Acasă APĂRARE Iuri Covaleov: “Noua generaţie de conflicte militare implică noi tehnologii de apărare”

Iuri Covaleov: “Noua generaţie de conflicte militare implică noi tehnologii de apărare”

280
0

Dan MIHĂESCU ■

În perioada 2-3 septembrie, la București s-a desfăşurat cea de-a VII ediţie a Forumului de Securitate al Regiunii Mării Negre şi Balcanilor – 2022,  organizat de New Strategy Center, în parteneriat cu Universitatea de Științe Agronomice și Medicină Veterinară, cu sprijinul Ministerului Afacerilor Externe, Ministerul Apărării Naționale și cu suportul Diviziei de Diplomație Publică a NATO. La lucrările conferinţei, transmisă online, au participat peste 100 de oficiali și experți, ca vorbitori în cadrul a peste 20 de dezbateri pe cele mai importante teme din domeniul securității regiunea desemnată.

În cadrul Panelul IIIb, „New Generation Warfare, New Technologies. Unmanned Systems in the Black Sea Region – Deterrence & Defence Perspective”, moderat de Greg Melcher, Chief Operations Officer, Center for the Study of New Generation Warfare, SUA, cu participarea  gen. lt. Viorel Pană, șeful Forțelor Aeriene Române şi contraamiralului Mihai Panait, Șeful Forțelor Navale Române, contraamiralul de flotilă dr. Iuri Alexandru COVALEOV, locţiitor pentru ISR al Şefului Direcţiei de Informaţii Militare (DIM), a susţinut că pentru întărirea posturii de descurajare şi apărare a aliaţilor şi statelor partenere din Regiunea Mării Negre şi Balcani, în faţa acţiunilor militare ofensive ale Federației Ruse, din zonă, “trebuie susţinută cu mijloace ISR – cu sau fără pilot – cooperarea dintre statele riverane şi înțelegerea situaţiei de securitate”.

Sisteme fără pilot în regiunea Mării Negre în contextul adoptării posturii de descurajare şi apărare

Contextul geopolitic

Regiunea Mării Negre este expusă unei posturi militare agresive şi asertive a Federației Ruse, actorul statal dominant în zonă, aceasta vizând operații militare hibride și de altă natură pentru a menţine controlul asupra vecinătăţii apropiate, prin care contestă și subminează eforturile NATO de asigurare a securității.

În context, liderii de la Kremlin percep Ucraina, Republica Moldova şi Georgia drept zone tampon între teritoriul propriu şi NATO, motiv pentru care Rusia a alimentat şi a favorizat nesoluţionarea unor conflicte îngheţate din regiune, în încercarea de a-şi menţine controlul şi influenţa asupra fostelor state sovietice.

În prezent, Rusia demonstrează disponibilitatea de a utiliza forţa armată pentru protejarea propriilor interese.

Invazia militară a Ucrainei, anexarea ilegală a Peninsulei Crimeea, alimentarea conflictelor îngheţate din Georgia și Republica Moldova prin sprijinul oferit Abkhaziei, Osetiei de Sud şi Transnistriei, au dus la degradarea situaţiei de securitate din regiune.  

Impactul climatului de securitate

Acţiunile militare ofensive ale Federației Ruse au un impact semnificativ şi imediat asupra mediului de securitate naţional şi regional şi o posibilă avansare a forţelor sale armate către graniţa de est a României şi ocuparea Insulei Şerpilor vor conduce la o creştere a nivelului ameninţării militare asupra ţării noastre.

Continuarea acţiunilor ofensive în Ucraina executate de forţele armate ruse vor duce la menținerea unui flux crescut de refugiaţi către România, Republica Moldova şi Polonia, exercitând presiune semnificativă asupra mecanismelor economice şi sociale.

Din perspectivă economică, România şi UE se vor lovi, pe termen scurt și mediu, de anumite provocări ca urmare a iniţierii demersului de reducere a dependenţei de resursele ruseşti. Sancţiunile economice impuse au un efect semnificativ asupra Rusiei şi vor putea contribui (cumulat cu un tempo redus al acţiunilor militare) la sporirea disponibilităţii de a purta negocieri. Din păcate, procesul de negociere pare că a ajuns într-un moment de stagnare ce este posibil să persiste în viitor, atât timp cât statul agresor continuă să emită pretenţii nerealiste, în timp ce îşi extinde influenţa prin folosirea forţei militare.

Totuşi, este posibil ca în viitor Moscova să fie forţată să se adapteze  consecinţelor sancţiunilor internaţionale şi noilor provocări precum: credibilitate scăzută pe plan extern, o regiune instabilă cu un stat rus agresiv, blamat şi izolat gradual pe scena internaţională.

Pe de altă parte, agresiunea militară a Rusiei întăreşte postura NATO pe flancul estic dar situaţia de securitate din regiunea Mării Negre rămâne volatilă cu potenţial de degradare, în măsura în care consecinţele acestui conflict au ecou şi în exteriorul graniţelor ucrainene.

Operațiile susţinute ale ISR asigură superioritatea informaţională

Operaţiile specifice de Intelligence, Surveillance and Reconnaissance (ISR), continue, constitue elemente de flexibilitate și agilitate cu care aceste capabilităţi specifice pot executa misiuni întrunite, în mod constant şi permanent, ca parte a mecanismului NATO, de indici şi avertizări.

Acestea reprezintă noul stadiu de intensificare a procesului ISR şi o confirmare, în timp real sau aproape în timp real, a informaţiilor culese. De asemenea, acest tip de operaţii permit procesarea şi diseminarea produselor pentru facilitare şi sprijinirea procesului de luare a deciziilor şi de generare a reacţiei comune, întrunită.

Toate informaţiile necesare asigurării superiorităţii informaţionale pot fi stocate într-un server (în cloud) securizat, accesibil în baza principiului necesităţii de a cunoaşte, iar informaţiile sunt folosite pentru îndeplinirea obiectivelor operaționale – înțelegerea mediului operațional, acoperire informațională integrală, previziune, monitorizarea traficului maritim, precum și – la nevoie – acțiuni de lovire.

Îndeplinirea acestor obiective nu trebuie abordată, în mod obligatoriu, ca un proces ciclic, acestea putând fi folosite în scop operaţional, în diferite combinaţii.

Cooperarea dintre NATO şi statele riverane şi partenere NATO poate reprezenta, în acest context, esenţa operaţiilor de descurajare şi apărare în Regiunea Mării Negre.

Abordarea individuală, de către fiecare stat riveran, a misiunilor care conduc la asigurarea securității în Marea Neagră constau în executarea de misiuni ISR şi crearea propriei imagini maritime recunoscute, pentru cunoașterea situaţiei specifice, în vederea identificării potențialelor ameninţări şi executării de acţiuni imediate.

În acest sens, cooperarea dintre NATO, statele riverane şi statele partenere a condus la crearea unei imagini operaţionale comune şi la stabilirea unor reacţii comune întrunite, în ceea ce priveşte cunoașterea spaţiului maritim și asigurarea securității în regiune.

Folosirea capabilităților fără pilot uman la bord

Sistemele fără pilot pot fi o soluţie pentru o abordare eficientă în ceea ce priveşte acţiunile de descurajare şi apărare în regiunea Mării Negre. Această abordare se concentrează pe trei direcții:

● Prima dintre acestea este dezvoltarea de noi capabilităţi de supraveghere şi cercetare cu accent pe sistemele fără pilot. Bineînţeles, dezvoltarea acestor capabilităţi se bazează pe principiul NATO DOTMLPFI – doctrină, organizare, instruire, materiale, leadership, personal, facilităţi şi interoperabilitate, şi în strânsă legătură cu alte capabilităţi, inclusiv sisteme fără pilot cu capabilităţi de lovire.

Folosirea sistemelor fără pilot, relevante pentru spațiul maritim, dezvoltă în mod constant o varietate de misiuni ISR. Aceasta se datorează abilităţii acestor sisteme de a opera independent şi de a executa misiuni fără intervenţie umană, bazate pe pachetele de date introduse înainte de începerea misiunii. Sistemele fără pilot pot asigura transmiterea în timp real a imaginilor şi înregistrărilor, informaţiile necesare procesului de management al ţintelor, în vederea angajării în operații a capabilităţilor de lovire sau a altor capabilități de reacție imediată.

Acest tip de sisteme de dimensiuni mici pot fi echipate cu senzori, astfel încât costul de producţie este mai mic decât cel al tehnicii proiectată a fi operată de personal îmbarcat. În orice caz, numărul senzorilor necesari pentru o misiune specifică depinde de tipul de misiuni, iar vehiculul/sistemul poate fi echipat doar cu senzorii necesari, crescând astfel autonomia acestuia. Totodată, principalul avantaj îl constituie securitatea oferită personalului, militar sau civil, care operează aceste sisteme de la distanţe notabile faţă de zona de operaţii, iar riscul de a fi afectat de acţiunile inamice este semnificativ scăzut.

● Cea de-a  doua direcție face referire la integrarea acestor capabilităţi.

Procesarea unui volum mare de date şi informaţii necesită aplicaţii performante. Procesarea datelor pentru cunoașterea situaţiei maritime este necesară pentru mecanismul indicatori şi avertizări, pentru realizarea anumitor tipare şi compararea datelor cu cele deținute anterior. Acest proces poate genera predicții care sunt folosite pentru determinarea direcțiilor ulterioare de acțiune și angajarea în operații a unor noi capabilități.  Folosirea inteligenței artificiale este esențială în exploatarea diferitelor tipuri de aplicaţii şi sisteme navale de culegere de date şi informaţii, partajarea bazelor de date şi în procesul de comandă şi control.

Capabilităţile securizate de stocare (cloud) a datelor care pot asigura schimbul de informaţii sprijină factorii de decizie prin accesul la informaţiile necesare înţelegerii mediului operaţional şi oferă posibilitatea accesării informaţiilor necesare managementului ţintelor. Toţi aceşti factori vor conduce la superioritatea informaţională pentru întărirea apărării şi posturii de descurajare din regiune.

Cooperarea dintre statele riverane de la Marea Neagră pentru implementarea celor două concepte menţionate anterior, reprezintă cea de-a treia direcție a acestei abordări.

În viziunea noastră, o posibilă strategie de apărare şi descurajare în regiunea Mării Negre s-ar putea fundamenta pe Cunoaşterea situaţiei maritime bazată pe contribuție multinațională integrată. Aceasta poate conta pe interacţiunea statelor riverane la crearea imaginii recunoscute comune, având acelaşi obiectiv și același tip de reacție.

Regiunea Mării Negre este cuprinsă între graniţele statelor membre NATO: Bulgaria, România şi Turcia, parteneri NATO – Ucraina şi Georgia, precum şi Federația Rusă. Cooperarea dintre statele NATO și partenerele alianței ar putea fi soluţia asigurării unei situaţii de securitate stabile. 

Tranziţia de la acoperirea ISR statică la una mobilă, interoperabilă, va asigura superioritatea informaţională a NATO. În vederea folosirii capabilităţilor de supraveghere şi cercetare în mod eficient, este necesară integrarea tehnologiilor în curs de dezvoltare, precum Artificial Intelligence (AI), Big Data şi Cloud Computing.

Obţinerea superiorităţii informaţionale se bazează pe folosirea permanentă a tuturor platformelor în procesul ISR,  capabilităţile urmărind etapele consacrate, în toate tipuriile de operații de culegere de informații, conform acronimului TCPED (Task-repartizarea sarcinii, Collect-culegere, Process -procesare, Exploit-exploatare și Disseminate-diseminare), iar exploatarea eficientă a acestora poate contribui la obţinerea controlului deplin a Regiunii Mării Negre.

Ameninţările date de sistemele fără pilot uman la bord

Proliferarea continuă a sistemelor fătă pilot uman la bord  a oferit oportunităţi multiple  pentru sporirea capabilităţilor de planificare şi executare a atacurilor împotriva obiectivelor militare.

Avansul tehnologic a permis ca aceste sisteme, în special cele de Clasa I (dimensiuni mici) să fie foarte accesibile, confecţionate chiar şi cu imprimante 3-D), cu performanţe îmbunătăţite ale senzorilor, capacităţii încărcăturii utile şi autonomie. Zborul autonom şi în roi al acestor sisteme, care includ dronele, fac ca misiunea forţelor aflate în apărare să fie foarte dificilă.

Spectrul ameninţărilor date de aceste drone includ, dar nu se limitează la:

  • informaţii, supraveghere, cercetare – ISR executate de forțe ostile;
  • managementul ţintelor şi coordonarea focului indirect;
  • lansare muniţii şi dispozitive explozive;
  • război electronic şi atacuri cibernetice;
  • operaţii informaţionale, incluzând propaganda;
  • atac direct;
  • întreruperea intenţionată a operaţiilor aeriene, atât militare cât şi civile – prin violarea spaţiului aerian;
  • contrabandă;
  • atac combinat.

Acţiuni de răspuns împotriva sistemelor fără pilot uman la bord

Nu există o singură soluţie tehnologică eficientă pentru contracararea tuturor ameninţărilor generate de aceste sisteme, ci mai degrabă rezolvarea depinde de situaţia generală, mediul operaţional şi obiectivul de apărat-protejat iar procesul include identificarea, localizarea/urmărirea, clasificare/identificare şi contracararea ameninţării.

În timp ce clasele II şi III de sisteme fără pilot uman la bord pot fi contracarate cu ajutorul sistemelor de apărare clasice (antiaeriene, rachete de suprafață sau torpile), Clasa I prezintă provocări specifice conferite de dimensiunile mici, amprente nesemnificative pe radar şi accesibilitatea acestora.  

Un sistem de reacție poate fi compus din:

  • Senzori (radar Electrono Optic (EO)/Infrared (IR), acustic, Radio Frequency (RF)/ Electronic Support Measures (ESM);
  • Comanda și control;
  • Efecte la țintă:
    • Bruiaj şi inducere în eroare;
    • Executarea focului cu armament uşor;
    • Muniţie specifică;
    • Microunde (High Power Microwave);
    • Puls elecromagnetic de intensitate mare;
    • Sisteme de arme laser (Laser Weapon System);
    • Tun cu apă/lansator de plase;
    • Dronă sinucigaşă.

Trebuie menționat faptul că tipul acţiunilor de răspuns ar trebui executate în funcţie de obiectivul care trebuie apărat/protejat. Astfel, un sistem poate costa zeci de milioane de euro, de la cele mai simple (detecţie vizuală, cu un singur tip de sistem de neutralizare/eliminare) până la cele mai complexe (echipate cu mai mulţi senzori şi sisteme de neutralizare cinetic/non-cinetic)

Spre exemplu, drona care a întrerupt activitatea aeriană pe aeroportul Gatwick, timp de trei zile, în anul 2019, a afectat 140.000 de pasageri şi 1.000 de zboruri a adus prejudicii de peste 50 de milioane de lire sterline. Costul implementării ulterioare a unei soluţii de protejare și răspuns a fost de aproximativ patru milioane de lire.

Sistemele ISR – pilon al descurajării şi apărării

Noile generaţii de sisteme și capabilităţi ISR vor avea posibilitatea de a transmite date relevante tuturor componentelor din sistemul de lovire – terestru, aerian sau naval, folosind capabilităţi de procesare, exploatare şi diseminare.

Interoperabilitatea, integrarea senzorilor şi cooperarea dintre sistemele/capabilităţile și  mijloacele ISR vor fi principalii factori în obţinerea și menținerea superiorităţii informaţionale şi eficientizarea procesului de management al ţintelor. Aceste capabilităţi ISR vor include sisteme aeriene fără pilot/UAS, sisteme subacvatice fără pilot/UUV şi nave de suprafață fără pilot/USV.

Sinergia sistemelor cu pilot-fără pilot poate asigura succesul unei operaţii întrunite datorită oportunităţii de a minimiza riscul la care personalul ar putea fi expus.

În anii precedenţi, informaţiile bazate pe analiza imaginilor/IMINT au reprezentat principalul mijloc de supraveghere şi cercetare şi în acest context a fost identificat un interes crescut în dezvoltarea sistemelor fără pilot pentru operaţii navale.

Arhitectura de informaţii constituie un mijloc foarte important în asigurarea obiectivului general, de descurajare şi apărare în regiunea Mării Negre ce va fi măsurabilă şi integrată; fiecare platformă, cu sau fără pilot, poate fi un nod de reţea. Toate platformele vor putea comunica între ele şi vor crea un modul dinamic în toată reţeaua.

Comandanţii/decidenţii își vor pune întrebări referitoare la cel mai eficient mod de a-şi îndeplini misiunea şi vor întâlni nenumărate provocări. În primul rând, aceştia trebuie să decidă care sunt platformele optime pentru utilizare (din spațiu, aeriene, de suprafaţă, subacvatice) și care este cea mai bună combinaţie de platforme sau sisteme.

O provocare este legată de comanda şi controlul operației și de optimizarea și eficientizarea acestor capabilități. De asemenea folosirea inteligenţei artificiale – abilitatea de a înţelege situaţia operaţională într-un timp foarte scurt şi de a oferi posibile cursuri de acţiune poate fi o altă provocare a viitorului. În acest context, folosirea AI (Artificial Intelligence) ar putea sprijini procesul de luare a deciziilor, dar nu îl poate înlocui în totalitate.

Ca atare, se poate concluziona că mijloacele ISR – cu sau fără pilot – cooperarea dintre statele riverane şi înțelegerea situaţiei de securitate din Regiunea Mării Negre în raport cu obiectivele NATO, vor conduce la întărirea posturii de descurajare şi apărare, generând capabilități optime de răspuns întrunite și interoperabile.

Publicitate
Articolul precedentValu Lui Traian: Ruta provizorie a microbuzelor pentru noul an şcolar
Articolul următorValu lui Traian: Branșări ilegale la reţeua publică de canalizare

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.