Manuel VLĂDUȚ ■
Pe fondul războiului de la granițele noastre și a amenințărilor de securitate din bazinul Mării Negre, se vorbește tot mai mult despre dislocarea unor contingente militare ale aliaților în România. Americani vreo 3000, francezi vreo 500, portughezi vreo două plutoane, ba chiar și muntenegrenii prieteni și-au anunțat sosirea în România. La televiziuni, crainicele și analiștii (covido-militari) cad în extaz rostind aceste cifre, de parcă însăși Providența a coborât în bocanci americani, pe plaiurile mioritice.
Să fie primit, zic! Aportul NATO la apărarea colectivă a României este necesar și binevenit, dar mă întreb: este suficientă oare, doar această forță multinațională cu rol de descurajare a pericolului de la Răsărit?
Cândva numai în Dobrogea, exista o divizie mecanizată cu misiunea clară de apărare a zonei de litoral și a întregului teritoriu dintre Dunăre și Marea Neagră. Astăzi mai avem o singură brigadă, încadrată deficitar cu personal și dotată cu tehnică de luptă din anii 70: TAB-77, TAB-79, chiar tancuri T-55, autocamioane DAC etc.
Bineînțeles, ministrul apărării Vasile Dîncu, declară recent la Radio France Intertional (RFI) că sporirea efectivelor militare ale Armatei României nu este acum (nici acum!) o prioritate … Doar vin francezii și americanii, nu? Vasile Dîncu: ”Suplimentarea nu este o prioritate. Sunt unele țări care au încercat și au vorbit în ultima vreme în strategiile lor despre suplimentarea numărului de militari. Deocamdată, noi lucrăm în altă zonă, pregătirea din ce în ce mai bună a resursei umane din armată, la nivel de experți, de expertiză. De asemenea, vrem să mărim retenția în cadrul resursei umane din armată. Vrem de asemenea să aducem oameni cât mai buni în armată, un proces de selecție și de atragere pentru meseria militară, pentru profesia de militar a celor mai buni studenți, a celor mai buni elevi, absolvenți, deci mergem în zona aceasta de calitate, mai degrabă, chiar dacă nici numărul, nici cantitatea nu este un element care trebuie lăsat deoparte, pentru că în general, efectivele au crescut în ultimii ani, în mai multe țări”.
Cum stăm însă, cu atragerea și fidelizarea personalului profesionist?
Dintre cei 68.500 de militari activi ai Armatei, soldații, cei aflați la baza ierarhiei militare, pe al căror profesionalism și disciplină se bazează succesul misiunilor armatei la pace și pe timpul acțiunilor militare din țară și peste hotare, au ajuns să fie astăzi „cenușăresele” societății.
Mai prost plătiți decât o femeie de serviciu de spital, ei primesc o soldă echivalentă cu salariul minim pe economie… fiind plătiți de fapt la nivelul anului 2009!
Cei 1524 lei net, sunt completați cu o normă de hrană de 34 lei/zi, care mai ales în perioadele în care aceștia execută exerciții și aplicații în poligoane, sunt insuficienți pentru un trai decent, în special astăzi, pe fondul crizei economice și sociale provocată initial de pandemia de Covid 19, apoi amplificată de prologul războiul ruso-ucrainean ce a debutat cu criza energetică generate de scumpirea nejustificată apreţurilor la gaze şi petrol de către ruşi.
În plus, sunt unități unde printr-un ordin abuziv, soldații sunt obligați să mănânce contra-cost (se reține din norma de hrană), mâncarea gătită și servită de firme private, contractoare ale MApN, de multe ori de o calitate îndoielnică. În aceeași situație se regăsesc inclusiv tinerii subofițeri (sergent, sergent major), care au o soldă aproape similară cu soldații.
De multe ori, soldații, gradații și subofițerii Armatei Române apelează la joburi extra-militare (taximetriști, zugravi/zidari, curierat, agenți de pază etc.) part-time, pentru a-și completa veniturile modeste, deși joburile part-time necompatibile cu statutul de militar sunt interzise (dealtfel nu se detaliază nicăieri care sunt acele joburi care “aduc atingere onoarei și demnității militare”).
Supuși regulamentelor militare stricte, soldații (ca dealtfel toți militarii) nu pot avea o reprezentare sindicală care să le reprezinte drepturile și nevoile, în fața conducerii MApN.
Cu ore suplimentare lucrate și de multe ori neplătite sau nerecuperate, soldații români părăsesc tot mai des sistemul militar, spre ocupații mai bănoase și un trai decent, aceste demisii tot mai numeroase având loc chiar acum, în timp ce România și Europa pregătesc de scenarii de război, în fața amenințării de la Răsărit.
Ordinul Militar al Veteranilor din Teatrele de Operații, asociație profesională a veteranilor români, a sesizat comisiile de apărare ale celor două camere ale Parlamentului despre aceste aspecte, atenţionând încă o dată asupra pericolului reprezentat de exodul de personal – în special din rândurile soldaţilor şi gradaţilor profesionişti (SGP) dar și al tinerilor subofițeri – din cauza salarizării inadecvate!
Este momentul, în condițiile războiului de la granițele noastre și a majorării la 2,5% din PIB a alocării a alocării bugetare pentru apărare, ca MApN să acorde o salarizare decentă acestei categorii de personal – soldații profesioniști și subofițerii, cei care se află de facto la baza piramidei ierarhice militare și pe umerii cărora se duce greul acțiunilor militare atât la pace, cât și în situații de criză sau război! Criza de personal din unități este reală, iar meseria de militar (care nu este înscrisă nici măcar în COR – Clasificarea Ocupațiilor din România) devine din ce în ce mai neatractivă!
La 29 martie 2004, s-a depus oficial documentul pentru intrarea României în NATO… Sunt 18 ani de atunci, timp în care soldații români profesioniști au purtat cu cinste drapelul nostru tricolor în misiunile externe din teatrele de operații din Balcanii de Vest, Africa, Irak sau Afganistan, devenind adevărați ambasadori ai României în fața aliaților și aducându-și jertfa supremă de sânge prin cei 35 de militari căzuți la datorie și cei peste 200 de militari răniți, majoritatea dintre ei fiind soldați şi gradați profesioniști.
Au trecut ani și clasa politică în ansamblu precum şi decidenții care s-au perindat la vârful MApN şi-au uitat promisiunea făcută precum că odată cu intrarea în NATO salarizarea militarilor va fi la fel cu a cea a camarazilor aliați deşi, onoarea impune iar legea bunului simţ zice că: La obligații egale și misiuni similare cu ale camarazilor din NATO și drepturile soldaților români, ar trebui să fie egale!
Onoare și Patrie!
Sursa: https://m.rfi.ro
Sursa foto: catchy.ro, MApN, Manuel Vlăduț.
