Dan MIHĂESCU ■
Marți, 16 decembrie, pentru a șaptea seară consecutiv șoferi de utilaje agricole și de capete auto-tractor ori chiar de autotrenuri ce se autodefinesc generic și la unison drept “fermieri și transportatori” și-au reluat rutina protestelor în toată România. De patru seri, modelul este replicat și în limitele teritoriale extreme ale Municipiului Constanța, mai mult în zona porților Portului Constanța unde niște șoferi de TIR care pichetează cu autocamioanele au blocat drumurile de acces spre Porțile de Acces 7, 8, 9, 10, 10 Bis și 14.
La Constanța Sud-Agigea, pentru că nu se iscase nicio tensiune în Constanța, șoferii s-au gândit să încerce blocarea completă a intrării și ieșirii către autostrada A2.
Protestatarii spontani sunt flancați și ținuți sub observație de către forțele de ordine, poliția, dar și jandarmeria având dialog cu ei și, din când în când, atunci când se exagerează, le mai scrie câte un Proces Verbal ce va sta la baza unui nou dosar penal, probabil „in rem”. N-au lideri, nu-și revendică apartenența la o anumită organizație patronală, profesională sau sindicat iar politicienilor mahalagii gen Simion sau Șoșoacă le-au dat flit când au vrut să se bage-n poză, atrăgându-le atenția că ei sunt din alt film.
Oamenii au rutina lor (despre protestatari zic) așa cum am spus de la început. La Constanța, pentru ei “Ceasul de la Universitate” este la Hipermarketul Jumbo, unde ajung relativ ușor, fără să-i întrebe cineva de sănătate, căci afluiesc de pe șoseaua de centură ce face legătura cu A4 și A2 și apoi pe Bd. Aurel Vlaicu către Șoseaua Mangaliei, cât să facă puțin deranj în trafic, dar să nu-i sâcâie prea mult pe oamenii care se întorc obosiți și nervoși de la muncă, la încheierea programului.
Protestul nu este autorizat căci, suntem informați că la Primăria Constanța nu a depus nimeni nicio solicitare. În cazul ăsta nu înțeleg de ce protestatarii nu sunt verificați de poliția locală dacă au plătit taxele cuvenite pentru utilizarea tramei stradale? În fine, nu știu dacă și funcționarii primăriei au rămas tot la stadiul de întrebare, în această chestiune sau au ajuns deja la nivelul de mirare?
Un mare fermier din județul Constanța, Dumitru Manole, de la Amzacea, îmi zice că el nu participă la protest. Îmi zice că el a protestat în 2021 când ministrul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, Adrian Oros, a promis că o să obțină fonduri pentru irigații. Tot el zice că de la Constanța știe că sunt câțiva fermieri dar este o participare individuală și nesemnificativă. “Noi suntem acum cu calculele pe masă și în brazdă ca să plămădim recoltele. Atât pot să-ți zic, Dane…”, a adăugat Mimi Manole.
Îl cred și pe Dumitru Manole și pe ceilalți agronomi dobrogeni pe care nu prea i-am văzut pe sticla televizorului și nici în pichetele de protest sau barajele din porțile de acces la port, unde „omuleții verzi” se prezintă din oră în oră, ca să facă declarații la cadru.
Și mintea îmi zboară pentru moment la o etichetă generalistă pusă de economistul american Benjamin Powel unui fenomen social ce definește în prezent o întreagă națiune: „Anarhia somaleză este mai bună decât Guvernul însuşi”.
În context îmi amintesc și despre avertismenetele disperate transmise public de către Traian Băsescu în ultimele luni ale celui de-al doilea mandat de Președinte al Republicii:
„Lipsa statului de drept şi corupţia ne împing către alte zone, riscuri pentru securitatea naţională. Ucraina este un rezultat al corupţiei crâncene care a existat în ţară şi în timpul lui Timoşenko şi în timpul lui Ianukovici (…) în Ucraina corupţia a fost atât de crâncenă încât s-a luat Crimeea fără să se tragă un glonţ. Deci, corupţia poate distruge un stat. O ţară atât de bogată cum e Ucraina a ajuns să fie la discreţia Federaţiei Ruse, în primul rând, din cauza corupţiei”, zicea Băsescu. Apoi în 2016, fostul președinte, dovedind că rămăsese la fel de bine informat a revenit pe subiect într-o postare pe Facebook preluată de presă:
„Omuleţii verzi au ajuns în România (…) Propaganda rusă şi-a făcut o ţintă din România, adresându-se populaţiei cu mesaje de natură de a crea îngrijorare şi neîncredere legate de apartenenţa ţării la NATO şi UE (…) Instituţiile de forţă ale statului, în baza unei definiţii neconstituţionale a abuzului în serviciu, arestează pe bandă rulantă oameni politici, fie că au avut sau nu în mod real foloase necuvenite, creând imaginea unui Parlament şi a unei administraţii locale în totalitate corupte şi inutile. Un accident dramatic este folosit cinic, pentru a crea o adevărată psihoză în masă sub sloganul ‘corupţia ucide’ (…) Patronii români şi firmele acestora sunt hăituiţi pentru păcatele tranziţiei până la distrugerea şi închiderea definitivă a firmelor. Pentru a acoperi pretenţia preşedintelui României de a i se mări salariul, un guvern incompetent promite în compensaţie o nouă lege a salarizării, dar singurul lucru pe care îl reuşeşte este să provoace repetat puternice nemulţumiri, dar şi mişcări sociale. Televiziunile de ştiri transmit în emisiunile informative preponderent informaţii legate de morţi, accidente, maşini fărâmate, crime, inundaţii, incendii (…) Dacă propaganda Moscovei are ca obiectiv demoralizarea şi demobilizarea populaţiei în susţinerea orientării pro-Vest, este evident că prin campaniile interne societatea românească este împinsă să creadă tot mai puţin în funcţionarea statului democratic”.
România este ţinta unui război hibrid – pentru moment susţinut puternic prin propaganda externă şi internă – care are ca principal obiectiv slăbirea încrederii în instituţiile democratice. Este doar prima etapă şi ea trebuie combătută prin recâştigarea încrederii în instituţiile şi sistemele statului. Dacă nu se acţionează acum, mai târziu va fi mult mai greu. Omuleţii verzi ai propagandei sunt aici” – sublinia Traian Băsescu în 2016. Și concluziile fostului Președinte mi se par la fel de actuale și acum, mai ales citită în cheia metaforică a lui Powell Somali “Anarchy” Is More Orderly than Somali Government, de parcă însuși Guvernul României se străduiește să dea veridicitate acestui postulat.
În sfârșit cineva care pune punctul pe I. Bvo domnule. Nu zic că oamenii aia nu au dreptate și că le este greu, dar parca prea multa instigare in loc de o abordare a problemei.