Acasă PAMFLET Opereta “Voievodul Cazacilor” la Ambasada Rusiei

Opereta “Voievodul Cazacilor” la Ambasada Rusiei

3244
1
Sursa foto: Ambasada Rusiei facebook
Sursa foto: Ambasada Rusiei facebook

Dan MIHĂESCU ■

Agenda culturală a capitalei a fost marcată joi, 9 februarie, de o insolită reprezentaţie de operetă, parodia “Voievodul Cazacilor” fiind înscenată la Ambasada Rusiei, cu prilejul Zilei Diplomatului.

Atracţia serii a fost, fără doar şi poate, Vladimir Vladimirovici Bodnarciuc, prof. univ. dr. la Catedra de chirurgie şi anesteziologie generală la Facultatea de Medicină Dentară a Universităţii Ovidius din Constanţa, medic primar, principalul protagonist al operetei comandată de amfitrionul Valerii Kuzmin. Deşi pe scenă şi-a fâlfâit aripile plină de candoare şi Lebăda Neagră eşuată în Senatul României, Diana Ivanovici Şoşoacă.

Vlad Botnarciuc, Înaltul Ataman al Obştei Cazacilor din România, s-a făloşit, s-a fandosit, s-a împăunat printre ceilalţi invitaţi care au dat culoare recepţiei diplomatice, s-a tras în poze, el şi alţi sotnici cu care şi-a mai frecat coatele pe acolo, că doar uniformă mai înzorzonată ca a lui doar ambasadorul Kuzmin mai avea şi, poate, cu îngăduinţă, general-maiorul de flotilă aeriană, colivarul Radu Theodoru, închipuit şi el veteran de război, că aşa zice legea dacă ai fost contemporan cu conflagraţia mondială.

De Botnarciuc spuneam, omul e pitoresc aşa când îl vezi acum, cu barba sa patriarhală şi căciula miţoasă pe cap, mai ceva ca Peneş Curcanul cînd pornise la război, dar eu îl bănuiesc că suferă de sindromul struţului; şi nu mă refer la ascuderea capului în nisip ci dimpotrivă la obiceiul de a fi atras şi de a îngurgita tot ce străluceşte. De ce zic asta? Păi îmi amintesc cu ani în urmă când s-a dus la Ambasada Italiei ca să-şi revendice cetăţenia italiană, pe linie maternă; şi a obţinut-o. Apoi s-a ţinut ca gaia-maţu să fie numit consul onorific al Italiei la Constanţa, demnitatea fiind ocupată la vremea respectivă de prof. univ. dr. Adrian Bavaru, rectorul Universităţii Ovidius. Nu i-a ieşi şi s-a orientat pe elementul slav, din stirpea sa, deşi taică-su venise din Basarabia. Şi văd că i-a ieşit. Bine, pentru cuşma miţoasă, sabie, cizme lungi şi diagonale duble din piele, fireturi, decoraţii, ordine cu panglica Sf. Gheorhe şi alte zdrăngănele şi marafeturi, omul a şi trudit, căci nu-i de colo să susţii pe buzunarul tău o asemenea organizaţie în formare. Nici să-i prosteşti pe proşti nu-i simplu, ca să le dai ucaz să se închipuie urmaşi de strămoşi de cazaci de pe Don.

Mă rog, din toată fervoarea asta era să o pună pe nasoale când s-a trezit scos în decor de pe şosea, noaptea, şi pus pe burtă de trupele antitero SRI, pe când se întorcea acasă de la o reuniune căzăcească pe care o organizase în Delta Dunării, la Mila 23, unde pe lângă cazaci din România, Rusia, Muntenegru, Serbia şi Bulgaria, luase cuvântul şi naţionalistul sârb cetnic Bratislav Zivkovic care i-a îmbărbătat pe cazacii români ai lui Botnarciuc cu următoarele vorbe: „Ca și în secolul al XIX-lea, precum cazacii din Rusia, dacă va trebui din nou, fie în Crimeea, fie în Lugansk, noi împreună cu oamenii noștri vom lua armele și vom merge să luptăm. Precum în Crimeea, precum și în Luhansk. Și nu doar în Rusia, în orice țară ortodoxă vom fi cu voi. Dacă va trebui, vom veni în ajutor. Suntem cu voi”.

Ei bine, acuma-i mai de operetă daravela asta cu „cazaciocul românesc”, după tratamentul primit de la SRI în urma întrunirii de la Mila 23, din 14 octombrie 2017, iar statul Obştei Cazacilor din România stipulează că este un ONG infiinţat în 2013, la Constanta, ai cărui membri se reunesc în jurul ideii renaşterii şi conservării tradiţiilor istorice ale obştilor căzaceşti, doar că omite să precizeze că aceste tradiţii sunt ale unei culturi militariste.

Mă rog, despre Botnarciuc ar mai fi multe de povestit. De exemplu despre cum s-a apucat el să facă afaceri cu călugării de pe Muntele Athos sau cum s-a înscris într-un partid aflat la putere ca să ajungă director de spital dar oricum, eu îl sfătuiesc pe Kuzmin să aibă mare grijă că dacă lui Vlăduţ i se pare mai şic uniforma ambasadorului, să nu aibă probleme într-o dimineaţă cu scaunul. Despre scaunul de ambasador zic.

Poate că mai depănănăm amintiri, dacă-l mai văd prin pozele de la evenimente mondene şi mi-aduc aminte despre el…

1 COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.