Luigi FRIGIOIU ■
În seara zilei de luni, 15 ianuarie, centrul Constanței era aglomerat iar lumea împărțită. Majoritatea așteptau să vină fermierii protestatari cu utilaje agricole, ca să are pajiștea unde, încă, se află Primăria lui Chițac. Câțiva, mai pașnici, de Ziua Culturii Naționale (ziua lui Mihai Eminescu) ieșisem la un vin fiert sau, măcar, la un ceai de tei, copacul preferat al Luceafărului. Însă, Târgul de iarnă trăsese deja obloanele și ca urmare am rămas pe uscat. Cum la Teatru era deschis am intrat și în loc de șpriț, am fost servit cu spirit. Merge și așa, deși nu prea se obișnuiește.
Sala plină, mulți liceeni cu ghiozdane veniți, de alături, de la Colegiul Mircea. Profa lor de română s-a dovedit inspirată: măcar acești tineri o să știe că Eminescu nu e doar tipul de pe bancnota de 500 lei.
Reprezentație de suflet, cum trebuie să fie o sărbătoare a culturii naționale. Bătrâna sală, și așa șubredă, a vibrat la fiecare piesă interpretată de artiști cu emoție și sensibilitate, sentimente transmise numerosului public. Au evoluat cu dăruire soliștii: Gabriela Dobre, Ionela Duma, Silvia Simionescu, Elena Rotari, Mihaela Ionescu, Răzvan Săraru, Mădălin Băldău, Marius Eftimie, Marius Băldău, Cristian Caragea, Mihai Teodoru.
Acompanimentul l-a realizat doi admirabili “oameni de echipă” – pianistele Silvia Țigmeanu și Natalia Gribinic (cu un nou look dar mereu aceeași: neobosită, generoasă, altruistă).
În afară de soliști, în spectacol au strălucit și instrumentiști. Nicolae Gribinic, cu cornul său fermecat, a format un tandem alături de Natalia și pe scenă, nu numai în viață. La rândul lor, Simion și Ioana Crudu (la violă și vioară) au cules ropote de aplauze interpretând, în mod strălucit, Rapsodia lui George Enescu și Balada lui Ciprian Porumbescu. Fam. Crudu se coace, se maturizează și crește valoric sub soarele litoralului. Pe 15 ianuare, Simion și Ioana au realizat un veritabil maraton profesional. La ora 16, au avut recital la Teatrul Căluțul de Mare în spectacolul „Eminescu Altfel” iar la 18.30 s-au prezentat, din nou, admirabil, în lumina reflectoarelor.
Momentele solistice s-au intercalat cu piese corale interpretate de ansamblul coordonat de venerabilul maestru de cor, Adrian Stanache. Profesionist desăvârșit, maestrul Stanache s-a arătat pătruns de importanța momentului: când a intrat pe scenă a uitat, chiar, să-și bage cămașa în pantaloni. Un amănunt lipsit de importanță, bine că nu a uitat să-și tragă pe el nădragii. Chiar și așa, a condus magistral Ansamblul coral, dirijând în „Stil Celibidache”. La un moment dat, o solistă avea, în mână, un clopoțel pentru acompaniament. Când l-a folosit, mulți elevi din sală s-au ridicat crezând că s-a sunat și trebuie să se întoarcă în clase. Aceeași profa de română, însoțitoarea, a limpezit situația și spectacolul a continuat în condiții normale.
Manifestare reușită iar toți cei care au contribuit la spectacolul de mare ținută merită felicitări! Am început 2024 cu o sărbătoare, însă anul se anunță dificil pentru cultura constănțeană. Urmează alegeri costisitoare iar pentru cultură, și așa subfinanțată, vor fi tot mai puțini bani. De-o fi una, de-o fi alta… Ce e scris și pentru noi, Bucuroși le-om duce toate, de e pace, de-i război, cum ar zice Scrisoarea a III-a.
