Sebastian MANOLE ■
Discuțiile relevante la identitatea de gen și prevederile etice ale demersurilor unei astfel de schimbări fizice fac parte dintr-o lungă dezbatere științifică și politică. Articole noi din presa engleză ale publicațiilor The Guardian și The Spectator au dus la recentrarea atenției asupra acestei dezbateri prin prezentarea dilemelor cu care unii cercetători se confruntă în expunerea descoperirilor studiilor acestora. Evenimentul declanșator pentru aceste articole a fost un nou studiu, realizat de Hilary Crass, pe tema influenței medicației de blocare hormonală asupra adolescenților.
Articolul prezent are ca obiectiv prezentarea cât mai clară a ceea ce înseamnă dificultățile pe care unii adolescenți le întâlnesc cu identificarea față de genul biologic. Vom prezenta diferite laturi ale acestei topici cu precizarea că îndemnăm cititorii să-și formeze propria opinie legată de subiect, fără a alimenta anumite bias-uri. De asemenea, vom discuta și despre etica cercetărilor științifice în acest domeniu.
Identitatea de Gen
Începem prin a descrie conceptele principale ale acestei teme a identității de gen, adică modul în care o persoană își percepe propriul gen. În concepțiile științifice actuale, se face o diferențiere între gen și sex. Sexul este considerat ca fiind cel biologic cu care o persoană se naște și are legătură cu trăsăturile fizice masculine sau feminine de care o persoană dispune. Contrar, genul este considerat ca fiind cel cu care o persoană se identifică, rolul pe care acea persoană îl joacă în societate (bărbat, femeie sau non-binar) și nu are de-a face cu trăsăturile fizice (American Psychiatric Association, 2013). Genul unei persoane este în majoritatea cazurilor unul stabil, coincident cu cel atribuit la naștere, însă sunt și cazuri în care acesta devine reatribuit și se schimbă.
Sunt diferite tipuri de persoane care își schimbă genul. Unele sunt considerate transgen, altele transsexuale. Deși în ambele cazuri aceste persoane se consideră aparținând ocazional sau permanent de alt gen, diferența este că persoanele transsexuale intenționează sau au făcut deja demersuri spre a realiza o tranziție socială de la bărbat la femeie sau vice versa, utilizând adesea tratament hormonal sexual sau o intervenție chirurgicală de reatribuire sexuală.
Disforia de Gen
Deoarece conversația legată de identitatea de gen este una vastă, se aduce adesea în discuție disforia de gen. Aceasta este într-adevăr o topică importantă ce are de-a face cu sănătatea mintală, dar cu toate acestea tinde să fie folosită de către unele persoane care participă la dezbaterea privind genul fără a i se cunoaște caracteristicile. Disforia de gen este o afecțiune mintală care poate apărea la copii, adolescenți și adulți, și este caracterizată printr-un distres resimțit între genul trăit/exprimat și genul atribuit, al unei persoane, pe o perioadă de cel puțin 6 luni în care prezintă o dorință intensă de a aparține de genul opus, a avea organe sexuale sau secundare genului opus și a fi privit și tratat ca o persoană de gen opus (American Psychiatric Association, 2013). Este important de știut faptul că nu toate persoanele transsexuale suferă de disforie de gen și că această afecțiune nu este statică, adică poate fluctua de-a lungul etapelor de tranziție (Galupo, Pulice-Farrow, Lindley, 2020).
Asemănătoare cu disforia de gen, dar diferite prin motivul manifestării comportamentale, sunt nonconformismul față de rolurile de gen și travestismul. Prima dintre acestea nu prezintă disconfortul resimțit de cei cu disforie de gen pentru a aparține genului opus și satisface nevoia de individualism și unicitate în interacțiunile interpersonale ale unei persoane (Maslach et al., 1985; Snyder, Fromkin, 1980 apud Griskevicius et al., 2006). Aici sunt des întâlnite adjectivele de fată „băiețoasă” de exemplu, în cazul femeilor care nu se conformează rolurilor de gen feminin. A doua manifestare, nu este condiționată de o dificultate în identificarea cu genul atribuit, ci îmbrăcarea în haine de gen opus are motive de natură sexuală.
Adolescența și identitatea
Adolescența este o perioadă în care un tânăr caută constant să afle cine este el și ce rol are în viață. Se consideră că majoritatea tinerilor trec printr-o criză de identitate până ca aceasta să se concretizeze într-un mod clar și stabil. În această căutare, adolescenții își pun la îndoială identitatea, explorează alternative de identitate și își formează angajamente identitare (Branie, 2022). Are loc, de asemenea, și o reconsiderare a identității anterior alese, unele studii (Becht et al. 2016, van Doeselaar et al. 2018, Zhou et al. 2019 apud Branje, 2022) cu evaluări în fiecare an sau la câțiva ani, arătând însă că atunci când există schimbări de dezvoltare, acestea sunt în mare parte în direcția angajamentelor identitare mai puternice.
Pe fondul acestor schimbări identitare, care sunt diferite la fiecare adolescent, este necesar să se acționeze cu prudență în ceea ce privește oferirea tratamentele hormonale sexuale ceor care se identifică cu genul opus. Consultarea unui specialist în sănătate mintală este imperativă pentru luarea deciziei unui astfel de demers, astfel încât acesta să ofere adolescentului cât și familiei toate informațiile necesare ce au de-a face cu necesitatea tranziție, opțiunile acesteia, efectele de lungă și scurtă durată. Ideal, decizia este bine a fi luată împreună de adolescent și familie după înțelegerea tuturor acestor aspecte, având în vedere și dispozițiile legale ale țării din care fac parte. Nu este etic ca specialistul să facă alegerea pentru client, rolul acestuia este unul de îndrumător în acest caz, care oferă informații actuale, științifice, precum și diferite perspective pe care clientul este posibil să nu le fi considerat.
Luarea unei decizii pripite spre tranziție a unui adolescent poate duce la efecte nefaste, atunci când nu sunt urmate toate demersurile legale, medicale și psihologice. Un astfel de caz este cel al lui Patrick Mitchell din Australia (Daily Mail, 2017), care la vârsta de 12 ani a fost diagnosticat cu disforie de gen și a luat cu ajutorul mamei sale tratament hormonal, neprescris de un doctor, pentru a deveni femeie. De asemenea, în Australia vârsta la care se pot face demersuri legale pentru tranziția unui minor este de 16 ani. În urma acestui tratament, Patrick a dezvoltat organe sexuale secundare feminine, fapt pe care la regretat la vârsta de 14 ani, spunând-ui mamei sale că nu mai este sigur că vrea să devină femeie. După acest lucru, Patrick a decis să întrerupă tratamentul hormonal și să exploreze opțiuni de a reveni fizic la sexul masculin. Acest exemplu nu are scopul de a împiedica o persoană în a face tranziția dacă are vârsta legală pentru acest lucru în țara sa și a parcurs traseul medical și psihologic spre a lua decizia dacă tranziția este potrivită pentru el/ea. În schimb, are rolul de a sublinia necesitatea formării unei opinii clare față de opțiunile de care dispune.
Etica cercetărilor științifice
În articolele precizate la început, se conturează o teamă a mai multor cercetători în legătură cu studiile în domeniul identității de gen. Aceștia se tem în principal de a nu fi discreditați și caracterizați drept transfobi. Topica genului a fost de-a lungul timpului una controversată și discutată pasional de către toate părțile discuției. În majoritatea domeniilor asupra cărora există acest nivel intens de discuție există grupuri mai mici, dar vocale de persoane care atacă indivizii cu idei opuse sau descoperiri care nu se încadrează cu credințele lor. În aceste cazuri, astfel de acțiuni nu ajută în a conturarea unui consens asupra informațiilor ci mai degrabă spre generarea unui blocaj de idei ce duce la stagnarea dezvoltării domeniului. Orice studiu este bine venit în lumea științifică atâta timp cât păstrează siguranța fizică și psihică a celor care iau parte la studiu și nu duce la idei discriminatorii față de un grup.
Având în vedere toate informațiile discutate anterior putem afirma că identitatea de gen este un subiect complex care stârnește opinii vaste. Felul în care o persoană își percepe genul este unic acelei persoane și experiențelor sale de viață. Cei care resimt dificultăți în legătură cu genul atribuit simt de asemenea și presiune din partea altora de a se conforma, fapt care îi face să se simtă marginalizați. Pe fondul acestor motive, cea mai utilă opțiune pentru cei cu o astfel de dilemă este aceea de a consulta un specialist în sănătate mintală care să le poate oferi informații relevante legate de gradul de necesitate al unei posibile tranziții, punctele pozitive și negative ale acesteia, modurile în care această tranziție se realizează și impactul pe care o astfel de tranziție o poate avea asupra lor.
Surse:
- American Psychiatric Association (2013). The Diagnostic and Statistical Manual of Mental Disorders (5th ed.; DSM–5)
- Galupo, M. P., Pulice-Farrow, L., & Lindley, L. (2020). “Every time I get gendered male, I feel a pain in my chest”: Understanding the social context for gender dysphoria. Stigma and Health, 5(2), 199.
- Griskevicius, V., Goldstein, N. J., Mortensen, C. R., Cialdini, R. B., Kenrick, D. T. (2006). „Going along versus going alone: When fundamental motives facilitate strategic (non) conformity”, în Journal of personality and social psychology, 91(2), 281.
- Branje, S. (2022). Adolescent identity development in context. Current Opinion in Psychology, 45, 101286.
- Daily Mail (2017, 11 Septembrie). ‘I’m just not sure that I am a girl’: Teen who began gender transition at 12 reveals WHY he changed his mind and wanted to go back to being a boy. https://www.dailymail.co.uk/news/article-4870974/Boy-began-gender-transition-changed-mind.html accesat la data de 14.04.2024.
- The Guardian (2024, 12 Aprilie). ‘This isn’t how good scientific debate happens’: academics on culture of fear in gender medicine research. https://www.theguardian.com/society/2024/apr/12/this-isnt-how-good-scientific-debate-happens-academics-on-culture-of-fear-in-gender-medicine-research?fbclid=IwAR05htA_8HtwyYbDfoIoVuDQWnn6D3lNolq36fKu4iQr3TpUubwrdUy-V70 accesat la data de 14.04.2024.
- The Spectator (2024, 12 Aprilie). How did the BBC get the trans debate so wrong?. https://www.spectator.co.uk/article/how-did-the-bbc-get-the-trans-debate-so-wrong/?fbclid=IwAR3X8LoxZ1fUnUpaHCYUkhfKMxYX5Hoz7Ee3OO6hkbOKA6HnsrA2DZWFfi4 , accesat la data de 14.01.2024.
Sebastian Manole, colaborator permanent al gazetei Sentinela, este autorizat ca psiholog clinician în cadrul Cabinetului Individual de Psihologie Manole Sebastian-Cristian din Constanța, specializat în Evaluarea și Consilierea Adolescenților și Adulților precum și instructor comportamental – terapeut ABA la Asociația Autism „Cezar Nicolae” (email: psihologmanolesebastian@gmail.com/GSM: 0721813280)
