Acasă EDITORIAL Cum am petrecut 30 de ani de internet în România

Cum am petrecut 30 de ani de internet în România

4174
0

Paloma PETRESCU ■

Hei, ce făceați în anii ‘90? Vă amintiți de telefoanele de reşedinţă cuplate în centrala de cartier, pe linie cu alt abonat? Cum trăiam atunci fără telefoane mobile?

Apoi, fatidicul an 1993 a adus internetul și în Romania; da, se împlinesc anul acest 30 de ani de când viața noastră s-a schimbat. Cel puțin din punct de vedere al comunicării, obstacolul „distanță” a fost depășit. Și în privința sursei de informare lucrurile stau mult mai bine, internetul și „goagăle” le știu pe toate, dacă avem discernământ și verificăm informațiile din mai multe surse, da, putem exersa învățarea autodidactă.

Vă amintiți, nu?

Cred că eram încă director adjunct la Liceul Traian din Constanța când am aflat de la profesorul Florin Șerbu, fostul director al Liceului Carmen Sylva, din Eforie Sud și apoi inspector general adjunct la IŞJ Constanța, despre „poșta electronică” și ce simplu se va comunica prin internet, indiferent de distanța dintre interlocutori.

Mi-a spus despre poșta electronică!

Poșta electronică? M-am gândit la electroni, ca parte a atomului, că de, mâncasem pe pâine fizică atomică și nucleară, în facultate. Doar că mă  întrebam: care dintre electroni? Cei cu spinul opus? Cei de valență? Electronii liberi? Și oare cum ar funcționa poșta aia? Era un altfel de poștaș?

Aveam acasă un HC 90 pe care îl folosea fiu-meu de doar 12 ani pentru jocuri. În 1993 când a intrat internetul și în România m-am bucurat (!) să am conexiune la internet, dial up, evident!

Vă amintiți?

Când îți era lumea mai dragă fie nu se cupla, fie se deconecta, fie se supăra „cuplajul” că nu poate folosi telefonul, oricum era o adevărată aventură. Mi-am făcut, cu ajutorul lui Florin Șerbu, adresă de email! Cred că primul email i l-am scris lui și sunt sigură că în lumea mea nu erau prea mulți cei care aflaseră despre această extraordinară posibilitate – de a comunica altfel decât față în față sau la telefonul fix, cel cuplat – evident!

În 1997 am cumpărat un PC ale cărui caracteristici mi le-a propus un fost elev, Gabi Luca. Fiul meu era în clasa a IX-a la clasă de mate – info și avea nevoie de calculator. M-a învățat să deschid calculatorul, să utilizez „Word” să trimit mailuri și să aflu (!) unde le găsesc şi le pot vedea pe cele pe care le primesc. Dacă mă încurcam și îi ceream ajutorul îmi spunea simplu „ți-am explicat! Gândește!”, exact cum, cu siguranță, i-am spus și eu de nenumărate ori.

Și am învățat!

Din 2001, inspector școlar general fiind, la Constanţa, am început să redactez documente „note de probleme” pentru inspectorii din IŞJ și eram foarte mândră de mine, deși tot timpul aveam impresia că alții știu mai bine; inovam și mi se părea că duc comunicarea pe alte planuri, nu cu mult timp înainte fiind considerate doar posibile într-un viitor.

În 2002 am înființat „Academia regională CISCO” cu 14 filiale – „Academii locale CISO”, organizate în licee din Constanța, pe structura Inspectoratului Şcolar Județean Constanța.

L-am cunoscut pe Nicolai Sandu care pe vremea aceea coordona CISCO România, ca mai apoi să coordoneze CISCO în Europa Sud – Est. În memorandumul semnat cu CISCO era menționată și participarea gratuită a unui număr de elevi de liceu, clasele a XI-a și a XII-a, în fiecare grupă de cursanți cu taxă. După finalizarea cursului și după certificare, unii dintre ei s-au ocupat de întreținerea calculatoarelor din laboratoarele de informatică din licee.

Apropos! Din 2001 a început dotarea cu calculatoare a unităților școlare, cu prioritate a liceelor, prin proiectul SEI /Sistem Educațional Informatizat. Era nevoie de suport tehnic pentru asigurarea mentenanței calculatoarelor, iar prin certificarea CISCO a unor elevi de liceu, parțial, această provocare a avut soluție, fără costuri suplimentare.

Îmi amintesc că prin banii primiţi din derularea cursurilor CISCO am reușit să achiziționăm câteva calculatoare pentru uzul IŞJ şi astfel, în instituția a fost creată rețeaua intranet. Ce vremuri! Multă dorință de a contribui la dezvoltarea educației și de ce nu, a României, multă empatie și un efort pe măsură al întregii echipe.

Am avut parte de colaboratori neobosiți, creativi și pricepuți, iar eu m-am străduit să fiu la nivelul așteptărilor celor care credeau în mine sau … pur și simplu erau acolo.

2023 – 30 de ani de internet în România! Vă provoc să reflectați, să vă amintiți năstrușniciile pe care sigur le-ați făcut atunci, poate din neștiință, poate din dorința de a inova, de a ști mai mult și mai bine. Noi, cei din fotografie, am început chiar din ianuarie 2023 la cârciuma „Lacrimi și Sfinți” din Centrul Vechi al Bucureştiului. Ne-am regăsit după mulți ani în care ne-am întâlnit când și când la evenimente oficiale; Nicolai Sandu, Emil Dragomirescu, Radu Jugureanu și eu.

Radu ne-a convocat, separat, pe fiecare, spunându-ne că va fi o surpriză, fără însă să ne destăinuie cine mai participă și care e motivul întâlnirii. Să mă credeți când vă spun că la momentul în care ne-am regăsit decibelii legali au fost depășiți mai ceva decât cei ai muzicanților, care făceau atmosferă foarte faină, acolo. Ne-am amintit, ne-am amuzat de stângăciile inerente ale începutului, de așteptările poate neîntemeiate, poate nerealizate, poate irealizabile. Planuri, proiecte reușite, utile chiar și azi, spre exemplu în învățământul profesional și tehnic (specialiștii știu ce spun!), pe toate le-am revăzut cu ochii minții, cu mare bucurie; bucuria participării nemijlocite, a dăruirii și de ce nu a rezultatelor vizibile și azi. Ce ar fi fost educația fără conexiune la internet și competențe IT pe perioada pandemiei SARS-CoV-2? Sigur, echipamentele sunt o necesitate, dar fără competențe de utilizare și fără internet am fi rămas tot la nivelul „necesitate” sau „neputință”.

Eu, noi, voi, unii mai tineri alții mai puțin, suntem contemporani cu internetul în România și unii mai mult, alții mai puțin au cunoscut beneficiile pe care acesta le-a adus în viața noastră personală și profesională.

Să dedicăm deci2023 poveștilor de-ale internetului în România, zic.

Un eveniment național ar fi binevenit dar cine să se gândească la internet când toată atenția e concentrată pe „rotativă”, pe războiul din Ucraina, pe criza economică globală? Poate cei care au blocat și apoi au preluat proiectul „Internet în școala ta”, la scrierea căruia, în forma inițială din 2009, am contribuit. Ce spuneți?

Publicitate
Articolul precedentUn tată și-a violat fiicele cu acordul tacit al soției
Articolul următor‘În capitalism omul îl exploateză pe om. În comunism era exact invers’/John Keneth Galbraith

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.