Daniel UNCU ■
Trei gânduri despre propaganda rusă…
Doar trei gânduri de seară, atât pentru idioții utili ai propagandei rusești în România, cât și pentru lătrăii proruşi cu simbrie și ordin pe unitate, care agită în spațiul media narațiunea antiucraineană, printre multe alte manipulări ordinare putiniste ranforsate cu ideea ineptă și profund antinațională conform căreia România NU ar trebui să mărșăluiască la unison cu NATO și cu UE în acțiunea antineosovietică, pe motiv de Bucovina de Nord și Ținutul Herța:
1. Orice formă de derapaj promoscovit în aceste condițîi de război, îndepărtează Bucureștiul de o relație postbelică fastă și productivă cu Kievul în chestiunea drepturilor minorității românești din Ucraina. La rigoare, un stat – mai ales un stat NATO (!) – care va fi susținut fie și prin ambiguitate diplomatică (!) invazia criminală a Rusiei în Ucraina, nu se va putea aștepta la niciun gest de benevolență din partea statului agresat, în absolut nicio privință. Și, tot la rigoare, nici din partea NATO – ceea ce poate deveni o uriașă problemă pentru România. Deci, marii „patri(h)oți” care susțîn o atare soluție, se pronunță de fapt împotriva intereselor României și ale minorității românești din Ucraina, căreia îi trădează astfel interesele.
2. În subsidiar, pentru cei care nu au înțeles unde bat de fapt tovarășîi trompetişti, tema recuperării ținuturilor românești din Ucraina este o altă ticăloșie propagandistică, o gogoașă mizerabilă, întreținută mediatic direct de către Moscova, prin vocea lui Medvedev, ticăloșie grohăită la pachet cu sugestia inevitabilei înfrângeri a Ucrainei; înfrângere de care, vezi Doamne, cei care vor fi susținut, direct, indirect, tacit, implicit sau explicit, războiul de agresiune de rit neoţarist, se vor bucură, de recompensă revenirii fostelor teritorii furate cu tancul de către… Rusia (!) în virtutea Tratatului Molotov-Ribbentrop, la țările-mamă.
Cine crede așa ceva, depășește magistral inepția cumulată a contingentului de idioți utili aplaudaci ai lui Putîn.
3. În ceea ce mă privește, am robuste și întemeiate îndoieli că Puțîn va mai apucă finalul războiului pe funcția de președinte al Rusiei.
Aviz, amatorilor, profesioniștilor și ţuţerilor ad-hoc care își îmbibă unicul neuron disponibil în aburi de samahoancă propagandistică neobolşevică putinistă.
