Luigi FRIGIOIU ■
●Despre tihnitul voiajul al vieţii, de la Voiosul Marinar la Anevoiosul Primar●
“Voiosul Marinar” (ulterior Allegria şi Arrachera) a fost o celebră bodegă constănţeană din zona Institutului de Marină Mircea cel Bătrân (IMMB), unde şi-au făcut practica toţi marinarii civili şi militari din fostele noastre flote.
Practic, n-a existat elev al Liceului Militar de Marină Alexandru Ioan Cuză sau student de la IMMB să nu se înveselească la “Voiosul Marinar” care definea, de fapt, o stare de spirit. La ora închiderii, viitorii tineri vaporeni plecau deciși să cucerească întinderile albastre ale mărilor și oceanelor. Fiecare se visa Ulise, Căpitanul Nemo, sau Popaye Marinarul, după preferințe și posibilități.
Vergil Chițac a parcurs acest traseu ascendent. Copil modest din fundul județului (com Istria) a fost un învățăcel sârguincios și a parcurs cu brio treptele marinăriei. A absolvit Liceul de Marină și Facultatea de Nave. Apoi, la Academia Navală (fostul Institut de Marină) a urcat în ierarhie toate gradele posibile. Rangul de amiral și funcția de rector au încununat o carieră Magna Cum Laude, fără doar și poate!
În 2020, a devenit Primar. Venea după Epoca Mazăre- repetentul şcolii de la Institutul de Marină. Constănțenii se așteptau ca diferența între amiralul Chițac și repetentul-puşcăriaş Mazăre să se facă resimțită în administrație. Din păcate, Constanța era un oraș distrus în care cancerul corupției avea metastaze în toate sectoarele vieții sociale. Și cel mai Voios Marinar s-ar fi întristat când conștientiza realitatea.
Nu e de mirare că, orașul nostru a fost desemnat cel mai trist din România. O urbe distrusă, plină de ruine, moloz și gunoaie. Amiralul a început multe proiecte și investiții, toate naufragiate, precum Titanicul.
Singurul său vis împlinit a fost “Constanţa-Veneţia sud-estului”! Pentru transformarea bătrânului Tomis în oraș lacustru s-a muncit mult, s-au săpat bulevarde și străzi principale. Şi i-a ieşit! La prima ploaie, Constanța a fost sub ape din cauza rețelei de canalizare care s-a înfundat și a refulat. Peste tot, șuvoaie pe care pluteam, elegant, cu mașinile fără combustibil. Trebuia doar să fim echipați cu vâsle corespunzătoare. O atracție turistică de efect, comparabilă doar cu Veneția…
În Constanța, populația e pestriță iar opțiunile sunt împărțite, indiferent de problemă.
Totuși, Amiralul Chițac a reușit să formeze o unanimitate de păreri, într-o anumită privință. În septembrie, Amiralul Chițac a legat încă un nod marinăresc la ața vieții. Al șaselea, cu ocazia intrării în deceniul al şaselea de glorioasei sale existențe de militar.
După ce l-am felicitat cu toți locuitorii urbei, aşa cum ne-am priceput şi cum ne-a venit la gură, de acum așteaptăm cu nerăbdare toamna lui 2024; atunci vom serba din nou şi în același timp ne vom lua şi bun-rămas. Vergil Chițac va încăleca pentru ultima oară pe submarinul personal din subsolul Primăriei. Cu timona într-o mână, cu busola în cealaltă, va pluti în derivă pe Strada Ștefan cel Mare, devenită între timp canal navigabil intrat în componența Canalului Dunăre-Marea Neagră.
De acuma ştiu sigur că în cele din urmă, va eșua, definitiv, în Clubul Pensionarilor. Aşadar: La mulţi ani, cu sănătate şi vânt bun din pupa, amirale (în echivalentul urban din Coiciu, unde ai avut ultimul loc cinstit de muncă “Să-ţi văd mersul din spate”)!
