Acasă PAMFLET Pentru “preșu” CJC, Mihai Lupu, “Prețul demnității” e “Punguța cu doi bani”    

Pentru “preșu” CJC, Mihai Lupu, “Prețul demnității” e “Punguța cu doi bani”    

2577
0
Sursa: Fotomontaj cu rol ilustrativ
Sursa: Fotomontaj cu rol ilustrativ

Luigi FRIGIOIU ■

“Politica nu este altceva decât arta de a minţi deliberat” spunea Voltaire, însă nu credem că Mihai Lupu l-a citit pe scriitorul iluminist. Voltaire s-a născut în Paris, iar tovarășul Lupu a coborât din înălțimea Podului Iloaiei – judeţul Iași, la cota zero, a Mării Negre, cea pe care, atunci când a văzut-o prima dată, a crezut că s-a spart conducta principală de la RAJA.  

Dar, în tot ce face, președintele Consiliului Județean Constanța (CJC), confirmă spusele filozofului francez. Mai exact, minte de îngheață apele. În ultimul weekend, actorii de la Teatrul “Căluțul de mare” (fost teatru de păpuși) s-au trezit cu el pe cap, că doar ce şi-a luat galoşii în picioare şi a tăiat-o prin cartier, două colţuri mai sus, ca să-şi facă tura de cultură.

Inițial, cică plăieşul noastru s-ar fi interesat de un rol principal în piese gen “Scufița Roșie”, “Capra cu trei iezi” etc. I s-a explicat că instituţia cu pricina împlinește două decenii de existență în actuala formă organizatorică și, la aniversare, are o premieră serioasă “Prețul demnității”, o punere în scenă actualizată a piesei “Dragă Elena Sergheevna (Șantaj)” de Ludmila Razumovskaia, scrisă în 1982, deci datând din epoca sovietică. Gurile rele zic că, puțin dezamăgit, Lupu a promis că revine atunci când se va juca “Punguța cu doi bani” sau “Opera de trei parale”, că tot n-are buget suficient la CJC.

Sursa: facebook CJC

Şi ca să nu se spună că a venit cu mâna goală la aniversare, Mihai Lupu a urcat pe scenă cu niște schițe ce păreau desenele unui elev de clasa zero; cică, viitoare investiții ale Consiliului Județean: spitale, stadioane, săli de sport, CET etc. Printre ele și un sediu al teatrului pentru copii şi tineret, în curtea Delfinariului. Ce mai, o adevărată potemkiniadă, ca să fim în spiritul cultural al piesei ruseşti. Evident, nici un obiectiv nu va fi realizat. Firmele-fantomă agreate de CJC-Lupu vor realiza studiul de fezbilitate și, astfel, toată valoarea proiectului va fi înghițită. Apoi, vor urma alte schițe, desene animate, planuri cu cuţite şi pahare pe faţa de masă albă, etc.

Deocamdată, în curtea Delfinariului, a fost săpată o groapă care, atunci când plouă, se umple cu apă. La vară, respectiva lucrare poate fi un interesant acvariu în aer liber, cu broaște orăcăitoare, atracție pentru turiștii-vizitatori.         

Sursa: facebook CJC
Sursa: facebook CJC

Interpretarea pe scena teatrului, în rolul de preşedinte al CJC, se putea încheia, la fel de bine, cu celebra cugetare a psihologului-psihiatru Carl Gustav Jung: “Eşti ceea ce faci nu ceea ce spui că vei face”. Dar cum nici dr. Jung nu e din Podul Iloaiei, șeful CJ a găsit prin hârțoage prăfuite o urare veche, din tinerețea sa utecistă, dedicată Partidului Comunist Român și lui Nicolae Ceaușescu. S-a nimerit bine, doar ce trecuse 26 ianuarie – ziua de naștere a “tovarășului” iar Mihăiţă a tăiat cu pixul roșu sintagma “Ceaușescu-PCR” și a scris peste, cu marker galben, numele instituției artistice aniversate.                                                                                             

“La mulți ani Teatrului de Copii și Tineret Căluțul de Mare! La mulți ani întregii echipe a instituției! Să ne bucurăm împreună de viitorul strălucitor al Teatrului de Copii Căluțul de Mare!” şi-a încheiat scurta sa alocuțiune fostul tovarăș utecist a Lupulică, actual, domn președinte liberal al Consiliului Județean Constanța.

Să trăiască, dacă-l rabdă alegătorii, zicem şi noi!

P. S. – Nu discutăm acum, de ce managementul „Căluţului de Mare”, a decis să-şi celebreze cele două decenii cu un spectacol pentru adolescenţi, regizat de un actor şi cu scenografia semnată de un regizor şi datând din epoca sovietică sau cât de oportun este în acest moment, din punct de vedere politic dar, măcar să se consemneze faptul că dacă s-a dorit introducerea în repertoriu a unei piese pentru tineret despre conflictul dintre generații avea la îndemână şi piesa “Tatăl nostru uneori”, a dramaturgului constănţean Eugen Lumezianu, pusă în scenă în 1976, la Teatrul de Stat Constanţa. Sau, poate savuroasa comedie, “Nota zero la purtare” (Virgil Stoenescu & Octavian Sava), reinterpretată scenic în anii ’90 de Ion Lucian, când a intrat în repertoriul Teatrului Ion Creangă, din Bucureşti.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.