Acasă Cronica Zig Zaga Zuga Laga am fost și la ZAGA-ZAGA!

Zig Zaga Zuga Laga am fost și la ZAGA-ZAGA!

11488
0
Foto: Leonard Mocanu
Foto: Leonard Mocanu

Leonard MOCANU ■

A devenit deja o obișnuință să petrecem câteva zile la începutul lui septembrie departe de casă, în locuri intens promovate și vizitate de turiști astfel că anul acesta a venit rândul la ceea ce este cunoscut drept ”Delta (!!!) Siretului” sau Zaga-Zaga Sat.

Foto: Leonard Mocanu

Este o modalitate inedită de a face turism în România, așa că impresiile alternează de la sublim, la oribil. Prima problemă este să definești în limba română acest loc. Nu poți să-i spui stațiune, nici camping. Poți să o numești complex turistic cu facilități de cazare și relaxare sau cu un termen împrumutat din limba engleză, ”resort”. Complexul Zaga-Zaga este localizat în proximitatea Siretului, între localitățile Cosmești/Galați și Doaga/Vrancea. Cei ce vor să se documenteze pe hărțile electronice vor avea surpriza să constate că limita dintre județe trece chiar pe teritoriul acestuia, astfel că, pentru amuzament, te poți întreba dacă ești în Vrancea săi în Galați.

Foto: Leonard Mocanu

Locul a fost amenajat în lunca Siretului (de aceea denumirea de deltă este chiar improprie), rezultând o combinație interesantă de lacuri, canale, insulițe sau lagune. Părțile de uscat au fost legate între ele prin podețe de lemn, iar unitățile de cazare, 137 la număr se prezintă în cele mai diverse forme: bungalouri, case plutitoare, case în copac, corturi tip iurtă sau corturi așa-zis “deluxe” (alt barbarism lexical). Multe dintre aceste spații de cazare dispun de terase-ponton, amenajate către ochiurile de apă, de pe care împătimiții de pescuit pot exersa (cuvântul descrie foarte bine realitatea) răbdarea de a vedea pluta sau bambina ”jucând” sub acțiunea vreunui locuitor al adâncurilor. Voi reveni.

Foto: Leonard Mocanu

Corturile sunt dispuse pe platforme de lemn, au suprafețe locuibile apreciabile (18 mp), cu paturi duble, canapele, aer condiționat și minibaruri. Pentru corturi, grupurile sanitare sunt comune, modern utilate, dar, la prima vedere insuficiente deși, cel puțin în această perioadă, nu am remarcat mare înghesuială. Căsuțele sunt din lemn, acoperite cu stuf bătut, iar confortul (măcar din poze) este evident pe măsura prețului consistent.

Foto: Leonard Mocanu

Că tot vorbim de prețuri, ele nu sunt deloc prietenoase, acestea variind de la 297 lei (pe noapte, nu pe sezon) la cort tip iurtă, la peste 2000 lei în căsuțele unicat (Casa de la Fermă, Casa de pe Insulă, etc.). Prețurile includ micul dejun, dar nu există niciun fel de politică de anulare, plata se face electronic la rezervare așa că, odată ce ai plătit, a zburat “puiul cu ața”.

Foto: Leonard Mocanu

Zonele în care sunt grupate căsuțele sau corturile poartă diverse denumiri „haioase”, ca să ne simtem în “trend”, pe europeneză. În plus, există o zonă rezervată acțiunilor cu caracter de divertisment, cu o estradă/scenă amenajată pe platforma unui fost camion militar rusesc (CAMI(o)NUL CULTURAL), precum și locuri de la care poți cumpăra, pe timpul evenimentelor culturale, ceva de mâncare în regim ”fast food” sau băuturi de toate felurile, înghețată, ori diverse dulcegării (mai mult sau mai puțin) tradiționale/artizanale. Pe parcursul verii, aici concertează trupe cu audiență la publicul de toate vârstele, intrarea celor care nu sunt cazați fiind contra-cost.

Priveliștea e încântătoare iar politica administrației este de a faulta cât mai puțin mediul ambiant. Din acest motiv, autoturismele rămân în parcarea largă de la recepție (pe pietriș, nu pe asfalt), iar transportul către unitatea de cazare se face în regim ”hipo”, cu două trăsuri acoperite. Aleile din interiorul facilității sunt pavate cu dale doar în zona unităților de cazare, în rest există foarte multă verdeață (plopi, sălcii, salcâmi) și, evident iarbă tunsă și îngrijită, iar drumurile de servitute sunt pietruite. Numeroase leagăne și băncuțe sporesc posibilitatea de relaxare în mijlocul naturii. Cele câteva sute de metri dintre diversele locuri recomandate pentru vizitare pot fi străbătute pe jos sau cu biciclete, existând un stand de unde acestea se închiriază în regim orar sau pentru 24 de ore. În parcare, există un spațiu în care se pot încărca simultan patru autovehicule electrice, dar, la data vizitei mele, echipamentul nu era funcțional pe deplin. Pentru activitățile administrative, sunt autovehicule pe combustibili fosili, multe dintre ele neînmatriculate, cu regim de uz intern, și, parcă există o predilecție cam mare pentru folosirea lor, chiar și când se poate altfel. Aici, deci, e loc de mai bine, căci, dacă cerem respectarea naturii, poate că ar trebui să începem noi cu asta, recurgând la mijloace nepoluante, pe cât posibil. 

Foto: Leonard Mocanu

Ceea ce constituie un punct forte al facilității este modul în care este pregătită pentru petrecerea timpului liber, mai ales în cazul familiilor cu copii. Piscina este amenajată și dotată cu numeroase șezlonguri și umbreluțe (cineva se plângea într-o recenzie că umbreluțele erau prea mici(!!!)), cu baldachine și cu un bazin pentru copii. Apa (spun lucrătorii) este încălzită (noi nu am putut constata aceasta, deși s-ar fi impus, cel puțin în prima parte a zilei) și tratată cu sare, nu cu clor. Ce este cert, apa este foarte curată, iar în combinație cu culoarea pereților piscinei și cu luminile nocturne, este de un albastru amețitor. Deși gazdele au feluritle cerințe din partea vizitatorilor (uneori mai multe decât oferă la schimb), la piscină nu există politica trecerii obligatorii pe la duș (de fapt, dușurile sunt chiar izolate în raport cu piscina) înainte de îmbăiere, sau bazinașe pentru curățarea picioarelor de nisip. Un alt aspect care creează nemulțumiri este programul piscinei, mai ales cel de vineri. Dacă în mod normal e de la 10 la18, vinerea el este 16-18, pentru că, probabil, se desfășoară activități de întreținere.

Turiștii au la îndemână variate alternative pentru timpul liber. Pot face ocolul facilității (aproximativ patru kilometri), pe jos sau cu bicicleta iar pe timpul turului trec pe la ferma de păstrăvi și sturioni, cu exemplare de cegă sau nisetru, inclusiv nisetru siberian, de dimensiuni apreciabile. Sau pot trece pe lângă ”fermele” pomicole, viticole sau zootehnice, reunite în ”CAP (denumire nostalgică sau peiorativă din fostul regim) Zaga-Zaga”. Culturile sunt îngrijite și irigate, iar la ferma zootehnică există atracții pe categorii de vârstă. Copiii se arată fascinați de iepurași, găini, fazani, căprițe, rațe, ponei sau măgăruș, în timp ce adulții sunt (mulți) în fața premierei de a dialoga îndeaproape cu struți, canguri, păuni sau lame. E un bun prilej pentru cei mici să afle de unde vine carnea de pui, ouăle, laptele sau brânza, pe care nu puțini le cunosc din galantarele hipermarketurilor. Nu în ultimul rând pot fi admirate căprioare blajine sau căpriorii războinici în țarcul special amenajat.

Foto: Leonard Mocanu

Este și un centru de închiriere a bărcilor (cu pedale, cu motor sau cu vâsle), amatorii de mișcare având la dispoziție numeroasele canale sau lacuri, cu riscul, totuși de a intra în conflict cu pescarii de ocazie. Deși turistul care închiriază un mijloc de transport nautic semnează pentru luarea la cunoștință a regulilor navigatului cu barca pe canale (sunt multe reguli pentru orice activitate, care, nu de puține ori, se cam bat cap în cap), primii care conturbă liniștea pescarilor sunt chiar angajații facilității care conduc ambarcațiunile cu motor. Tabloul este completat de un parc ”aventura” cu patru trasee de dificultăți diferite, accesibile și în funcție de înălțimea solicitantului, precum și de o tiroliană, de bungee-jumping sau de alte mici atracții.

Pentru toate serviciile nu e necesar să umbli cu portofelul după tine, atâta vreme cât la sosire primești o brățară magnetică în formă de ceas, care te individualizează și permite să-ți încarci electronic contul pentru check-out. Cu același accesoriu poți debloca turnichetul de la piscină sau pe cel de la restaurant.

Una dintre opțiunile de relaxare activă preferate de turiști este pescuitul iar pentru asta trebuie să închiriezi, din start, o unitate de cazare cu terasă cu ieșire la luciul de apă și să fii pregătit să pescuiești în regim ”catch and release”, conform regulamentului. Regulament care, însă, nu e postat pe pagina web a facilității și pe care, deci, nu-l poți consulta înainte de rezervare. Îl găsești, însă, în cort sau căsuță și afli că, în funcție de categoria unității de cazare și de amplasarea acesteia, poți pescui doar cu undița sau și cu lanseta, și că poți folosi două sau mai multe scule. În plus, trebuie să îți aduci de acasă saltea pentru primirea peștilor, sau lighean, să ai la tine spray dezinfectant pentru rana pe care a produs-o cârligul, montura să fie cu un singur cârlig și cu dispozitiv de deblocare automată în caz de agățare. Afli că programul de pescuit este 07-19. Și nu în ultimul rând, dacă ai uitat să iei momeli de acasă (sau dacă vii din altă parte și nu ai avut condiții să le achiziționezi pe drum), afli că există de vânzare, o cutiuță cu viermuși (dintre care unii morți) cotată la bursa locală la modica sumă de 17 lei (când la orice magazin specializat costă doi-trei lei, sau 50 de bani lingurița).

Foto: Leonard Mocanu

Complxul Zaga-Zaga are două restaurante: La Iaz și Cherhanaua. Cel de-al doilea era închis la data vizitei noastre. Ca să încep cu partea pozitivă, trebuie să recunosc că micul dejun este foarte bogat și variat, cu preparate calde, în special pe bază de ouă (fierte, ochiuri, omletă în două variante), dar și crenwurști sau cârnați prăjiți, roșii sau dovlecei la grill. Poți alege din numeroase versiuni de salate (de icre, de vinete, de fasole, asortată), brânzeturi de foarte bună calitate, preparate de carne, evident fructe, cereale, unt, miere dulceață. Poți, de asemenea, alege chifle fierbinți, pâine – cel puțin patru sortimente, produse de patiserie. Există prăjitor de pâine, pentru cei obișnuiți cu astfel de tabieturi. Evident, bufetul cu autoservire are automate de cafea cu șase opțiuni și, desigur, apă sau limonadă. Am remarcat că, pe lângă lapte natural, se oferă și variante surogat, obținute din soia sau similare, pentru persoanele cu intoleranță la lactoză. Programul este 08.30-10.30, considerat de unii turiști insuficient, mai ales în perioada de maximă aglomerație.

Foto: Leonard Mocanu

La masa de seară am mers o singură dată și trebuie să admit că, în ciuda disponibilității de a nu face restricții în acea seară (una aniversară), prețurile preparatelor îți cam dau fiori reci pe șira spinării. Cam și cele mai prietenoase preparate încep cu sume de două cifre care încep cu 4, 5 sau mai mult. Și nu de puține ori se sare la trei ”digiți”. La fel cu băuturile, prețuri peste 100 de lei pentru o sticlă de vin fiind la ordinea zilei. Restaurantul e îngrijit, locuri am găsit pe gustul nostru, iar, la consultarea meniului,  dificultatea oftalmologică provocată de vârstă și de lipsa de prevedere a fost surmontată de amabilitatea ospătăriței. Trebuie să recunosc că recomandările (păstrăv întreg pe plită, sturion meuniere pe pat de cartofi, papanași cu smântâna și dulceață de casă, tort jofre de ciocolată) au fost realmente pe placul nostru. Am primit asigurări că peștele din meniu este exclusiv din ferma proprie (de fapt, chiar și în bazinul restaurantului tronează câteva cegi), iar restul materiilor prime provine, de regulă, de la producătorii locali, evitându-se lanțurile mari de magazine. Dacă la meniu adăugăm două pahare de vin roze și un gin tonic, iacătă sfertul de mie!

Foto: Leonard Mocanu

Ce ar fi de spus la final? Un loc pentru care termenul ”doar frumos” denotă multă exigență. O destinație de recreere și socializare unde poți să petreci un weekend, sau două, maxim trei zile în timpul săptămânii. Un loc pe care familiile cu copii îl pot aprecia către calificativul ”ideal”. Personalul de deservire, deși cu o medie de vârstă scăzută, este foarte amabil, sunt folosite mijloace moderne de rezervare, comunicare, recunoaștere, plată. Totul curat, îngrijit, prompt. Pe de altă parte, e o facilitate nu chiar pentru toate buzunarele. În plus, există acea tendință de a mulțumi pe toată lumea (ceea ce nu conduce întotdeauna la progres) și, din câte am înțeles din unele recenzii, de a maximiza profitul prin organizarea de evenimente cu participare locală (nunți, similare), uneori în detrimentul relazării turiștilor cazați, care trebuie să suporte modificări de program. Sincer, noi nu am resimțit acest neajuns, nu a fost cazul, deși puține spații de cazare rămăseseră neocupate. Nu recomand împătimiților de pescuit să facă un obiectiv din vizita acestei facilități sau, poate, dacă dețin formula magică, se pot alege cu o captură și o poză de efect. În ce ne privește, singurul aspect deranjant, dar neimputabil resortului este faptul că prin apropiere trece șoseaua și linia ferată care leagă Tecuci de Focșani/Mărășești. Noaptea, când străbate podul de la Cosmești câte un tren, zici că s-au adunat toate TGV-urile din Europa. Asta pentru privilegiații de la corturi. Cei care sunt cazați la căsuțe, au facilități termopane și izolatoare fonic.

Foto: Leonard Mocanu

La întoarcere, am evitat traseul prin Hanu Conachi – Liești – Ivești, cu multe localități și un trafic infernal și ne-am îndreptat spre Galați prin Cudalbi – Costache Negri – Pechea – Slobozia Conachi, o rută mult mai lejeră, cu șosea de bună calitate. Am avut prilejul de a admira din mașină un muzeu al muncii în aer liber: comuna Matca. Mii de hectare de solarii întinse pe văile și dealurile din și din preajma localității vorbesc de la sine de ce locuitorii acestui sat sunt etalon al grădinăritului în România. Impresionant!

Foto: Leonard Mocanu

Și, bineînțeles, am testat în ambele sensuri șuruburile noului pod peste Dunăre. Cu noi, a rezistat. Să aibă viață lungă, zic!

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.