Leonard MOCANU ■
Era, pe vremuri, o snoavă cu un fin care se autoinvita zilnic la masa de prânz a nașilor, variată și îndestulătoare. Ca să-l lecuiască, nașul a inversat felurile de mâncare, începând cu zer, continuând cu terci și fasole nefiartă și finalizând cu fripturi și alte bunătăți. Finul, sătul de la primele feluri, a mâncat mai mult cu ochii bunătățile, exclamând exact ca în titlu.
Am prezentat această scurtă istorioară, pentru a-mi arăta în continuare nedumerirea față de modul în care una dintre legendele culturii naționale, Corul Național de Cameră ”MADRIGAL – Marin Constantin” a ales să planifice spectacolele ”Ave Maria!” din această perioadă, de la Constanța, adică, revenind la umorul popular, pe principiul ”azi cu bani, mâine fără bani”. Au fost planificate patru spectacole dintre care cele de pe 12 și 13 august contra-cost, iar cele de pe 15 și 16 august, gratuite, pe bază de voucere sponsorizate de Primăria Constanța (așa se prezintă în mesajele promoționale).
Evident, încă de la deschiderea ”caselor” virtuale, la spectacolele gratuite situația se prezenta ”sold-out”. Pe de altă parte, în seară de 12 august, într-o atmosferă de sărbătoare, nu s-au ocupat decât jumătate din locurile disponibile, trecătorii ocazionali de pe faleză fiind îmbiați cu bilete ”la botul calului”.
Nu știu dacă neapărat prețul a fost elementul prohibitiv, având în vedere că locurile de la sectorul VIP, mai scumpe, au fost ocupate în cvasitotalitate, ci poate, revolta interioară a multora în fața tratamentului considerat discriminator.
Totuși, făcând comparație între evenimentul de la Cluj, din urmă cu o săptămână, care a stârnit atâtea furtuni în media, și la care s-au strâns (nu pe gratis și cu bilete procurate cu mult înainte) mulțimi de ordinul zecilor de mii și privilegiul de a avea în față MADRIGALUL, acest fenomen al ultimelor șase decenii culturale românești, poate că suta de lei biletul nu însemna chiar atât de mult.
Despre spectacol în sine vă spun că a fost un regal muzical, cu lucrări din creația universală și naţională, cu piese clasice sau cu prelucrări de folclor, într-o ambianță superbă, în parfumul tuberozelor care au constituit aranjamentul floral și cu o scenografie ce arăta faptul că niciun element nu trebuie neglijat. Programul a fost completat de tinerele voci de la ”Cantus Mundi”, de percuționiștii ansamblului ”Young Beats”, aflat tot sub ”aripa” Madrigalului, de pianistul Abel Corban și de actorul Marius Manole, din păcate mult prea tributar prompterului.
Așa cum nu de puține ori s-a întâmplat, odată cu dispariția inițiatorului unei mișcări, aceasta s-a dizolvat până la desființare dar din fericire, Madrigalul nu numai că a introdus numele geneatorului şi părintelui spiritual, Marin Constantin, în denumirea sa oficială dar trăiește o nouă tinerețe, sub îndrumarea artistică a Annei Ungureanu. Apariție fragilă la exterior, conducătoarea corului pare că trăiește și arde în interior pentru muzică. Elegantă și distinsă, Anna Ungureanu este ea însăși un brand al Madrigalului.
În concluzie, stimați constănțeni și dragi turiști, casele virtuale sunt încă deschise, iar întâlnirea cu Madrigalul nu poate decât să vă înalţe pe alte culmi de spiritualitate. Luați cu asalt Faleza Cazinoului și arătați că la Constanța dragostea pentru cultura adevărată nu a apus!
P. S. În timpul spectacolului, când se interpreta ”Valurile Dunării”, unei artiste din primul rând i s-a făcut rău, fiind susținută vizibil de colegele din stânga și din dreapta. Cred că persoana și-a adunat toate puterile pentru a rămâne în picioare, evoluția corului a fost impecabilă, iar la finalul piesei, aceasta a refuzat să părăsească scena, revenind ușor-ușor în parametri. Așa arată profesionalismul, în opinia mea.
Adevărat, un regal muzical! Am petrecut o seară de delectare spirituală datorită unor oameni care de ani şi ani nu fac rabat la nimic în interesul artei lor şi în interesul nostru. La prestaţia artiştilor trebuie adăgată scenografia şi ambianţa amfiteatrului creat în jurul bustului lui Eminescu şi a muzelor sale. Adevărat, amfiteatrul n-a fost plin, dar să recunoaştem că magnificul nostru Madrigal n-a beneficiat nici de o sutime din promovarea făcută pentru “marele festival” de subcultură, Neversea. Pur şi simplu oamenii n-au ştiut. Si mai trebuie adăugat ceva, calitatea spectatorilor: adulţi şi copii au fost şi ei la înălţime. Un mare bravo, diafanei Anna Ungureanu. Bravo Madrigal, şi … bravo Primăriei, la mai mare!