Valentin Magraon ■
Sfaturi de la un veteran hârșit!
Eu unul nu sunt dintre aceia care zic că au avut ac de cojocul ei. Nu; eu am avut rețeta succesului pentru soacra mea și pentru că prin definiția de dicționar o soacră se presupune că ar trebui să fie greu de mulțumit, nu am intrat îngâmfat pe teren ca Naţionala de fotbal a României în semifinalele barajului pentru EURO 2020, când a fost învinsă de Islanda cu 2-1. Așa că am făcut pe naivul strădalnic cu ceva soft, tangent mediteraneean: paste și vin!
Dar să vă introduc în ambianță. Povestea începe cu viziunea splendidă a unei cine elegante, care ar putea fi un fiasco culinar de proporții biblice. Imaginați-vă: masa elegantă, soacra în toiul evaluării tale culinare și o serie de noi erori gastronomice care se nasc sub presiunea incredibilă de a fi perfect. Aha! Ai ghicit corect! Este rețeta pentru un atac de panică în bucătărie.
Nu există rețeta perfectă ca să-i impresionezi pe toți cu talentul culinar și ca fii sincer, tu ai mai multe șanse să descoperi un unicorn în grădină decât rețeta perfectă pentru soacră. Așa că ne bazăm pe ce știm să facem mai bine: o combinație haotică de paste și vinul, care sperăm că nu va repugna.
Alegerea vinului poate fi mai dificilă decât să explici fizica cuantică unui copil de cinci ani. Poate un Chardonnay sau un Pinot Noir? Poate unul dintre acele vinuri pe care le-ai primit cadou și le-ai ascuns în dulap pentru ocazii speciale… ca aceasta? Da, bineînțeles, acum este momentul perfect pentru a testa dacă este sau nu o „ocazie specială”.
Și să nu uităm de paste. Dacă e penne, spaghetti sau tagliatelle, totul se transformă într-un experiment culinar în care sperăm că nu vei uita măcar să pui sare în apă; că în rest oricum ai rupt-o în fericire din clipa în care te-ai decis să gătești pentru soacră-ta, chiar dacă ea nu te crede că o iubești sincer ca sarea-n bucate.
Însă, cel mai mare pericol nu este reprezentat de pregătirea mâncării ci de gustul soacrei. Poate fi moale și caldă în declarații sau ascuțită și rece ca o piatra de mormânt, în conversațiile de ambianță, de la cafea. Dar nu îți face griji, probabil că mâine îți va spune fie că mâncarea a fost „interesantă” sau îți va trimite o cărțulie cu rețete de viață pentru a-ți ridica nivelul.
Dar să vedem ce rețetă riscăm în această aventură gastronomică:
Spaghetti Carbonara – tangoul aromei și texturii.
Ingrediente:
- 400g de spaghetti
- 150g de pancetta sau bacon, tăiat cubulețe
- 3 ouă mari
- 75g de parmezan ras
- 2 căței de usturoi, zdrobiți
- O mână de frunze de pătrunjel tocate fin
- Sare și piper proaspăt măcinat
Instrucțiuni:
- Pui apa să fiarbă într-o oală mare. Adaugi sare atunci când începe să clocotească și fierbi pastele conform instrucțiunilor de pe ambalaj pentru a obține consistența „al dente”.
- Între timp, într-o tigaie mare, călești pancetta sau baconul până devine crocant și eliberează grăsime. Adăugi usturoiul zdrobit pentru a aromatiza.
- Într-un bol, bați ouăle cu parmezanul ras și pătrunjelul tocat. Adăugi sare și piper după gust.
- Scurgi pastele și păstrezi puțină apă de la fierbere. Adăugi pastele în tigaia cu pancetta și amesteci bine. Oprești focul.
- Adaugi treptat amestecul de ou și parmezan peste pastele fierbinți, amestecând continuu pentru a evita coagularea ouălor.
- Dacă sosul este prea gros, adaugi puțină apă de la fiertul pastelor pentru a obține consistența dorită.
Alegerea vinului pentru această masă poate să fie momentul clasic pentru a însoți această tentativă culinară iar protagonistul poate să facă scena serii cu o piesă adecvată. De aceea eu zic că un rosé sec sau un Chianti clasic ar putea să fie partenerul perfect pentru acest tango pasional al simțurilor căci aromele subtile ale vinului vor completa savorile gustului conferit pastelor Carbonara de robustețea și dulceața bobului arămiu de grâu sticlos, adăugând profunzime și echilibru cinei.
Ei bine, cine a spus că gătitul pentru soacră trebuie să fie ușor? Și ăsta a fost doar testul capacității tale de a rezista în fața situațiilor stresante și de a ieși victorios, cu sau fără aprobarea ei. Deci, poftă bună amici în ale suferinței.
Ha! Dacă ar ști soacră-mea cum mă lamentez și ce-mi trece prin cap când gătesc…
