Luigi FRIGIOIU ■
Walter Ghicolescu e un folkist autentic, cinstit, curat. Prin interpretarea și imaginea construită mângâie sufletele și ne asigură că folkul nu va muri niciodată. Pentru că sufletul va avea nevoie, întotdeauna, de poezie și muzică.
Walter Ghicolescu te învăluie cu voce caldă ca și cum te-ar proteja de frigul de afară. Alături de el poți să-ți regreți neîmplinirile, să-ți cauți iubirea pierdută, să cânți dorul de cei dragi. Împleteste poezia cu muzica astfel încât sufletul ascultătorului tresare: amintirile ti se răscolesc, emoția te cuprinde. Pasionat pe baricadele artei slujite, perfecționist, modest, comunicativ, etern îndrăgostit de vers. Walter impune respect celor ce-l ascultă pentru că își respectă publicul. Muzica lui te cucerește când cânta de iubire, de dor, de părinți, de prietenie, de moarte, dar, mai ales, despre viată, cum e ea, cu rele si bun.
Constănțean prin adopție, s-a născut în Călărași, pentru că nimeni nu-i perfect, cum îi place să precizeze. În timp, și-a îmbinat cele două pasiuni: muzica şi matematica. Consideră că ambele se completează firesc. Atracţia pentru ştiinţele exacte a avut-o din copilărie, iar educaţia muzicală a primit-o de la fratele său mai mare, Karl Gilbert. Ecuația carierei sale ar fi: “un om + o chitară = o inimă ce pulsează în ritmul poetic al muzicii folk”.
„De mic doream să fac matematică, învăţământul e o tradiţie de familie. Mi-a plăcut matematica de mic. M-am întors spre poezie şi muzică în facultate. Am încercat să înţeleg matematica şi când am ajuns să predau la clasă, am făcut-o firesc. Am încercat să comunic cu elevii, nu să arunc nişte formule pe tablă. Matematic, perfecţiunea muzicii e comparabilă cu limita de la plus infinit. Dacă iei o partitură în mână e matematică pură, nu ai voie să pui o virgulă. În plus, matematica are muzica ei. Un matematician rus, Lobacevski, a spus că nu există domeniu al matematicii, oricât de abstract, care să nu-şi găsească aplicabilitatea în viaţă. Muzica şi matematica se completează armonios. Aş spune că muzica e un fel de matematică mai poetică, iar matematica are muzica ei. Încerc să păstrez un echilibru între cele două, să creez o stabilitate între gândirea concretă, realistă şi idealismul ce se regăseşte în interior”, spune Walter Ghicolescu.
Lansarea noului său CD, “Două întrebări în oglindă” (melodii pe versurile poetei Ana Arina Petrini), a însemnat o adevărată telenovela finalizată, din fericire, cu “happy-end”. De fapt, era vorba de o dublă lansare: a CD-ului și a volumului de poezii cu același titlu. Prima încercare, la Centrul Multicultural Jean Constantin, a eșuat datorită ordonanței guvernamentale ce a interzis spectacole din bugetul public. Evenimentul a fost reprogramat duminică, 26 noiembrie, într-o locație din Centrul Vechi al Constanței. Chiar atunci, natura potrivnică a declanșat urgia, așa că a urmat încă o anulare.
A treia oară a fost cu noroc! “Third time’s the charm” cum ar spune poeta Ana Arina Petrini, profă de engleză de meserie. Casa de Cultură din Mangalia s-a dovedit gazdă primitoare pentru cei care s-au încumetat să sfideze vremea rea și să se aventureze în sudul litoralului. Regizor de platou a fost Efendi Taner Murat, supranumit “Babai”, înveșmântat într-o interesantă ținută musulmană (halat cu fes și papion asortat). Pe lângă Ana Arina Petrini (poetă sensibilă și inteligentă), au fost invitate să recite încă două doamne ale cuvântului, Ramona Opris și Claudia Galeriu.
“Vrăjitorul din folk”, Walter Ghicolescu, a interpretat piese de pe CD-ul “Două întrebări în oglindă” dar și succesele sale cunoscute printre care, evident, “Vrăjitorul”. A încheiat cu “Oameni de zăpadă” (in memoriam Victor Socaciu) și ne-a colindat în avans cu “Florile dalbe”. În ciuda condițiilor meteo, atmosfera a fost agreabilă, intimă, de suflet. La final, cantautorul și poeta Ana Arina Petrini au oferit autografe pe CD și pe volumul de versuri. Le recomand pe ambele.
Două întrebări în oglindă
Eu sunt țărmul tău neatins
Tu îți ești liman cunoscut
Marea ne unește tăcut
În adâncul ei necuprins
Niciodată apele tale
Sonor revărsate în unde
Nu vor spăla în cale
Apele mele fecunde
Niciodată apele mele
Prea încet șiroind la vale
Nu vor schimba meandrele tale
În domestice căderi verticale
Aerul pur eu îți sunt
Tu îmi ești apă vie
Ne respirăm rând pe rând
Sete de noi să ne fie
Nu, nu aici ne vom contopi
Malul este iar
Un pretext ascuns
Aici pe pământ suntem doar
Două întrebări în oglindă
Și nici un răspuns
