Acasă PAMFLET Demonul Răzbunării

Demonul Răzbunării

10804
1
Prelucrare foto cu rol ilustrativ
Prelucrare foto cu rol ilustrativ

Dan MIHĂESCU ■

Motto: „…Și dacă întâlniţi în drum un preot, aruncaţi cu ce vă iese nainte după el, ca să nu vi se întâmple ceva rău, ca când slujitorul Domnului este dracul împeliţat.” (C. NEGRUZZI/ Scrisoarea VIII Pentru ce ţiganii nu sunt români. Iunie 1839)

● Să nu hulești!

Când am văzut-o pentru prima dată în înregistrarea de pe facebook m-am pierdut cu firea. Am crezut că o urmăresc pe Maria Zaharova adresându-se națiunii noastre în română. Rece, imperturbabilă, impenetrabilă…Aceiași stăpânire de sine.

Agresiune, agresivitate…agreste, occidentalism, fascism, fanatism…Singur împotriva tuturor…!!!!!!! Ceva deosebit, un spectacol…ptiu drace! era să zic rar dar nu, dimpotrivă…din ce în ce mai des la Constanța, la Arhiepiscopia Tomisului din Constanța. Doar că acum este un derby și „meciul” se joacă în BOR. Mache Tomitanul a decis să-și facă publică revolta în contra Patriarhahului târându-l prin instanțele lumești pe purtătorul de cuvânt al Patriarhiei Române, teologul Vasile Bănescu, pe motiv că și-a făcut nărav să-i pună una-două oglinda în față, cum se dă și el puțin în stambă.

Precum ziceam, când am văzut ferma intervenție televizată, de parcă ar fi fost o transmisiune în direct de la DGA, DNA, DIICOT, ANAF, am înțeles că-i pe bune. Că s-a decretat stop-joc! Teodosie n-a mai suportat că-i sunt întoarse toate loviturile de rever și mai ales că se fac puncte pe servele lui și simplele declarații ale lui Vasile Bănescu la un post de televiziune unde a fost invitat să prezinte poziția instituției ce o reprezintă față de calitatea de inculpat pentru cumpărare de influență pe care a primit-o Arhiepiscopul Tomisului într-un nou dosar de corupție instrumentat de DNA, l-a făcut pe Teodosie să intre în tranșee.

A recunoaște că este vorba despre un caz fără precedent în istoria BOR care «frapează și mâhnește», care, desigur, nu creează amorală indiferență sau masochistă bucurie, nu poate constitui, în limitele rațiunii obiective exprimată juridic, o încălcare a prezumției de nevinovăție care se acordă, desigur, oricărui inculpat. Firește că în contextul cazului care afectează acum imaginea Bisericii, m-am referit exact la conținutul acestuia, apărut într-o filmare devenită publică. Consider că nu e bine să ignorăm realitatea, ci să ne adecvăm onest la ea. O realitate pe care, așa cum am subliniat de mai multe ori în interviu, o vor descifra total doar autoritățile judiciare care se ocupă de caz– Vasile Bănescu. Atât a apucat să declare purtătorul de cuvânt al Patriarhiei Române în contextul Dosarului „Mană Cerească”, în care Teodosie a fost înregistrat de un om de afaceri, fost preot, care îi promitea o finanțare de la Secretariatul de stat pentru Culte în schimbul unui comision de 20% din suma de 800 de mii de lei și s-a și trezit dat „la cremenal”.

Cele două sentimente, de frapare și mâhnire, cărora le-a dat glas Vasile Bănescu, definesc însă esența intrinsecă a personajului hirotonit cu mitra arhiepiscopală în Duminica Floriilor din 2001 de către Prea Fericitul, mometul de consacrare fiindu-i în fapt pecetea de exil ad-vitam, fără ca el să bănuiască, căci din totdeauna eparhia tomitană a semnificat purgatoriul ierarhilor incompatibili.

Cimitirul dinozaurilor din noua margine de țară. La fel a fost și înaintea lui, cu Lucian Florea Tomitanul și mai înainte cu epșiscopul vicar Epifanie Norocel Tomitanul. Ambii școliți la Academia Teologică Zagorsk, de la Moscova. Lucian chiar pe la finalul epocii staliniste, dacă-mi aduc bine aminte fapt ce i-a oferit un pedigree de lux ce i-a permis ulterior să ajungă ambasadorul BOR la Locurile Sfinte de la Ierusalim și apoi Episcop vicar al Arhiepiscopiei Ortodoxe Române pentru Europa Centrală şi Occidentală de la Paris, iar despre Norocel colegii arhierei spuneau că a făcut cursurile de spionaj la ruși în 1964. Tot despre vicarul Arhiepiscopiei Sibiului, Lucian Florea „Făgășășanul”, preoții bătrâni din Ardeal își amintesc că smintit de putere și de dorința de mărire, precum actualul Tomitan, ar fi cutezat să-i care vreo două-trei cârje episcopale pe spinarea bolnavului și bătrânului arhiepiscop și mitropolit al Ardealului, Nicolae Mladin, pentru că a refuzat să-l propună și să-l susțină ca succesor al său în funcția de mitropolit. Urmare a acestui incident grav, Lucian Florea a fost sancționat disciplinar și ascuns la Constanța ca vicar al Arhiepiscopiei Tomisului şi Dunării de Jos, cu titlul „Tomitanul”. Au mai fost și alți prelați ascunși să-și ispășească pedepse canonice pe viață la mânăstirile din nordul Dobrogei, în perioada comunistă, precum Alexandru Rusu, mitropolit al Bisericii Române Unite cu Roma, exilat în 1956 la Mânăstirea Cocoșu, de la Niculțel!

● E dracul gol

De la întronizare Tomitanul s-a dat permanent în stambă la Constanța și în toată țara, televiziunile alergând după el, la concurență cu celălalt rock-star, Primarul Radu Mazăre, ba pe plajele litoralului românesc, pe valurile mării unde-și făcuse nărav fie să Boteze Oceanul Planetar, fie să aprindă Lumina Sfântă a Învierii scăpărând cremea de amnarul lui Neptun!

Dehh, tinerețe, fire nestatornică! Nu-l încorsetau pe el canoanele ritualului bisericesc astfel că în plină pandemie de Covid 19 a repetat chiar și Noaptea Învierii ceea ce i-a făcut pe gazetarii români să titreze în derâdere Teodosie a făcut: „Învierea 2.0”. Asta după ce de ani buni organizează și Bobotează cu o zi în avans, ca să dea la toată lumea! Și cu Învierea a fost un circ încă din primii ani ai relegării sale la Tomis. Și-a făcut altar mobil și dăi și slujește Lumina Învierii pe plajele cele mai renumite, ca un rock star, cu lavalieră și cască în ureche pentru legătură în regia de emisie… E drept, a și sporit numărul bisericilor și mânăstirilor. Chiar le-a dublat, parcă. Râvna asta i-a atras procese. Nu din pizmă sau dușmănie căci nu era la întrecere cu nimeni alcineva decât cu propria-i vanitate, ci pentru că fie construia fără autorizație, fie cu autorizații expirate sau neconforme cu realitatea de pe șantier, ori toate la un loc. Și vă mai zic ceva…La ce folos? Despre râvna asta a lui, de a face totul dimpotriva firii. La ce bun? Doar dintr-un fel de exhibiționism? N-are nicio legătură cu descrirea postului de arhiepiscop, asimiat funcționarului public în sensul legii penale, după cum precizează DNA, într-un comunicat de presă.

La o banală chestionare în legătură cu prezența în instanțele românești, în calitate de pârât sau reclamant a lui Teodosie, ChatGPT4 se declară depășit, după mai multe minute de căutare și fracturi de logică și declară spășit:

Arhiepiscopul Tomisului, ÎPS Teodosie Petrescu, a avut mai multe procese în justiție. Conform informațiilor disponibile, el a deschis cel puțin cinci dosare împotriva polițiștilor din Constanța, toate la Judecătoria din oraș, contestând amenzile primite de la aceștia³. De asemenea, a avut un proces în care a fost acuzat de corupție, dar a fost achitat definitiv⁵. În plus, a avut un proces cu Universitatea „Ovidius” din Constanța legat de menținerea calității de profesor titular după vârsta pensionării¹. Acestea sunt doar câteva exemple și numărul total de procese poate fi mai mare.

ÎPS Teodosie Petrescu a avut un proces în care a sesizat instanța de judecată cu privire la calomniile aduse de “călugărul Călin”. În acest caz, ÎPS Teodosie a cerut despăgubiri, care, dacă vor fi admise, vor fi donate bisericii. Acesta este doar un exemplu și numărul total de procese pentru calomnie poate fi mai mare. Este important de menționat că detaliile specifice ale acestor cazuri pot varia și pot fi supuse interpretării în funcție de contextul juridic specific.

Urmărită cu atenție, toată râvna sa personală pare că țintește exact desacralizarea religiei creștine și în special a ritului oriental ortodox. Oameni buni, fraților, sunt 25 de ani de când ne bântuie, cel puțin pe noi constănțenii, acest Demon al Răzbunării mânat de spiritul său revanșard! Vrea mai mult, vrea mai mare, vrea sus de tot. Primus inter pares!

● Cei din urmă vor fi cei dintâi, și cei dintâi vor fi cei din urmă; pentru că mulți sunt chemați, dar puțini sunt aleși. Matei 20:16

De neînțeles pentru mine, și din câte observ și pentru mulți alții, călugărul Teodosie nu caută să judece lumea, faptele și alcătuirea societății, după cărțile sfinte ci după codurile Penal și Civil cu perechile lor, de procedură… Și de aici încolo problema tinde să fie strict a Bisericii Ortodoxe Române care, ca orice organizație, funcționează și ea după canoane și regulamente iar oricare călugăr ar trebui să știe cât de uşor poţi fi fericit respectând cele trei voturi monahale. Despre cel privind castitatea, nu știu, nu mă pronunț dar în ceea ce le privește pe celelalte două: cu sărăcia și ascultarea, vlădica de la Constanța nu prea se arată prietenos. Căci altfel n-ar fi fost inculpat acum de DNA și nici nu l-ar fi dat în judecată pe purtătorul de cuvânt al Patriarhiei, nu-i așa?

Dar iată ce „băltește” anonim pe internet, chiar acum. Lansat cine știe când, de cine știe cine: MEMORIU PRIVIND NECESITATEA REACTIVĂRII MITROPOLIEI TOMISULUI. PREAMBUL După cum știm, din anul 2003, Patriarhia Română, prin autoritatea sa cea mai înaltă, Sfântul Sinod, s-a opus în mod constant solicitărilor Arhiepiscopiei Tomisului de a i se recunoaște un drept consfințit din cele mai vechi timpuri (anul 325). Motivațiile refuzului au fost variate și uneori șocante de tip ad personam (probleme de orgoliu, „duh de indisciplină și de răzvrătire”, datorii financiare față de Patriarhia Română, etc.), fără nici o legătură cu subiectul.

Din perspectiva noastră se impune ca interesul tuturor forurilor de autoritate să ia act și să se pronunțe pe o temă de maximă importanță, care nu privește exclusiv Biserica Ortodoxă Română, ci națiunea română în ansamblul ei.

ARGUMENTAȚIE

  1. Dobrogea este o provincie istorică și o regiune geografică deosebită de celelalte provincii românești, fiind delimitată de acestea, prin cursul inferior al fluviului Dunărea. Ea este singurul ținut al românilor situat pe malul drept al Dunării.
  2. Toate provinciile românești care au avut odinioară statalitate proprie (și nu numai) au cel puțin un sediu mitropolitan pe teritoriul lor, cu excepția Dobrogei.
  3. Vechimea și autenticitatea documentelor istorice, la care se adaugă descoperirile arheologice, atestă la Tomis o viață bisericească trainică, bazată pe o ierarhie superioară (episcopat) din secolul al III-lea.
  4. Cele mai noi cercetări pun în lumină titulatura de mitropolit al lui Marcu de Tomis încă de la Sinodul I Ecumenic (Niceea, 325), unde s-au reunit pentru prima dată în istoria lumii toți reprezentații civilizației iudeo-creștine, fundament al Europei unite de astăzi. Marcu este unul dintre cei 318 semnatari ai actelor oficiale din anul 325.
  5. Durata mitropoliei Tomisului (cu această titulatură) se întinde din secolul al IV-lea (Marcu al Tomisului) până la începutul secolului al XII-lea (ultimii mitropoliți de Tomis consemnați de istorie fiind Vasile și Anicet).
  6. După anul 1186 (anul răscoalei Asăneștilor) dar mai ales după 1204 (cucerirea Constantinopolului de către cruciați) reședința mitropoliei Tomisului se mută la Vicina (Păcuiul lui Soare) cetate situată pe o insulă a Dunării în imediată apropiere de mănăstirea Dervent (județul Constanța). Mitropoliții Vicinei au continuat să-și exercite autoritatea peste întregul ținut până la 1359, când ultimul mitropolit al Vicinei, Sfântul Iachint Critopulos, acceptă invitația de a prelua păstorirea nou-înființatei mitropolii a Țării Românești.
  7. Intrată pentru patru secole în sfera de influență otomană (de la 1420), Dobrogea a fost subordonată mitropoliților de Silistra. Reintrarea, la 1878, în trupul patriei-mame România, a condus inclusiv la măsura de unificare bisericească cu provincia vecină Muntenia, necesară la vremea aceea tânărului stat român independent. Această măsură a durat până în zilele noastre
  8. Spre deosebire de Sinodul Bisericii Ortodoxe Române care – împotmolit în expresii de tristă amintire precum: „ambiții personale”, „duh de indisciplină și de răzvrătire” și mai ales „datorii financiare” – întârzie de peste două decenii să revendice pentru națiunea noastră drepturile sale naturale și istorice prin reactivarea mitropoliei Tomisului, blocând, din motive care ne scapă, intrarea „cu fruntea sus” a poporului român în adevărata și marea istorie a Europei, Sinodul Bisericii Bulgare și-a înțeles mult mai bine misiunea, reactivând pentru Dobrogea de Sud (Cadrilater) mitropolia de Durostolon (Silistra) încă din anul 2003.

OPORTUNITATE

  1. Reactivarea mitropoliei Tomisului, departe de a fi un simplu obiectiv intern bisericesc (cum se dorește a fi prezentat, în mod fals), reprezintă o consfințire a vechimii și a autenticității Creștinismului și a europenității întregului popor român precum și dreptul fiecărui român de a face parte, cu documente, din familia de cultură și de civilizație născută și educată pe cele trei coline fondatoare Golgota, Acropole și Capitoliu, după expresia lui Theodor Heuss (președinte al Republicii Federale Germania între 1949 și 1959).
  2. Reactivarea mitropoliei Tomisului reechilibrează, din punct de vedere religios, cultural și strategic, discrepanța flagrantă dintre Dobrogea de Nord (România) și Dobrogea de Sud (Bulgaria), aceasta din urmă dispunând în zonă de două centre de influență (mitropolia Varnei și cea a Silistrei).

IMPACT

  1. Consolidarea securității naționale în arealul românesc dintre Dunăre și Mare.
  2. Recalibrarea absolut necesară a Dobrogei române față de Dobrogea de Sud, aflată sub administrație civilă și bisericească bulgară.
  3. Creșterea nivelului de încredere și de loialitate a populației din Dobrogea față de statul român și față de valorile europene.
  4. Eliminarea discriminării evidente la care este supusă Dobrogea față de celelalte provincii și regiuni ale țării cu sediu mitropolitan pe teritoriul lor.
  5. Ridicarea nivelului de percepție asupra Constanței, unul dintre cele mai mari orașe din țara noastră, de la un simplu centru furnizor de servicii turistice de vacanță la acela de străveche așezare urbană în care și-a avut reședința un mitropolit descendent din martirii primelor secole creștine.
  6. Stimularea curiozității cetățenilor străini și români față de moștenirea reală a Bisericii de la Tomis ca parte a genezei Europei și a poporului român.
  7. Dovedirea existenței unei organizații superioare pe teritoriul actual al României încă din veacul al IV-lea.
  8. Ridicarea prestigiului european și mondial al țării noastre la nivelul buchetului restrâns de națiuni care au oferit un reprezentat la Sinodul I Ecumenic de la Niceea (325).

CE PUTEȚI FACE?

  1. Să vă folosiți de drepturile și obligațiile conferite de lege pentru a interoga, interpela, petiționa, coresponda, comunica prin orice mijloc tehnic, în vederea deblocării unui act de dreptate națională.
  2. Să vă alăturați dezideratului națiunii române din Dobrogea de a fi tratată egal, nediscriminatoriu, just și demn, potrivit cu statutul său istoric, în deplină echivalență cu celelalte regiuni ale țării.
  3. Să diseminați la nivelul presei și al cetățenilor informații cu privire la stadiile demersurilor pe care le-ați întreprins în direcția susținerii și promovării reactivării Mitropoliei Tomisului.
  4. Să dați curs invitațiilor societății civile, participând (personal sau prin delegat) la simpozione, mese rotunde, conferințe, evenimente academice, etc. având drept obiect reactivarea Mitropoliei Tomisului.
  5. Să vă adresați Patriarhiei Române și Guvernului României în susținerea acestui demers nobil și just.

CONCLUZIE

Având în vedere toate cele enumerate mai sus, pe temeiul principiului fundamental al interesului național care obligă autoritățile să acționeze cu fidelitate în interesul întregii națiuni române, titulara legitimă a puterii (Constituția României, art.2, alin. 1), respectiv (pentru aleși) în interesul locuitorilor din circumscripțiile electorale pe care le reprezintă (Statutul deputaților și al senatorilor, art. 10-13), solicităm din partea tuturor autorităților din România să demareze prin orice mijloc legal și democratic toate demersurile necesare pentru repunerea în egalitate a Dobrogei cu celelalte regiuni istorice și prin redarea demnității populației acesteia, prin reactivarea mitropoliei Tomisului.

SEMNATARE

  1. Asociația „Liga Europeană pentru Cultură și Arte”
  2. Asociația „Liga Creștină Europeană”
  3. Fundația „Sfinții Martiri Brâncoveni”
  4. Asociația „Sfinții Apostoli Petru și Pavel”
  5. Asociația „Samarineanul Milostiv”
  6. Asociația Studenților Creștin-Ortodocși Români, filiala Constanța
  7. Asociația „Calea Neamului”
  8. Asociația Tinerilor Ortodocși Misionari
  9. Asociația „Ajută oamenii”
  10. Asociația „Frăția Ortodoxă”
  11. Asociația „Pro-Vita” pentru născuți și nenăscuți
  12. Asociația Militarilor Veterani și Veteranilor cu dizabilități, sucursala Constanța
  13. Fundația „Petre și Maria Toma”
  14. Asociația Simplu Constanța
  15. Asociația Corală Bărbătească Armonia
  16. Asociația pentru Dezvoltare Comunitară Cumpăna
  17. Asociația Județeană Constanța a Revoluționarilor din Decembrie 1989 „Pontus Euxinus”
  18. Asociația Comitetul Județean al Părinților Constanța
  19. Starea de Libertate
  20. ASTRA – Carei.

1 COMENTARIU

  1. Am o mică problemă cu semnatarii acestei ”petiții”. Nu mă pronunț privind numărul și reprezentativitatea lor, dar mi-e neclar ce caută în acest pomelnic două asociații: Asociația militarilor veterani și veteranilor cu dizabilități și, mai ales, Asociația Comitetul județean al părinților. Chiar militarii veterani nu au problemele lor de se bagă precum musca în dispute teologice? Cine este expertul istoric care le-a oferit un aviz de specialitate, în ce ședință de filială au decis sprijinirea petiției și în ce condiții s-a votat? De ce își asumă conducerea filialei acest demers ”în numele” tuturor veteranilor și veteranilor cu dizabilități? În ce-i privește pe părinți, oare nu au mai multă treabă să se ocupe de binele imediat al odraslelor lor? De condițiile din școli, de lipsa profesionalismului și de ipocrizia maselor de învățători și profesori? de sumele pe care le plătesc părinții pentru meditații, unde progeniturile ”învață” ceea ce ar fi trebuit predat la clasă? Și aici, în ce bază conducerea asociației se erijează în sprijinitoare a acestui demers?

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.