Dan MIHĂESCU ■
Motto: Prin foc, prin spăgi, prin glonţi, prin fum,
Prin mii de baionete,
Urcăm, luptăm… iată-ne-acum
Sus, sus, la parapete.
„Allah! Allah!” turcii răcnesc,
Sărind pe noi o sută.
Noi punem steagul românesc
Pe crâncena redută.
(Vasile Alecsandri/Peneș Curcanul)
A fost un vânt nebun zilele trecute pe litoral de peste 70 de kilometri pe oră, în rafale. Marea cu valuri înalte ce se spărgeau vijelios la țărm, cu stropi cât Boambele de Cotnari, iar mai în larg berbeci de Merinos prăvăleau talazurile înspumate ca să descătușeze centurile de beton ale portului…
Dar nu despre tipicul tempestei de pe mare voiam eu să vă povestesc, cu care de altfel suntem toți constănțenii familiarizați; nici despre frumoșii excentrici ce imitând planarea pescărușilor în furtună care s-au abandonat tocmai atunci în jocul hazardului înălțândându-și zmeiele într-o minunată „gravitație” browniană de windsurfing, căci la urma urmei asta înseamnă “Să dai Cezarului ce-i al Cezarului”. Nu, voiam să vă vorbesc despre imaginea nefirească ce mi-a zgâriat retina a suta oară, în centrul Constanței, unde pe vechea clădirea a Palatului Administrativ, arogant poreclită Casa Albă, flutura “izmene zdrențuite în bătaia vântului”, o atârnătură de Tricolor. De fapt ce se încăpățânase să mai rămână atârnat de hampa ancorată pe acoperișul edificiului.
Desigur, nu este nefirească deteriorarea într-un asemenea hal a drapelului național în atare condiții meteorologice, mai ales dacă nu este confecționat din materiale extrem de rezistente la intemperii, fibre speciale și mai ales dacă flamura în cauză are și stagiul satisfăcut pe deplin, după o vară toridă… Nefiresc este, după părerea mea și a experților în ceremonii, onoruri și protocol militar care mi-au confirmat opiniile, ca Drapelul Național al României, arborat regulamentar la sediul clădirilor oficiale, să rămână ridicat la catarg peste noapte și să nu fie coborât la ora 19.00, în fiecare zi, ca și pe timpul intemperiilor violente. Există o singură ipostază în care Tricolorul nostru poate să rămână arborat și anume în situația în care este luminat de un spot în timpul nopții. Același ritual zilnic are loc la navele comerciale și militare, ce arborează Drapelul Național pe bastonul de la pupa, protocolul fiind la fel pentru orice națiune. Specialiștii în heraldică și ceremonialuri au stabilit aceste reguli ca semnificație a respectului acordat simbolurilor suveranității și identității naționale.
Necazul pentru care periodic, cel puțin la Constanța, Drapelul Național al României, ajunge să arate ca un budigău de damă explodat, presupun că vine de la textul inexplicit al Legii nr.75/1994, privind arborarea drapelului României, intonarea imnului naţional şi folosirea sigiliilor cu stema României de către autorităţile şi instituţiile publice, modificată și completată cu Legea 176 din 19 iunie 2023. Legea stabilește setul de norme specifice dar lasă lucrurile în coadă de pește statuând cu limbă de moarte la Art. 2. că: Drapelul României se arborează în mod permanent: a) pe edificiile și în sediile autorităților și instituțiilor publice; b) la sediul partidelor politice, al sindicatelor, al instituțiilor de învățământ și cultură; c) la punctele pentru trecerea frontierei, precum și la aeroporturile cu trafic internațional; d) ca pavilion, pentru navele de orice fel și alte ambarcațiuni ce navigă sub pavilion românesc. Și lăsată ciungă, fără norme de aplicare, biata Lege nr.75/1994, îi face cel puțin pe prefecții noștri să creadă că doar răpus de vânt Drapelul Național poate să fie coborât de pe catarg deși există un Regulament cu norme în vigoare elaborate și publicate de Ministerul Apărării Naționale pe 12 martie 2009 unde la Capitolul Onoruri și Ceremonii militare este indicat respectul ce trebuie acordat Drapelului Național al României, prin protocolul specific aplicat de două ori pe zi.
Joi, 28 septembrie, fleandura de flamură de pe acoperișul Prefecturii Constanța a fost înlocuită dis de dimineață cu un drapel mai puțin uzat, un second hand doar puțin zdrențuit pe tivul roșu din partea opusă hampei, deși legea, la Art. 1. spune că: Arborarea drapelului României, în forma, cu dimensiunile, modelul şi intensitatea culorilor stabilite potrivit legii, este obligatorie pentru toate autorităţile şi instituţiile publice cu sediul în România. Iar potrivit Art. 2: (1) Autorităţile şi instituţiile publice au obligaţia arborării drapelului României în mod permanent, atât pe edificiile în care îşi au sediul, cât şi în interiorul lor, cu precădere în birourile persoanelor din conducerea acestora, în sălile de protocol şi festivităţi. (2) Conducătorii autorităţilor şi instituţiilor publice răspund, în condiţiile legii, de arborarea şi menţinerea în stare corespunzătoare a drapelului României pe edificiul şi în sediul acestora.
Mă rog, pentru moment efectul a fost înlăturat deși nu în litera legii, ca să zic așa, cauza însă nu!
Pe tema aceasta cu Drapelul României, am mai comentat. Am răspuns o perioadă din cariera mea, de ceramoniale militare. Îmi amintesc cu nițel dezgust, de maniera în care se înghesuiau autoritățile la asemenea activități.
Avem „Piața Drapelului Național”, fără drapel. De ziua marinei se rupe saula de la catargul unde se înălța Drapelul, moment după care, culorile naționale se împrăștie pe peluza din față, în ritmul Imnului Național și a celor 21 de salve.
Oricum autorităților li se cam ” fâlfâie”!