Călin MARINESCU ■
Suntem în cea de-a patra zi a războiului Hamas contra Israel care ușor, ușor, a devenit războiul Israel contra Hamas.
Lansarea ostilităților pe 7 octombrie din Fâșia Gaza și ulterior derularea lor a fost puternic mediatizată. Numărul victimelor, morți și răniți de fiecare parte este în creștere permanentă o dată cu desfășurarea luptelor. Armata israeliană a neutralizat teroriștii care au atacat în prima faza cu ferocitate populația pașnică a așezărilor din apropierea granițelor cu Fâșia Gaza și se pare că nu prea au luat prizonieri, foarte probabil militarii israelieni fiind marcați de atrocitățile comise de musulmani.
Serviciile secrete, unitățile speciale s-au mișcat neașteptat de greu, populația Israelului a trăit cu impresia că nu este protejată față de atacul terorist.
Guvernul Netanyahu a declarat starea de război cu întârziere după ce ședința de guvern din prima zi a fost amânată de trei ori, probabil în căutarea unei portițe de scăpare în condițiile date care de fapt impun demiterea acestui Guvern. Și se pare că au găsit-o, se va forma un Guvern de uniune națională.
Dar pentru noi este important să analizăm ce au realizat părțile participante direct sau prin prepuși în acest sângeros conflict armat căruia i-au căzut victime inocente o mulțime de civili.
În primul rând Rusia, pe care o bănuiesc fără doar și poate că a stat la baza izbucnirii conflictului, și-a realizat ținta propusă; la ora actuală actorii politici și mas-media au uitat de conflictul din Ucraina și se preocupă, așa cum pare normal, de Hamas și Israel. Asta dă Rusiei un respiro pe agenda publică internațională, necesar pentru a-și desfășura acțiunile de câștigare a unei susțineri din partea politicienilor și a opiniei publice a căror atenție este captată de evoluția partidelor extremiste dreapta/stânga și de apărare a mediului, din țările vestice.
Iranul, despre care americanii susțin că nu există probe că ar fi susținut direct această ofensivă a Hamas, se erijează ca unul dintre liderii lumii musulmane, existând deja informații că dorește un război local între lumea arabă și Israel susținut de SUA.
O asemenea conflagrație ar veni ca mănușă pentru Rusia care, așa cum am arătat, trebuie să iasă din vizorul media internaționale. Să nu uităm relațiile strânse dintre Rusia și Iran, una dintre țările care susține armata rusă cu echipamente militare, în special drone, cu care rușii ataca constant Ucraina.
Nu este de nesocotit vetoul Rusiei și Chinei împotriva unei rezoluții a Consiliului de Securitate al Organizației Națiunilor Unite (ONU) de condamnare a acțiunii teroriste a Hamas în Israel din 07 octombrie 2023.
Hamas a reușit să perturbe perioada de acalmie ce se instalase între Israel și importantele țări arabe, în special Arabia Saudită, ce ar fi putut duce la încheierea unor înțelegeri și reluarea legăturilor diplomatice, având ca efect logic scăderea finanțării organizației de către lumea arabă.
În Israel, unde polarizarea populației dar și a autorităților, inclusiv a serviciilor secrete, din cauza intenției premierului Netanyahu, care are probleme juridice, de a subordona Justiția Guvernului, ceva de genul Ordonanței 13 a lui Dragnea, s-a estompat deocamdată.
Populația Israelului crescută și educată în spiritul democrației și a separării puterilor în stat, pentru a se preveni eventuale derapaje către dictatură, a reacționat violent la încercarea de intruziune a lui Netanyahu. Mișcări de protest cu participarea a sute de mii de demonstranți a polarizat societatea israeliană, ceea ce se pare că a avut ca rezultat o delăsare a activității serviciilor secrete, folosită de militanții Hamas, dar care după începerea ostilităților a dus la coalizarea tuturor forțelor politice și crearea unui proiectat guvern de uniune națională.
Din ce în ce mai multe voci acuză guvernul israelian pentru rușinea de a fi luat prin surprindere de câțiva teroriști, relativ mulți dar puțini raportat la puterea forțele armate ale Israelului și cer ca după terminarea ostilităților Guvernul Netanyahu să fie tras la răspundere.
Ceea ce părea o salvare a Guvernului, poate duce la căderea acestuia.
Armata israeliană bombardează constant localitățile arabe din Fâșia Gaza, de peste două zile, pentru distrugerea bazelor Hamas poziționate strategic în mijlocul unor zone puternic populate de cetățeni arabi, operația militară făcând victime în rândul civililor nevinovați folosiți indirect ca scut uman. Deși armata israeliană a cerut populației din așezările arabe să părăsească zonele țintite, vor fi multe victime colaterale, sau se vor crea convoaie de amărâți fără posibilități de subzistență, care vor fi la dispoziția armatei israeliene.
Faptul că Israelul a închis granițe cu Fâșia Gaza și a oprit furnizarea de energie electrică, apă, combustibil și alimente va pune populația arabă din nou într-o situație disperată.
Vor ajuta oare țările arabe sau Iranul această populație? Va permite armata israeliană un astfel de ajutor, știut fiind că printre cetățenii pașnici se vor ascunde luptătorii Hamas rămași în viață?
Este evident că armata israeliană deși a mobilizat peste 300.000 de rezerviști și mai pregătește alți 60.000, nu va putea cuceri așezările tradiționale din Gaza, o îngrămădire de mici locuințe cu „străzi” între ele cu lățime de circa un metru, legate cu culoare și tuneluri, unele de lungimi apreciabile.
Cucerirea unei asemenea localități se poate realiza numai prin bombardamente de aviație și artilerie pentru distrugerea totală a zonei. Cândva, împreună cu doi colegi, am nimerit în cartierul arab Cazbah din Alger, o astfel de așezare tradițională arabă, și îmi dau seama că o astfel de „redută” nu poate fi cucerită de infanterie.
Dacă vor proceda la distrugerea așezărilor arabe, bineînțeles cu foarte multe pierderi de vieți, vor atrage ura populației arabe din toată lumea și se va relansa cursa terorismului, oarecum potolită de distrugerea de către serviciile secrete americane a principalelor cuiburi arabo-islamiste care susțineau terorismul.
Dacă nu o vor face, cea mai mare parte a activiștilor Hamas se vor adăposti în aceste zone și își vor relua activitatea.
De altfel Israelul a mai avut parte de un asemenea atac al palestinienilor în urmă cu 50 de ani și ca urmare au ocupat Fâșia Gaza și au trecut-o sub control israelian dar au fost obligați să o predea unei administrații palestiniene după 20 de ani considerându-se că populația Fâșiei Gaza nu putea fi guvernată altfel; întreaga populație arabă, circa un milion, era unită împotriva Israelului.
Orice s-ar face arabii își doresc să îi gonească pe israelieni din zonele pe care ei le consideră ocupate abuziv după cel de al doilea război mondial, statul israelian fiind creat de Autoritățile Coloniale Britanice.
Încă de copii tinerii arabi sunt educați în spiritual acestui deziderat și chiar dacă temporar există o cooperare între israelieni și arabi, ultimii nutresc permanent speranța de a-și recupera teritoriile istorice.
Următoarele zile, foarte fierbinți, ne vor lămuri asupra unor întrebări neelucidate, dar este evident că armata israeliană, susținută de întreaga lume civilizată, nu are cum să piardă această luptă. Rămâne totuși de văzut cine va câștiga războiul.
O analiză pertinentă, o radiografie excelentă a situației din Israel!
Am o rugăminte, însă: să excludem din texte apelativul de „luptători” al acestor animale sălbatice și grotești, primitivii bipezi Hamas!
Multumesc pentru apreciere. Teroristii Hamas sunt din punctul lor de vedere luptatori pentru Alah, de mici invatati cu ceasta idee, multi dintre ei cu gandul sa razbune rude cazute in jihad, cu gandul sa ajunga la Alah glorios. Sunt tipul de teroristi gata sa faca orice pentru a provoca cat mai multe pierderi inamicului, sa semene teroarea. Cei mai vinovati sunt cei care îi educă si îi trimit la luptă.
Am văzut sălbatici asemănători în Afghanistan… Măcar fanaticii ăia luptau cu noi, militarii; deși mai făceau și crime împotriva propriei populații civile. Erau insurgenți, în situația dată. Dar animalele astea care ucid copii, nu se pot numi luptători! Nici nu contează ce cred ei despre ei. Cu bestiile, cu teroriștii, nu se negociază! Merită rași de pe fața pământului!