Dan MIHĂESCU ■
Din cauză că autoritățile lor din punctele de trecere a frontierei îi zvântă cu șpăgile pentru fiecare transport de cereale trimise la export, ucrainenii solicită să-și opereze singuri, în regie proprie, operațiunile de transbordare a mărfii din Portul Constanța în încercarea de a-și reduce costurile de operare și banii negri din șpăgile plătite alor lor.
Potrivit fostului director general adjunct al Companiei Naționale Administrația Porturilor Maritime (CNAPM) SA, Florin Goidea, „Compania ucraineană de transport maritim a Dunării” (PJSC „UDP”), societate pe acțiuni private, a solicitat în urmă cu vreo două luni încheierea unui acord pentru a-și organiza în Portul Constanța propriul sistem de operare la export a cerealelor sosite cu barjele de la Dunăre. “Îmi amintesc că mi-a fost repartizată spre analiză corespondența care includea acea propunere ucraineană de a-și opera singuri barjele cu cereale în bazinul portuar la două geamanduri. Ei doreau să-și aducă macarale plutitoare și personalul necesar pentru a-și transborda marfa direct din barje în navele care sosesc la încărcare, dar eu am dat aviz negativ pe acea solicitare. Nu știu ce s-a întâmplat mai departe sau la ce stadiu a rămas dorința ucrainenilor de a-și deschide propriul front de operare în portul nostru comercial”, a declarat Goidea pentru Sentinela.
• Dacă-i dai nas lui Ivan se urcă pe divan
Reprezentanții „Companiei ucrainene de transport maritim a Dunării” susțin solicitarea de a-și opera în regie proprie exporturile de cereale prin Portul Constanța motivând lentoarea operatorilor români. Ei reclamă că timpul de așteptare pentru descărcarea unei barje depășește 60 de zile, iar lunar către terminalele maritime românești sunt expediate peste 700.000 de tone de cereale ucrainene ce generează blocarea în permanență a peste 6000 de barje, aici.
Operatorii din sistem sunt însă de părere că transportatorii din Ucraina urmăresc de fapt, în primul rând, reducerea unor importante costuri din lanțul logistic de transport, reprezentate de tarifele operatorilor portuari români, având în vedere că umblă vorba în legătură cu niște plăți suplimentare neînregistrate în contabilitate pe care aceștia le au pentru trecerea convoaielor de nave prin punctele lor de frontieră. Cică ar fi vorba cam de două genți diplomat doldora de bani pentru fiecare barjă încărcată la capacitatea de 2000 de tone.
Și dacă mai punem la socoteală și faptul că fermierii ucraineni își vând grâul, spre exemplu, la 40/50 bani kg, în România, la jumătate de preț față de cel autohton (80/90 bani kg), te întrebi cum o scot la capăt vecinii noștri din nord cu cheltuielile pe întregul lanț de producție și transport?
