DIERNA, un vapor supranumit VACANȚĂ

Narcis GAIDARGIU  ■

La Mamaia sub balcon, la lumina de neon

Ora cinci, soarele de iulie încă dormea dincolo de copastia orizontului.

Cămașa e gata? Mama îmi călcase și ultima dungă a cămășii albe de poplin chinezesc. Cravata neagră se asorta cu cureaua și crinul brodat discret sub pieptul stâng al cămășii. Pantofii, îmi aranjam freza în luciul bombeului.

Ora șase. Coboram scările pe faleza Portului Tomis. Dierna¹ mă aștepta legănându-se cuminte la cheu, priponită-n parâme.

Am urcat la bord, cu sentimentul unei zile memorabile.

Fusesem repartizat pe motonava de pasageri (M/N) Dierna după îndelungi rugăminți adresate inspectorului de personal.

„Mă băiatule, ești tânăr, pleacă mă în voiaj, alții vin și se roagă de mine să plece și tu vrei să stai acasă. Dacă acum nu navigi, să faci bani, mai încolo, nici atât.”

„Mai e o lună de vară, vreau să stau acasă, Mamaia, plajă, fete, plec în septembrie, când se termină sezonul.”

Un vapor supranumit Vacanță

Făcuserăm două ieșiri pe mare, de probă, da’ cu turiști nemți, vorba băieţilor din Piaţa lu’ Chilia “să câștigă și țara al nostru„ un ban cinstit, valută forte. Prima escapadă, până la epava din Costinești și retur. Marea aproape calmă, doar o mică hulă ne legăna cât să te ia somnul. La ieșirea din Portul Tomis, pe când lumea aflată pe punţi, afară, admira peisajul, nava a primit în plin tribord primul ciocan de hulă marină de parcă ieşisem în Oceanul Atlantic, pe la Gibraltar. În câteva minute puntea se golise, toți erau în salon, care în fotolii, care pe mochetă. Deversau micul dejun.

A doua zi, tot nemți. Cred că ăi din urmă cu-o zi nu suflară vreo vorbă despre pățanie, să se frigă și ăștia. Am plecat. Se cam înnegurase cerul și mici valuri crestau întinsul de ape. Când spun mici, erau adică mici, ca la juma’ de metru înălțime. Din gura portului ne-au luat în primire niște ciocane în prova, de ziceai că suntem toți călare pe-o herghelie de mustangi. Nemții s-au culcat pe jos și pe sub ce-au apucat, ca-n ’43 la Stalingrad. Săreau paharele și vesela din bar, mai rău ca la Sirtaki².

Am navigat la capă, cu prova pe val și ne-am tot dus spre Stanbul, sperând că se potolește prigoana. Ne era teamă, dacă întorceam, că ne prinde valul dintr-un bord și ne răstoarnă. Nici încercatul echipaj nu arăta prea bine la față. Mă uitam în jos pe apă, valurile erau chiar mititele, de-ți venea s-o iei înot pe lângă vapor. Catamaran ne trebuise, navă de pasageri aveam. Cât să te tot depărtezi?, nemții plătiseră pentru doar două ore de montagnes russes cu zdruncinături. Am întors. Espressorul de pe bar a plecat primul. Nu era de capul lui, era bine amarat; a plecat cu tot cu tejgheaua barului. Televizorul s-a smuls din perete, un frigider cu băuturi, la fel. Din fericire nu au aterizat pe nimeni. Pe mochetă, ați ghicit, avuseseră parizer la micul dejun.

Din ziua aia am rămas în port, la cheu. Era mișto, veneam la ora opt si pe la două ale amiezii plecam fiecare la treaba lui. Doar era un vapor supranumit Vacanță!

N-a durat nici asta prea mult.

Aveam întâlnire cu președintele

„Mâine dimineață la șapte, tot echipajul la bord. Plecăm pe Canal, la Basarabi. Acolo vine tovarășu’ Ceaușescu, tovarășa și un șef de stat din Africa care vine să vadă nava, să facă o plimbare pe canal; cică îi place și vrea s-o cumpere.”

Bine că ascultase de-un sfat bun, să-l plimbe pe canal.

Mi-am mânat roată pe cheiuri pantofii lustruiți, cu grijă să nu-mi șifonez cămașa imaculat de albă.

La bord, pe punți, pe coridoare, la fiecare colț de cabină ori salon, dădeam de “ochi albaștri”, în sacouri cu pieptarul umflat pe stânga.

Am pornit motoarele.

„Mola pupa³!” și-am plecat spre ecluza de la Agigea. Nava funcționa impecabil, de parcă știa că are să fie vândută. Am acostat-o la Basarabi, pe canal.

După vreo două ore de așteptare, de după dealuri, am auzit sirenele delegației.

„Porniți motoarele!” ni s-a comunicat în stație. Se vedeau deja luminile girofarurilor, iar sirenele urlau și mai strident.

Am lansat pornirea motoarelor. Câr, câr, câr…Puuufff… nimic! Câr, câr, câr, plici, câr, cââââââr, nimic!

A coborât și comandantul în sala mașini.

„Ce se întâmplă?”

„Nu pornesc motoarele! S-au sudat periile la demaror.”

„Da’ ce mă, e Dacie?”

N-am apucat să răspund. După ce că nu era loc în spațiul foarte strâmt al sălii mașinilor , ne-am pomenit cu un individ cu sprâncenele încruntate oblic, ca personajele din desenele animate japoneze. Era îmbrăcat într-o scurtă de piele cu vreo trei numere mai mare, de parcă fuseseră jupuite două vite să-i facă haină.

Alaiul prezidențial era deja pe cheu, se dădeau onorurile.

„Sunt colonelu’ Nicolcioiu, șeful protocolului de la C.C. al P.C.R⁴! Alinierea, toată lumea! Comandante! Ce-i ăsta, sabotaj? De ce nu pornesc motoarele?”

”Tovarășu’ colonel, nu putem porni motoarele pentru că s-au sudat periile la demaror.”

„Demaroru-ăsta e ceva mecanic sau electric?”

„Electric, tarșu’ colonel!”

„Cine e ofițerul electric?”

„Eu sunt!”

„Cum te numești?”

„Gaidargiu!”

„Gaidargiule! Dacă în două minute nu pornesc motoarele, toată lumea de aici ajungeți la canal, iar pentru tine, Gaidargiule, am ceva special! Executarea!”

Mi-am băgat cravata printre nasturii cămășii albe, mi-am suflecat mânecile și am ridicat paiolul⁵. M-am culcat pe spate, băgat pe jumătate în santină⁶, sub demaror⁷. Colegii de la mașină, toți lângă mine îmi susţineau moralul făcut praf, dându-mi la mână sculele necesare.

“Lasă mă că poate poate n-o fi aşa de rău, cum zlce ăla?!”… mi-a șoptit motoristul.

„Fixă de 10! Tubulară! Clichet!”

„Șurubelniță dreaptă! Șmirghel!”

„Gata! Pornește!”  Nimic … „Mai dă-i o dată!”

Brrrrrhâmhâm, brrrrr, duuum, duum, dum…. „Hai, c-a luat-o!”

Am închis carcasa, am ieșit negru pe față, pe cămașă, peste tot.

„Alinierea, toată lumea!”, a tunat Nicolcioiu⁸.

„Vă mulțumesc întregului echipaj, că ați rezolvat operativ pornirea motoarelor, în mai puțin de două minute!”

„Gaidargiu! Felicitări!”

Rămăsesem negru – slinos din cap până-n picioare și nici felicitările nu mă albiseră la loc.

Sirenele delegației încă se mai auzeau, depărtându-se.

Am plecat în viteză de la navă, am alergat până la primul autobuz și m-am înfipt direct la Biroul de resurse umane al flotei.

„Vreau să plec în voiaj!”

„Nu mai vrei pe Dierna? Gata vacanța?”

M-am îmbarcat pe Baziaș 3⁹, nouă, modernă și fiabilă, una dintre navele de elită ale flotei.

Acum începea cu adevărat vacanța.

●●●

Dierna¹  În luna mai 1986 au fost finalizate lucrările la nava (tip catamaran) de pasageri „Dierna“ (pavilion: România, IMO: 8828226, port de înregistrare: Constanţa, 532 trb., 160 trn., lungime: 37,33 m, lăţime: 11,67 m, înălţime: 4,61 m, pescaj maxim: 2,80 m, echipaj: 6 membri, pasageri: 241 persoane, nr. punţi: 3, propulsie: 2 x 6VD18/ 15-A1-1, VEB Elbe Werk, Rosslau, 1982, principiu de funcţionare: diesel, 4 timpi, simplu efect, 6 cilindri, 150 x 180, 2ELC, puterea maşinii: 940 c.p., 730 Kw., turaţie: 1.500 rotaţii/ minut, viteza: 12 Nd., generatoare: 2 x 56 Kw., 400V, 50 Hz., CA, bunker: 22,36 to., constructor: octombrie 1985, Şantierul Naval Olteniţa). „Dierna“ – o navă de pasageri tip ferry-boat, prima navă costieră de pasageri construită în ţara noastră, care, mulți ani, a făcut parte din peisajul de promenadă din portul turistic TOMIS – Constanța. Este o navă de tip catamaran (pe două corpuri) şi poate naviga pe o mare de până la gradul 5. Dispune de două cârme cu comandă unică sincronizată. După lansarea la apă (04 iunie 1986), urma să fie „dotată cu trei saloane pentru pasageri, sală de proiecţii video şi cinematograf, sală pentru discotecă“. În timpul probelor de mare s-a constatat că nava are probleme de stabilitate pe mare agitată, ceea ce ar putea constitui un real pericol pentru croazierele pe Marea Neagră (Constantin Cumpănă – Vă mai aduceți aminte de nava Dierna?)

Sirtaki² este un dans popular de origine greacă (dex.ro)

Mola pupa³ dă-i drumul, lasă liberă parâma de la pupa  (dex.ro)

C.C.⁴ al P.C.R.    Prescurtare pentru Comitetul Central, denumire dată îndeobște organului central executiv al Partidului Comunist Român (dex.ro)

Paiol⁵  Pardoseală de protecție cu care se căptușește podeaua încăperilor unei nave. (dex.ro)

SANTÍNĂ⁶ s. f. spațiu pe fundul unei nave, unde se adună apele de condensare, de infiltrație, evacuate cu ajutorul pompelor. (dex.ro)

DEMARÓR⁷ s.n. Dispozitiv sau aparat care pune în mișcare un motor.

Col. NICOLCIOIU VASILE⁸ (n. 4 oct. 1937, d. com. Peștișani, jud. Gorj) Membru supleant al C.C. al P.C.R. (22 nov. 1984–22 dec. 1989); membru al Comisiei Centrale de Revizie (12 aug. 1969–28 nov. 1974). Secretar cu probleme internaționale al C.C. al U.T.C. (din 1965); instructor al Secției Relații externe și cooperare economicã internaționalã a C.C. al P.C.R. (1975–16 mai 1983); Șef al Protocolului de Stat de pe lângã Consiliul de Stat al R.S.R. (din 16 mai 1983).  Între 18-20 decembrie 1989, a participat la ultima vizită a lui Nicolae Ceauşescu, în calitate de Preşedinte al României, în Iran. Ca de fiecare dată, purta valiza cu cifru a președintelui, doldora de dolari, pregătită pentru cadouri și cheltuieli cash. Încă din 20 decembrie, de la revenirea în patrie, cu flerul şi experienţa lui, Vasile Nicolcioiu şi-a dat seama că mirosea a Revoluţie, a lovitură de stat, a schimbare de Regim. Cert este că Vasile Nicolcioiu a primit ordin să nu mai meargă acasă şi a dormit următoarele nopţi în sediul CC al PCR. Pe 21 decembrie i-a trimis valiza cu bani, prin șofer, fratelui Emil Nicolcioiu, fost ministru de externe între 1974-1975. În cele din urmă, nu mai știa ce-a făcut cu valiza cu cifru, a mimat o amnezie, a primit și diagnostic de depresie severă. O comisie senatorială a anchetat cazul și l-a făcut uitat. (sursa web)

Baziaș⁹ –  erau cele mai noi nave, specializate pentru transport auto și containere, construite la Galați pentru compania norvegiană Augustsson, Parley & Co., dar au rămas în proprietatea Navrom. Au fost cele mai performante nave ale Navrom.

Resurse web: rezistenta.ro/va-mai-aduceti-aminte-de-nava-dierna/; adevarul.ro/stiri-locale/constanta/supravietuitoarele-surghiunite-ale-flotei-1621408.html: poezie.ro/index.php/prose/1821888/dierna_care_pluteste; ziaristii.com/serial-sfarsitul-ceausestilor-45-nicolcioiu-s%CC%A7i-banii-din-iran/