Leonard MOCANU ■
Sunt proaspăt pensionar şi de acum privesc zilele săptămânii din altă perspectivă, a derulării evenimentelor ce-mi umplu timpul cotidian. Iată, spre exemplu luni 16 ianuarie 2023, dimineaţa, cât pe ce să-mi spargă ecranul telefonului mobil o alarmă de ieftineală a la Lidl. Printre bunăciunile pe care nemţii vor să mi le strecoare în sacoşe, ca şi moca – zic ei, ce-mi văd ochii? Christkindl Glühwein von Lidl – adică vin de fiert, la incredibilul preţ de numai 9,99 lei/sticla 1 litru, iar afară sunt 16 ̊ C (nu că în decembrie ar fi fost mult mai frig, dar măcar bătea Moșul la geam). Ce să mai fac cu el acuma, la fel ca şi nemţii care nu l-au cumpărat la ei acasă? Doar că, în preajma Crăciunului, când eu căutam la raft vin de fiert, special, aşa cum se obișnuite în magazinele din vest, vânzătoarele noastre de la Lidl îmi râdeau în nas.
Ce să vezi, în această săptămână, după ce au trecut toate Crăciunurile din lume, au la raft vin de fiert la ofertă. Probabil ce au returnat ca marfă nevândută de la magazinele nemţeşti, că şi pe acolo iarna s-a arătat blândă. Diferenţa este că în în plin sezon, acelaşi sortiment Christkindl Glühwein von Lidl, la nemţi se vindea cu preţul de 1,29 euro (6, 37 lei) iar la noi, acuma ni-l dă chilipir la doar 9,99 sticla în oferta de pe 16 ianuarie (2,02 euro).
Și dacă tot mi-am amintit de retailerul german, începând de luni dimineaţa, în timp ce meşteresc cu sculele, pe masa din bucătărie, la o maşină de făcut pâine, mi-aduc aminte de proverbul cu gardul și leopardul, suduind printre dinţi.
Am intrat cumva în posesia acestei maşini de făcut pâine, marca SilverCrest, comercializată prin rețeaua Lidl, pe care timp de trei ani aproape că nici n-am deranjat-o din cămară, şi la scurt timp după ieșirea din garanție (conform cărţii tehnice și a datelor de facturare), şi-a luat pauză de prea multă nefolosință.
Citesc termenii garanției şi apelez numărul telefonic pentru contact, indicat pentru reparațiile în garanție și post garanţie, contra cost – evident. Doar că ce să vezi? Operatoarea care a preluat apelul m-a liniștit repede explicându-mi că partenerii pentru service nu fac reparații decât în garanție, așa că mi-am băgat unghiile singur în aparat, am identificat problema, am făcut comandă și urmează să-mi desăvârșesc competența profesională. Totuși, dacă în certificat scrie ceva, de ce realitatea e alta? Asta nu este tot o inducere în eroare a cumpărătorilor, un fel de reclamă înşelătoare căci dacă ştiam că nu-mi asigură cineva o depanare post garanţie, poate că nu-mi mai cumpăram o aşa nastuplenie în bucătărie?
Marți seara am zis să ies din mocirla cotidiană, să mă purific de mizeriile lumii materiale şi am cumpărat bilete la un spectacol de teatru. La Casa de Cultură a Sindicatelor, din Constanţa, se juca “Tache, Ianke și Cadâr”, adaptarea lui Mălăele, după piesa lui Victor Ioan Popa. Nu greșesc spunând adaptare. Este a treia dramatizare pe care o văd jucată, până acum, dar textul este ciuntit în proporție cam de două cincimi. Vezi tu Doamne, adaptarea a vizat limitarea la maximum a recuzitei pentru ca spectacolul să poată fi mai ușor de prezentat în turnee.
De apreciat interpretarea actorilor: Horaţiu Mălăele, Mihai Constantin, Răzvan Vasilescu, Dana Dogaru etc. şi atenția acordată comicului de situație în detrimentul ”interpretării” textului, ce reliefa din plin versiunile anterioare pe care le-am vizionat (Alexandru Giugaru, Ion Finteșteanu, Marcel Angelescu, Florina Cercel, George-Paul Avram, Silvia Dumitrescu-Timică, respectiv Marin Moraru, Radu Beligan, Gheorghe Dinică, Mihai Călin, Monica Davidescu, Valentin Uritescu).
Este trendul momentului, în care un grup de actori apreciați se adună să pună de-un spectacol realizat la limita minimei rezistențe; pleacă în turnee prin țară, încasează câte 150-180 de lei pe bilet și cerșesc aplauze la final.
Un fel de La’s Fierbinți sau Teambuilding, pe scenă. Am văzut de curând ”Gaițele”, o variantă cu Maia Morgenstern & Comp, spectacol cu o doză mare de obscenitate oferită cu generozitate de actori, și mai ales de actrițe, care se mândresc cu calitatea de bunici/bunice.
Şi iată cum se confirmăcogetarea lui Mălăele, din spectacol: ”Trecut de rahat am avut, prezent de rahat avem, bine că măcar nu avem viitor!”.
