Luigi FRIGIOIU ■
● Fata care vinde flori
„Fata care vinde flori, vine dimineața-n zori / Ca să-i cumpăr florile și să-i sărut buzele” – cam așa spunea maneaua cântată, toată vara, de solistul Raul pe litoral. Probabil, cineva din conducerea Teatrului Naţional de OIperă şi Balet Oleg Danovski, din Constanţa, a auzit-o și s-a gândit să reprogrameze povestea florăresei ajunsă doamnă, Eliza Doolittle. Opereta clasică “My fair lady” nu se mai jucase la Constanța de trei ani! Manageriatul teatrului e total stupid pentru că spectacolul are mare priză la publicul constănțean jucându-se, de fiecare dată, cu casa închisă. Și sâmbătă, 22 octombrie, succesul a fost maxim. Decorul, scenografia, coregrafia, muzica au fost la superlativ. Iar artiștii ce au evoluat pe scenă au fost admirabili. Soprana Lucia Mihalache (Eliza Doolittle) a strălucit în rolul principal. Dar, până să învețe fonetică de la domn profesor Higgins (tenorul Ștefan Popov din București), aproape, s-a făcut miezul nopții. E curios cum, de ani de zile, nu se găsește un artist constănțean pentru acest rol, apelându-se mereu la angajații altor teatre.
Spectacolul durează peste trei ore, cam mult pentru răbdarea publicului. Peste puțină vreme începeau pregătirile piesei de duminică: Elixirul dragostei. Așa că i-am spus “La revedere” superbei “blonde de la intrare” – amfitrioana spectatorilor, până a doua zi.
● Nu există femeie urâtă, doar bărbat care n-a gustat Elixir
Dimineața, am trecut pe la taică-miu din două motive. Era ziua lui, a împlinit mulți ani (vreo 85) și are un vin excelent după rețetă proprie. I-am dat ușor cu șprițulețul dar timpul, parcă, a zburat. Sun la UBER. Îi spun bătrânului meu: „La mulți ani! Plec, am întâlnire cu blonda de la teatru!” Mă întreabă râzând: “Iar te-ai certat cu nevastă-ta”. Răspund: “Nicidecum, îți povestesc altă dată”.
Șoferul, un băiat simpatic și amabil mă lasă pe aleea din fața teatrului: “Unchiule, când se termină filmul, vin să te iau. Te duc și înapoi, că ești cam obosit…” Blonda, tot la intrare. O întreb: “N-ai mai plecat acasă?” Mi-a zâmbit complice dar mi-a cerut biletul la verificat.
Piesa mișto. Într-un sat italienesc, un tânăr țăran Nemorino (Doru Iftene) și sergentul Belcore (Marius Eftimie) vor s-o îmbârlige pe frumoasa Adina (Laura Eftimie). Apare un doctor care, cică, vinde elixiruri pentru toate suferințele. Cam țepar, doftorul: cred că avea în sticle vin contrafăcut la mâna a doua. Cei doi rivalii s-au pus la băute și, apoi, la bătute. După ce s-au machit, au vrut să-și dea cu scaunele în cap. Cred că maestru Horațiu Cherecheș a făcut coregrafia, el exersează mișcarea asta când îl supără balerinii trupei. După ce s-au încăierat Doru și Marius, mi-a părut rău că n-am adus un bidon cu vin de la tata, să fac cinste artiștilor. Curat-lacrimă, strugure cu buchet. Nu le făcea rău, ca poșirca doctorului.
Noroc că medicul avea o Asistentă-Arlechin care înveselea atmosfera și dezamorsa toate conflictele, cu solouri haioase de dans. Astfel, Asistenta – Petronela Serea a reprezentat sarea și piperul serii, dovedindu-și, ca întotdeauna, complexitatea calităților.
Spre final, m-a ajuns oboseala și am ațipit oleacă. M-au trezit aplauzele spectatorilor. “Blonda” zâmbea, din nou, lângă mine: “Unchiule, te caută taximetristul”. Parolist, simpaticul băiat. Am întrebat-o cum s-a terminat povestea. Mă liniștește: “Cu bine! Laura s-a măritat cu Doru, dar doar pe scenă. Acasă a plecat cu Marius, bărba-su.” Când să urc în mașină, tot blonda mă strigă: “Unchiu, vii data viitoare?” Curios, întreb: “Da’ ce e și când?” Mă lămurește: „Păi, miercuri, în foayer. Cântă Gabriela Dobre și Georgiana Medeleanu. La pian, Natalia Gribinic!” Șoferul:“Spune-i bre, că mergem. Te aduc eu, că am învățat unde stai. M-am dat la bârfă cu blondina, e de gașcă. Data viitoare îi cer numărul de mobil și adresa de facebook”.
Așa că miercuri, 26 octombrie, haideți la teatru, că nici nu știți ce riscaţi să pierdeți!
