Luigi FRIGIOIU ■
Printre multe măsuri fiscale absurde, Guvernul a anunțat dublarea amenzilor dacă faci țuică fără să anunți. Se ia în calcul majorarea amenzilor pentru producția de țuică, rachiu și diverse alte “beuturi” în propria ogradă. Amenzile, între 2.000-5.000 lei, se majorează până la 10.000 lei pentru nerespectarea regulilor:
-Toate gospodăriile cu instalații-tip alambic pentru producție țuică și rachiuri au obligația înregistrării la autoritatea teritorială.
-Dacă gospodarul intenționează să producă țuică și rachiuri din recolta proprie, anunță în scris, autoritatea teritorială. Va menționa cantitatea și tipul de materie primă prelucrată, perioada de funcționare a instalației și estimarea cantității. Producătorul trebuie să dețină, legal, mijloacele de măsurarea cantității și a concentrației produselor bahice.
-În 3 zile de la finalizarea activității, gospodăria declară cantitățile obținute și solicită calculul accizelor. Autoritatea stabilește suma accizelor datorate și emite decizia de impunere potrivit Agenției Naționale de Administrare Fiscală. Accizele devin exigibile la finalizarea procesului de producție. Termenul limită de plată este data de 25 a lunii următoare, potrivit art. 345 (1) din Cf. E o lovitură puternică dată românilor, deoarece, pentru noi, băutura este și aliment și medicament. “Mâncarea e fudulie, băutura-i temelie”, spune românașul nostru. În Moldova, multe mămici îl folosesc ca somnifer pentru cei mici. Răcelile, durerile de dinți, de stomac dispar după consumul de produse alcoolice. Stările gripale se remediază cu frecții exterioare dar și interioare, cu spirt. Marca “Mona” a devenit deja un brand printre consumatorii profesioniștii care atunci când adorm cu sticla în mână parcă au o asistentă, îmbrăcată sumar, în brațe. Și visează frumos…
Cu asemenea măsuri prohibitive în loc să progreseze, România se întoarce în timp. La noi se bea, zdravăn, de peste 2000 de ani. Deceneu, Mare Preot, sfătuitor al celebrului Burebista, e una dintre personalitățile marcante ale istoriei dacilor înaintea cuceririi romane. Acest Deceneu era mare și tare: mai fericit decât Prea-Fericitul Daniel și mai înalt decât Prea-Înatul Teodosie. Ei bine, una dintre cele mai cunoscute reforme inspirate de popa Deceneu e tăierea viilor și reducerea consumului de licoare bahică.
Filozoful antic, Platon, scria că “geto-dacii beau vin neamestecat deloc şi îl împrăştiau pe hainele lor. Atât femeile cât şi bărbaţii, socotesc că e o deprindere frumoasă şi aducătoare de fericire”. Adică beau sec, nu făceau șpriț. Și când atingeau nivelul de prea-plin, era normal să dea pe afară. Să dea la rațe cum s-ar spune. Istoricul latin Xenopol adaugă: „Patria veche a Geto-Dacilor, Tracia, era o regiune viticolă, considerată locul de naştere a zeului vinului, Dionysos“! Despre traci, grecii spuneau că sunt barbari (în sensul că nu cunoașteau limba greacă) și că, spre deosebire de ei, beau vinul curat, fără apă. De atunci, ne-a rămas zicala: „Cea mai bună băutură este apa de izvor, dar când pui o picătură la un kil de vinișor”.Reforma lui Deceneu și motivele ei sunt, încă, discutate de specialiști. Unii istorici susțin că scopul a fost eliminarea viciului prin abstinență. Alții susțin că extinderea cultivării viilor constituia un pericol pentru siguranța localnicilor, întrucât atrăgeau popoarele migratoare.
În ciuda vicisitudinilor istoriei, sau tocmai datorită lor, înaintașii noștri au continuat să bea. Scrierile lui I.L. Caragiale, unul din pilonii literaturii române, sunt pline de Cetățenii turmentații. Lache și Mache, eroii schițelor sale, erau consumatori de cursă lungă. Plus că, după un păhărel (sau mai multe), comunicare devine ușoară, așa cum spune Cantindatul, personaj din D’ale Carnavalului: “Eu când mă magnetizez, strașnic tachinez”.
Ajungând spre zilele noastre trebuie să recunoaștem că muzica de pahar e unul din cele mai îndrăgite genuri muzicale. Până la vârsta de o sută de ani, nea Gică Petrescu, regele muzicii de petrecere, ne-a îndemnat să bem. Pe drumurile noastre, Dănuț Spătaru a fredonat hituri despre aroma podgoriilor din zona Medgidia-Murfatlar.
Moldovenii – urmașii plăieșilor lui Ștefan care după ce goleau butoaiele de Cotnari făceau șaorma și kebab din ieniceri și spahii – n-au rămas datori. Pavel Stratan cântă: Eu beu, puțân câte puțân / Pân’ când capu, pe umeri nu mai pot să’l țân / Și am să beau, pân’ când aflu cine / Poate să’mi spuie cât să beau să’mi fie numai bine.
După cum se poate vedea în fotografii, politicienii noștrii sunt fruntași pe ramură. Campionul absolut e fără îndoială inegalabilul Băse. Dar nici jupânii locali, Mazăre și Nicușor, nu s-au dat deoparte din fața sticlei și au turnat în ei ca într-un butoi fără fund.
Imnul țării e “Deșteaptă-te române”, dar noi, încă, nu ne-am lămurit de ce e neapărată nevoie să ne trezim. Până una-alta, românașul a rămas la fel, în timp ce – după cum ne spune îndrăgitul Nicu Paleru – “Țuica face pe deșteapta”: “Țuica face pe deșteapta, Hopa, doi pași la dreapta / Parc-aș fi la horă-n sat, Rău-i să fii beat / Uite cum mă trage dunga, Hopa, doi pași la stânga / Mă țin bine nu mă las, Vreau s-ajung acas”.
Așa că prim-ministru Marcelică Ciolacu ar face bine să nu mai tulbure alambicul legislației țuicarilor, drojdierilor și altor categorii de producători/consumatori. Dacă se plictisește, să schimbe învechitul și depășitul “Deșteaptă-te, române!” cu refrenul veșnic actual: “Ia mai toarnă un păhărel, Să ne veselim nițel, Sus paharul fiecare, Hai noroc și la mai mare!”
