Aurel FLEISCHMANN ■
Am văzut recent o fotografie în care doi soldaţi ucraineni pozau într-o “parafrază” semantică a frescei „Crearea lui Adam” în care „Adam”, în locul virtuții și purității michelangeliene, capătă de la Creatorul său, în locul însufleţirii, arma automata și echipamentul de rigoare pentru supravieţuire în contextul războiului de apărare şi eliberare de sub ocupanţii ruşi.
Cu ocazia Paștelui ortodox, sărbătoare pe care numai cu timpul am conștientizat-o, ce mare însemnătate poartă în religia și cultura noastră, am să încerc să fac aici un bilanț personal, expresie a unei priviri personale asupra evenimentului în contextul actual, înainte de a trebui să schimbăm formulele de rigoare în această împrejurare precum „Paște fericit” și „Cristos a înviat”.
După ce am parcurs, cu bine aș zice eu, molima trecută sper și a trebuit să ne revizuim, mulți dintre noi, conceptele despre bine și de rău, adevăr și adevăr alternativ, conspirația mondială și gradul de obsesie maniacală în a trăi în percepții senzoriale paralele conform zvonurilor răspândite de televiziuni inadecvate, ne-a lovit și realitatea războiului. Un război, pentru mulți încă un concept abstract dar care teoretic, de pe o zi pe alta, de la o oră la alta, îi poate afecta pe toți și chiar lumea noastră, într-un mod iremediabil și ireversibil.
Când aud, citesc, văd despre ororile comise acolo, e greu să mai emit sau să răspund cu enunțurile de rigoare în aceste zile de sărbătoare precum „Cristos a înviat!”, când El și Tatăl Lui, Dumnezeu, par să se uite nevoiași dintr-un colț, fară nici măcar să-și ceară iertare pentru neputincioasa atotputernicie.
La protestul meu cu semne de întrebare, încercând să înțeleg diavolescul paradox, mi s-a răspuns de către specialiștii creștini, bineînțeles cu o aroganță pseudo-morganatică, precum că hermeneutica mi-e schioapă de nu pot să înțeleg, ontologia incompatibilă cu realitatea de azi a „ființei autonome”, de asta mă nevoiesc degeaba, îmi lipsesc „instrumente fundamentale” privitor la „concepte fundamentale” precum „liberul arbitru”, că să înțeleg de ce Dumnezeu & Co. stau deocamdată pe bară și privesc pasiv.
Nemții numesc așa ceva „gequirlte Scheiße”, „rahat biciuit”.
Tocmai citesc că soldații ruși au pregătit pentru cei din țara ocupată surprize pictate, bombe și obuze cu inscripții de sărbători precum „Cristos a înviat!” iar Arhiepiscopul Tomisului spune că nu e nici o barbarie, „că doar nu au mitraliat ctitoriile”.
În sinea aceasta, îmi va fi greu mâine să vă răspund cu formulele și uzanțele obișnuite, dar vă doresc totuși un… „Paște norocos”!
Dumnezeu să-și ceară iertare? Hmm… Suntem periculos de toleranți… Pentru asemenea luări în râs al numelui Domnului (varianta islamică), unii de pe la Charlie Evdo au plătit scump!…
Magistral !