poate fi lăsată în cutiuța pentru dorințe a zânelor. Cine știe, poate se vor îndeplini.

Prin preajmă se află şi complexul de agrement “Povestea Calendarului”, propice pentru ieșirile alături de familie sau prieteni. Un concept care unește folclorul românesc, tradițiile și elementele tematice ale fiecărei luni. Fiecare căsuță este învăluită în propria-i poveste specifică lunii pe care o întruchipează. Aici se pot desfășura activități educaționale sau de agrement pentru copii dar și pentru adulți precum: tir cu arcul, popice, pictură pe față, numere de acrobație, teatru pentru copii. După aproximativ trei ore petrecute pe aici mă îndrept spre locul în care de fiecare dată revin cu drag pentru noi experiențe și amintiri de neuitat – Complexul Național Muzeal Astra din Sibiu. Ansamblul muzeal etalează în fața vizitatorilor imaginea vieții rurale de pe întreg teritoriul țării noastre, materializată prin peste 400 de case autentice, anexe gospodărești și instalații tehnice. Fiecare pas te adâncește în istorie alunecând incontrolabil către vremuri de mult apuse.

Peisajul feeric creat de apusul soarelui încântă privirea, dar totodată mă îndreaptă către locul de odihnă de peste noapte – Green Horse. Este o pensiune la care poposesc de fiecare dată când ajung la Sibiu atrasă în primul rând de atmosfera familială create de gazdele-administratori, ospitalitatea debordantă și serviciile pe măsura așteptărilor. Pensiunea este situată la doar doi kilometri de centrul istoric al orașului, aici liniștea și relaxarea fiind la ele acasă.

A doua zi, dis-de-dimineață, aventura continuă şi pornesc către falnicul Turn al Sfatului, scăldat în razele fine ale soarelui. Până în secolul XV, bastionul făcea parte din a doua centură de fortificaţii a cetăţii realizată în perioada 1224-1241, din care mai dăinuie încă şi Turnul Scării Aurarilor şi alte fragmente de ziduri (curtine). În timp a preluat diverse întrebuințări precum depozit de cereale, punct de observare a incendiilor, închisoare sau chiar muzeu suferind modificări de-a lungul timpului. Primul turn, prăbușit în anul 1585, a fost refăcut până în anul 1588 iar acoperișul original, din cupru, considerat material strategic, a fost rechiziţionat de armata germană în anul 1917.

La doar câțiva pași de emblematicul turn cu ceas se află un alt simbol al citadelei, încărcat de legende, Podul Minciunilor sau Podul Culcat. În dialectul săsesc “culcat” (lugenmarchen) este omonimul cuvântului “minciună”, de aici a apărut confunzia. Acesta este cel mai vechi pod din fontă aflat în serviciu pe teritoriul României fiind declarat cel de-al doilea pod european realizat din fontă turnată.

Pasarela pietonală metalică inaugurată în anul 1859, deasupra străzii Ocnei, face legătura între orașul de jos și cel de sus, fiind învăluită în mister și numeroase legende. Se spune că acest pod, în arc de cerc, lung de zece metri, era traversat de tinerii îndrăgostiți ce își declarau iubire veșnică iar fetele jurau că sunt fecioare, bărbații având să afle doar în noaptea nunții dacă au mințit. Apoi, drept pedeapsă, mincinoasele erau aruncate de pe pod. O altă legendă mai aminteşte că negustorii de păsări ce traversau podul în drumul către târg trebuiau să plătească o taxă mai mică pentru pentru găinile negre şi una mai mare pentru cele albe, care se considera că ouau mai mult. Şi de aici, pentru a plăti o taxă mai mica, se zice că negustorii îşi vopseau găinile, negre.

În prezent, îndrăgostiții își pecetluiesc simbolic dragostea printr-un lacăt ferecat pe acest pod, gest nu prea bine văzut de autoritățile locale motivând că această tradiţie contemporană poate distruge un bun cultural de patrimoniu.

O nouă zi, o nouă destinație. La doar 96 km de Sibiu, și 120 de km de Brașov, Sighișoara, Perla Medievală a României situată în  inima Trasilvaniei, este un oraș mic dar bogat în istorii, cunoscut mai ales graţie legendei lui Vlad Dracul, tatăl lui Vlad Țepeș, care a locuit în cetate. Printre obiectivele turistice cele mai cunoscute este Turnul cu Ceas construit în secolul al XIV-lea, pentru a proteja poarta principală a cetăţii. Șapte figurine din lemn, simbolizând zilele săptămânii, se rotesc o dată pe zi marcând astfel un nou ciclu diurn, mai bun. Figurinele întruchipează zeii păgâni ce personifică zilele săptămanii și simboluri din astronomie, astrologie și alchimie: Diana (luni), Marte (marți), Mercur (miercuri), Jupiter (joi), Venus (vineri), Saturn (sâmbăta) și Soarele (duminica, în germană Sonntag). Îngeraşii reprezintă Ziua şi Noaptea, aceștia se schimbă zilnic: la ora 6.00 poate fi remarcat îngeraşul ce reprezintă Ziua, în timp ce la ora 18.00 Ziua se ascunde şi astfel face loc Nopţii, adică îngeraşului cu două lumânări aprinse în mâini. În camera de tortură de la baza turnului s-a descoperit inscripționat următorul text „Morgen werde ich…”, “Mâine eu voi…”. Opus camerei torturii, la ultimul nivel se află ceasul asupra căruia mi s-a părut că scurgerea atât de rapidă a timpului, nu și-a pus amprenta. Până în anul 1995, spectaculosul ceas a fost în grija unei persoane cu funcția oficială de rectom orologium (directorul ceasului), actualmente detronat în urma modernizării cu un mecanism electric care nu lasă ceasul să rămână în urmă.

Scara Școlarului sau Scara Acoperită inițial avea 300 de trepte, dar după modificările din anul 1849 a păstrat 175 şi urcă până în vârful dealului unde se află Biserica din Deal și Liceul „Josef Haltrich”. Legenda locului spune că băieţii trebuie să-şi sărute iubitele pe fiecare treaptă rostindu-le numele fără să greşească. Dacă reuşeşte, înseamnă că el este sortit fetei.

Aventura continuă părăsind Sighișoara. În drum spre orașul meu de suflet, Brașovul, nu am putut sa nu mă opresc pe la Biserica Fortificată din Biertan, ridicată pe colina din centrul satului în secolul XIII şi inclusă de UNESCO în 1993 pe lista monumentelor din patrimoniul cultural universal. Aici, la parterul Turnului cu Ceas ce datează din 1508, ca într-un mausoleu sunt expuse pietrele funerare ale episcopilor sasi înmormântați în Biertan. Bastionul estic are o cameră în care, conform legendei, erau închise cuplurile aflate în pragul divorțului pentru a reflecta la motivele divergențelor. Turnul slăninii păstra la comun slănina gospodarilor saşi. Altarul poliptic, închinat Fecioarei Maria, datează din 1483 și marchează trecerea de la stilul gotic la cel renascentist. Ușa sacristiei a călătorit în anul 1900 la Paris unde, cu ocazia expoziției mondiale, a fost premiată ca exemplu reprezentativ de manufactură săsească medievală, datorită ingeniosului mecanism de închidere care cu o singură întorsătură de manivelă pune în mișcare 15 zăvoare. Aceasta funcționează chiar și în zilele noastre.

La aproximativ 130 de km, se află ultimul popas al aceastui pelerinaj, Brașovul. Situat la poalele Muntelui Tâmpa, burgul îşi deschide porțile și ne primește să colindăm unicele sale locuri printre care binecunoscuta Biserică Neagră, în centrul orașului. Finalizată în anul 1477, basilica îşi datorează supranumele incendiului din 1689, denumirea fiind acceptată oficial tocmai în secolul XIX. Casa Sfatului este locul unde se pronunțau în trecut sentințele capitale aplicate în funcție de statutul social. Oamenii cu stare erau decapitați, hoții de rând erau spânzurați, iar vrăjitoarele erau arse pe rug, locul execuțiilor fiind pe locul actualei fântâni arteziane din Piața Sfatului. Ceasul original din turnul Casei Sfatului datează de la 1516 inițial având mecanism și figurine asemănător celui de la Cetatea Sighișoara. O figurină se mișca și la ore fixe bătea gongul. Acest ceas a fost înlocuit în secolul al XVIII-lea după marele incendiu.

Telecabina face legătura dintre oraș și vârful Tâmpa. După o ascensiune pe cablu de trei minute poţi admira impozantul oraș de la altitudinea de 960 m.

La doar şapte minute de mers pe jos de la Biserica Neagră se află cele două bastioane de pe Dealul Straja: Turnul Alb și Turnul Negru, cândva puncte defensive ale cetății în prezent zone de belvedere asupra superbei panorame a orașului.

După o noapte de odihnă la Pensiunea Holiday Villa, aventura încununată cu legende se îndreaptă spre sfârșit, însă nu înainte de a poposi la  Castelul Cantacuzino din Bușteni.

Ridicat la poalele Muntelui Zamora, în anul 1911, de către prințul Gheorghe Grigore Cantacuzino, poreclilt “Nababul”, castelul din Buşteni te învăluie în magie și te îndeamnă la visarea unor  vremuri trecute, dar nu uitate.

Legenda spune că Nababul ar fi dorit să acopere întreaga curte, dar și acoperișul cu monede din aur pentru a fi mai impozant față de Castelul Peleș, însă Regele Carol I nu a fost de accord întrucât dacă monedele ar fi fost așezate cu efigia regală în sus, s-ar fi considerat că se pătează demnitatea monarhului iar dacă ar fi fost postate cu stema în sus, ar fi însemnat că țara este călcată în picioare. Așadar, soluția oferită de rege a fost ca Nababul să-şi poleiască curtea cu monedele din aur aşezate pe cant. Prințul Cantacuzino a perceput răspunsul regelui drept o formă subtilă de refuz, întrucât pe canturile monedelor se afla inscripționat mesajul „Nimic fără Dumnezeu“. Despre același castel se spune că ar fi bântuit, din cauza grotei care se află pe domeniu. Unii martori susțin că în serile cu furtună lumini nefirești se observă la intrarea în grotă și că pentru o secundă năluci de fum pot fi văzute printre picăturile de ploaie.

Intrarea principală dispune de o largă terasă din piatră, care oferă o panoramă spectaculoasă asupra Bucegilor, împreună cu Crucea Eroilor de pe Muntele Caraiman, amintindu-ne de eroii români din Primul Război Mondial și cât de valoroase sunt libertatea, pacea și siguranța mai ales în aceste vremuri tulburi.

Deocamdată, aventura se încheie aici așteptând cu nerăbdare noi expediții și noi amintiri.

Publicitate
Articolul precedentSocietatea Academică Română selectează 15 tineri pentru redacţia Monitorul Educației din România
Articolul următorSunshine

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.