Paloma PETRESCU ■
Motto: Te poți împodobi cu penele altuia, dar nu poți zbura cu ele. Pasările știu asta, oamenii nu. (Lucian Blaga)
● Episodul 1
Vă amintiți despre „Școala la răscruce” 2001 – 2002, dar despre „Nevoi și priorități de schimbare educațională în România – fundament al dezvoltării și modernizării învățământului preuniversitar”, 2007 – 2008?
Sunt două cercetări comprehensive realizate în România, după 1990. Acolo suntem și acum, în 2023! Între ele a fost Legea Educației Naționale, legea nr. 1/2011.
Am avut așteptări de la Ligia Deca, ministra, am sperat într-o abordare centrată pe elev, în realitate, nu doar în vorbe, am așteptat o abordare coerentă, bazată pe date relevante și de actualitate, pentru construirea unui cadru legal pentru educația mileniului III. Am avut așteptări, recunosc! Am sperat că dacă tot se promovează o lege nouă pentru educație, nu că ar fi fost necesară, dar dacă totuși … să fie una coerentă.
Deca face parte dintr-o generație de la care eu am așteptări, mai ales având în vedere formarea inițială și experiența ei anterioară. Mi-am zis: „acum va fi bine pentru sistem pentru că noul ministru vine cu expertiza internațională, e tânără, vine cu o viziune modernă, inovatoare pentru educația în mileniul III”.
Dar cum să cunoști realitățile din sistemul național de educație, din birou, prin vizite scurte la evenimente de la diferite ONG, de altfel respectabile, sau doar discutând cu oameni, fie ei și experți, fără să mergi în școli, în mediu rural, să faci întâlniri cu profesorii și părinții elevilor… oriunde, și pe câmp și la școală sau chiar la birtul din sat.
● Toate-s vechi și noi sunt toate!
În conferința de presă din 27.02.2023 ministra ne-a prezentat câteva așa zise noutăți din proiectul noii legi pentru învățământul preuniversitar și ce să vezi? Reinventează ața care taie mămăliga sau curgerea apei la vale! Până când și până unde ignoranța va face parte din viețile noastre, la cel mai înalt nivel?
Iată câteva dintre „schimbări majore” prezentate de nou împortofoliata Educaţiei, în conferința de presă:
- „Liceele pedagogice și universitățile vor forma profesorii pentru învățământul primar. Practic, ceea ce până acum făceam doar la nivel de învățământ mediu, acum vom forma la nivelul învățământului superior” spune Ligia Deca, dar:
Legea Educației Naționale, secțiunea a 2-a, Formarea inițială și continuă. Cariera didactică, art. 236 care se referă la „formarea inițială pentru ocuparea funcțiilor didactice din învățământul preuniversitar cuprinde:
- Formarea inițială teoretică, în specialitate realizată prin universități, în cadrul unor programe acreditate conform legii
- Master didactic cu durata de 2 ani
- Stagiul practic cu durata de 1 an școlar realizat într-o unitate de învățământ, sub coordonarea unui profesor mentor
Care este schimbarea majoră? Și acum profesorii pentru învățământ primar au studii superioare, sau legal așa ar fi trebui să fie.
- „Vom asigura un nivel mai bun de mentorat didactic pentru stagiari” adică? Mai precis cum va fi mentoratul mai bun?
Nici mentoratul nu este o noutate, standardul ocupațional există de mult timp, s-a încercat, cu mulți ani în urmă, alocarea de mentori la unitățile școlare, tocmai pentru susținerea profesorilor stagiari și a debutanților, dar probabil din motive de buget insuficient s-a renunțat.
- „pentru școlile mici, mai ales din mediul rural, vom promova o licență didactică cu dublă specializare pentru profesorii din mediul rural”, ne spune doamna ministru.
În multe alte țări europene și nu numai, profesorii au dublă specializare, iar asta ar fi o măsură foarte bună; pe de o parte pentru asigurarea personalului calificat în școlile mici, din zone dezavantajate, dar este și ca modalitate pentru asigurarea stabilității în sistem a profesorilor în cazul diminuării numărului de norme la una dintre discipline. Problema este că așa cum a fost prezentată noutatea, pare discriminatorie. Mai mult chiar, cum poți promova, în calitate de decident, politici discriminatorii, în funcție de dimensiunea sau localizarea unor școli?
- Nici formarea continuă nu este o noutate, așa cum afirmă doamna ministru, iar obligativitatea participării la cursuri de formare continuă, finalizate cu acumularea de credite transferabile este deja prevăzută în legea 1/2011, astfel: Art 245, alin 6, se referă la obligativitatea participării la formare continuă și acumularea a minimum 90 de credite transferabile, la fiecare 5 ani după definitivarea în învățământ”. Deci unde este noutatea?
- Art 182, alin 4 spune „CCD sunt acreditate și evaluate periodic de către Autoritatea Națională pentru Calificări, în calitate de furnizori de formare continuă. Evaluările se realizează în baza metodologiei privind acreditarea centrelor de evaluare a competențelor profesionale obținute în contexte de învățare nonformală și informală, aprobată prin ordin al ministrului educației, la propunerea ANC, prevăzută la art. 195 alin. (3) în Legea învățământului superior.
În acest moment, conform legii 1/2011 există două instituții care au obligativitatea autorizării, acreditării, monitorizării și evaluării nivelului de asigurare a calității pentru instituțiile de învățământ din România, Agenția Română de Asigurare a Calității în învățământul preuniversitar, respectiv, Agenția Română pentru Asigurarea Calității Învățământului Superior. De ce se intenționează transferarea responsabilității autorizării și a acreditării către o altă entitate? Pentru că se poate! și pentru că, probabil, profesionalismul deranjează! Schimbarea schimbărilor este însă consumatoare de resurse dar mai și produce confuzie și, ca să zic așa, reorganizarea reorganizării e păguboasă!
Dar de ce se face această invenție? Există date certe, și nu mă refer la păreri, ci la opinii întemeiate, fundamentate, care arată că veșnica reorganizare, permanenta schimbare, de cele mai multe ori sub forma unor reveniri la ceva ce a fost reglementat dar s-a modificat sau nu s-a respectat, produce doar confuzie.
- Centrarea educației pe elev – schimbă paradigma de la curriculum la decizia școlii la curriculum la decizia elevului, din oferta școlii.
Cu alte cuvinte nici aici nu e nimic nou, pentru că se intenționează doar punerea în practică a ceea ce a inițiat ministrul Andrei Marga, în cadrul Programului de Reformă a învățământului, finanțat de Banca Mondială, încă de prin 1995.
Ar fi minunat să se aplice, dar la nivelul școlilor, ideea nu a fost îmbrățișată pentru că presupune reorganizarea grupelor de elevi și e de treabă, nenică! Plaje orare, dificultăți în realizarea încadrării personalului didactic…
Atât timp însă cât finanțarea învățământului se menține la un nivel atât de insuficient (!), atât timp cât se găsesc soluții pentru eludare fără efecte coercitive, cel mai sigur rutina își va spune iar, cuvântul. Ce nu mă credeți? Să vedeți în câte cazuri veți afla că toți elevii au optat pentru o anumită disciplină opțională, astfel că surpriză!!! s-a întregit și catedra lui X.
- Portofoliul elevului – instrument de orientare școlară
În legea 1/2011 la art. 73 se vorbește despre portofoliul elevului ca fiind „cartea de identitate educațională a elevului”. Această carte de identitate educațională a elevului, conform legii enunțate anterior ar trebui să reflecte parcursul educațional al elevului, cu suișuri și coborâșuri, cu performanțe, extinderi sau nevoi de aprofundare, remediere a unor conținuturi și concepte, inclusiv analizele realizate, pentru fiecare elev în parte, a rezultatelor la textele diagnostice de la finalul claselor a 2-a, a 4-a și a 6-a, pe baza cărora ar fi trebuit elaborate planurile de intervenție individualizată.
Există? Poate da, în unele școli, dar cine le-a luat în considerare? Și dacă nu există? Știe cineva? S-a consemnat vreo sancționare? Și nu mă refer dacă s-au aplicat sau nu teste, ci dacă au fost sau nu analizate rezultatele la nivel de clasă, de școală, de inspectorat școlar, la minister? în vederea elaborării unor politici educaționale care să diminueze riscurile, să asigure învățarea durabilă, să se evite analfabetismul funcțional?
Vă așteptați să se procedeze la analiza formativă a rezultatelor obținute de elevi la testarea cu scop diagnostic? Să se generalizeze învățarea pe baza planurilor individualizate? Aș vrea să fie așa, dar am mari rezerve și doar pentru faptul că e de muncă, iar dacă oricum nimeni nu monitorizează, nu se vede că nu s-a întâmplat, de ce să se mai consume energie?
Văd o oportunitate majoră în anunțul făcut de ministra Ligia Deca referitor la creșterea numărului de consilieri școlari din sistem pentru optimizarea ratei profesor consilier/elevi vizați.
În această situație poate că trecerea la învățământul secundar superior, cel liceal, s-ar putea face fără examen(!) doar pe baza portofoliului educațional al elevului, rezultatele de la evaluarea națională și consilierea și orientarea pentru parcursul educațional următor/consilierea de carieră. La evaluarea națională, probele ar putea avea o componentă masiv trans disciplinară, dar numai după ce toți decidenții înțeleg foarte bine conceptul.
În concluzie, așa cum este acum proiectul de lege a învățământului preuniversitar, este un document de lucru vast, am mai spus-o; legea este cadrul legal care se aplică pe baza legislației subsecvente, ori documentul postat pe siteul ME este un document elaborat, stufos, cuprinzând multe elemente care își au locul în metodologii, ordine de ministru, hotărâri de guvern, nu în lege.
Sunt multe de spus, inclusiv despre instituțiile subordonate care se desființează, se reorganizează sau se înființează. Sunt cam multe și mă întreb dacă un mobil vizat este și creșterea numărului de personal de conducere? Zic asta pentru că coerență nu există, de aceea i-am propus în cadrul unei consultări din august 2022, ministrului de atunci, Sorin Câmpeanu, să retragă proiectele de lege și să declanșeze cercetări aprofundate pe care să se fundamenteze decizii care se răsfrâng asupra viitorului țării, elevii.
Voi reveni, dar mi-ar fi de mare ajutor, opinii ale dumneavoastră, dragi cititori.
