Putin învață zicătoarea: Ce ție nu-ți place altuia nu-i face!

Dorin POPESCU ■

Episodul XII al proiectului analitic CRONICILE MĂRII NEGRE/CMN. Jurnal de bord geopolitic la Pontul Euxin elaborat de Asociația Casa Mării Negre / Black Sea House reliefează opiniile și anallizele factuale, la zi, ale experților grupului de reflexie cuprinse în sintezele despre ecosistemul militar, economic, politic, social și de securitatea din regiunea noastră extinsă și conțin informații sensibile structurate în patru capitole.

I. Cronici albe[1]

• Liniile roșii ale Kremlinului pe temele fierbinți ale războiului din Ucraina. Cu ocazia vizitei la Tașkent a președintelui rus Vladimir Putin, acesta a formulat și transmis următoarele linii roșii: dacă țările NATO vor trimite trupe/contingente pe teritoriul Ucrainei (trimitere directă predilectă la Polonia, trimitere indirectă la Franța), acestea vor intra în zona de acțiune a Forțelor Armate rusești – trimiterea de trupe va reprezenta “o nouă escaladare și încă un pas către un conflict grav în Europa și către un conflict global”; instructori și mercenari străini din țări NATO există deja în Ucraina, iar aceștia sunt ținte ale armatei ruse; utilizarea armamentelor occidentale de mare precizie de către armata ucraineană pentru a lovi ținte de pe teritoriul Rusiei va avea consecințe grave în Europa, armata rusă își va extinde actuala zonă de securitate de pe teritoriul Ucrainei corespunzător razei de acțiune a armamentelor ofensive, iar efectele acestor lovituri asupra țintelor din Rusia vor fi modeste.
• Summitul internațional de pace din Elveția se reconfigurează. La primul Summit internațional dedicat păcii în Ucraina, care se va desfășura în perioada 14-15 iunie a.c. în Elveția, se vor discuta prioritar trei domenii – securitatea alimentară, securitatea nucleară și criza umanitară – din celebra Formulă a păcii în 10 puncte propusă de Ucraina (formula Zelenski). Este puțin probabilă participarea la vârf a unor actori statali relevanți, precum SUA și China. Statele occidentale vor participa la Summit, cu unele mici excepții, la nivel de șefi de stat sau de guvern. Numeroase alte țări, în special din Sudul Global (Brazilia, India, Africa de Sud etc.), precum și SUA și China, pregătesc o participare la Summit la un nivel inferior.  Agenda și obiectivele Summitului de pace sunt deja mult limitate față de proiectul inițial. Organizatorii văd în acest Summit începutul unui lung proces de dezbateri internaționale privind asigurarea păcii în Ucraina. Un proiect de comunicat privind rezultatele acestui Summit (care ar include trimiteri la 9 din cele 10 puncte ale Formulei Zelenski) ar circula deja în mediul internațional, potrivit presei rusești. Se enunță și dezvoltă inițiative paralele care includ conferințe similare de pace cu participarea reciprocă și egală a Ucrainei și Rusiei (pentru o astfel de soluție se pronunță China, Arabia Saudită, Turcia etc). Succesul pe termen lung al Summitului de pace din Elveția, asigurat prin desfășurarea altor ediții ale acestuia, va depinde de dezvoltările inițiativelor concurente. Un rezultat echilibrat și concret al acestui Summit va prioritiza această platformă internațională de dezbateri, în defavoarea celor concurente.
• Acordurile bilaterale consolidează tot mai mult securitatea Ucrainei. Ucraina a semnat cu Spania și cu Belgia, recent, Acorduri bilaterale de cooperare în domeniul securității. Acordul bilateral cu Belgia[2] prevede acordarea unui sprijin militar de 977 milioane de dolari în 2024 către Ucraina și livrarea a 30 de avioane F-16 până la finele anului 2028[3]. Acordul bilateral cu Spania prevede acordarea unui sprijin militar de 1 miliard de euro către Ucraina în 2024 (asistență militară care include rachete pentru sistemul Patriot și tancuri Leonard 2), precum și 5 miliarde de euro  în următorii 3 ani, prin intermediul Fondului de Asistență pentru Ucraina al Facilității Europene pentru Pace[4]. Până în prezent, Ucraina a semnat acorduri bilaterale în domeniul securității cu Marea Britanie, Germania, Franța, Danemarca, Canada, Italia, Olanda, Finlanda, Letonia, Spania și Belgia. Sunt în negociere acorduri bilaterale și cu alte state, precum Lituania, Estonia, Suedia, România etc. Principalele domenii sectoriale de cooperare ale celor mai recente acorduri bilaterale (Spania și Belgia):  cooperarea militară, cooperarea în domeniul securității, sprijinul tehnico-militar, sprijiirea industriei de apărare a Ucrainei, sprijin și asistență militară, consolidarea capabilităților privind apărarea aeriană, artileria și vehiculele blindate, instruirea efectivelor, sprijin politic pentru restabilirea integrității teritoriale în cadrul granițelor recunoscute la nivel internațional din 1991, cooperarea în domeniile serviciilor de informații, al luptei împotriva crimei organizate și al industriei de apărare, în special prin explorarea oportunităților de producție comună și dezvoltarea industriei de apărare din Ucraina, ajutorul umanitar, redresarea economică și reconstrucția Ucrainei, sprijinul pentru reformele Ucrainei în vederea aderării la UE și NATO, sprijin pentru promovarea formulei de pace ucrainene, consolidarea sancțiunilor împotriva Rusiei, introducerea unui mecanism de compensare a daunelor și de aducere a agresorului rus în fața justiției, cooperarea în domenii sectoriale precum securitatea energetică, securitatea cibernetică și combaterea amenințărilor cyber și hibride etc.; documentele prevăd și proiecte comune în domeniul producției de armament.
• Putin își perfecționează constant “rocada mică” în executiv. Schimbările recente în verticala puterii în sistemul lui Putin, inițiate odată cu schimbările nominale în componența Guvernului, continuă. Se confirmă „mazilirea diplomatică” a lui Nikolai Patrușev (numit locțiitor al președintelui din funcția de secretar al Consiliului de Securitate al Federației Ruse; noul locțiitor/consilier nu are o fișă a postului generoasă în atribuții de prim rang, nu răspunde de Complexul Militar-Industrial etc; Nikolai Patrușev nu a făcut deplasarea în China – din partea aparatului de lucru al Administrației Prezidențiale a fost prezent la Beijing consilierul Ușakov; deși are „intrare directă” la președinte, aceasta pare a fi “intrarea secundară”; drept recomensă, fiul lui Nikolai Patrușev a fost promovat vice-premier). Continuă ascensiunea fostei gărzi de corp, Alexei Diumin (fost guvernator al regiunii Tula, numit recent atât în funcția de locțiitor/consilier în aparatul de lucru al Administrației Prezidențiale, cât și în funcția de secretar al Consiliului de Stat[5]; noul locțiitor/consilier are o fișă a postului mai relevantă decât cea a lui Nikolai Patrușev și este unul din principalii beneficiari ai noii rocade la putere a lui Vladimir Putin). Se preconizează continuarea ascensiunilor lui Alexei Diumin (care răspunde în principal de asigurarea resurselor pentru Forțele Armate) și Denis Manturov, prim-vice-premier, responsabil cu activitatea Complexului Militar-Industrial.
• Repoziționări strategice pentru alegerile prezidențiale (și parlamentare) din Republica Moldova. Două blocuri politice și-au anunțat deja constituirea în Republica Moldova, din perspectiva prioritară a susținerii unui candidat comun la alegerile prezidențiale. Primul, blocul politic pro-rus Victorie/Pobeda, gravitează în jurul lui Ilan Șor; acesta analizează în prezent avansarea unei candidaturi unice la alegerile prezidențiale de la 20 octombrie a.c. Un al doilea bloc pro-rus ar putea conexa Partidul Socialiștilor (Igor Dodon) cu Partidul Comunist (Vladimir Voronin). Cele două blocuri pro-ruse au deja negocieri cvasi-publice cu obiectivul de a-și armoniza/coordona candidaturile și acțiunea politică la alegerile prezidențiale[6]. Un al doilea bloc creat este blocul politic pro-european „Împreună”, format din Platforma Demnitate și Adevăr, Coaliția Unitate și Bunăstare (Igor Munteanu), Partidul Schimbării și și Liga Orașelor și Comunelor. Blocul își propune să participe cu un candidat propriu la alegeri. La inițiativa acestuia, mai multe formațiuni politice au semnat, recent, la Chișinău, Pactul pentru Europa[7]. Declarațiile ulterioare ale lui Ion Ceban, primarul municipiului Chișinău, liderul politic al Partidului Mișcarea Alternativă Națională (MAN), potrivit cărora nu va candida la alegerile prezidențiale din octombrie 2024, intensifică discuțiile și lupta politică privind identificarea și promovarea, de către partida pro-rusă de la Chișinău, a unui contra-candidat relevant la candidatura Maiei Sandu; într-o posibilă cursă electorală împotriva Maiei Sandu se menționează posibile candidaturi precum Igor Dodon, Igor Chicu, Irina Vlah (fosta bașcană a UTA Găgăuzia), Alexandr Stoianoglu etc. Declarațiile lui Ion Ceban par a simplifica opțiunile de vot pe eșichierul anti Maia Sandu. Cei mai bine plasați contracandidați ai Maiei Sandu într-un eventual tur doi ar fi, conform sondajelor recente, Igor Dodon (PSRM), Ion Chicu (PDCM), Vladimir Voronin (PCRM), Renato Usatâi (PN), Irina Vlah (independent). Dreapta europeană mizează pe o victorie a Maiei Sandu încă din primul tur de scrutin. Un tur al doilea al acesteia, împotriva unui contracandidat puternic al stângii, va putea genera unele riscuri privind realegerea acesteia. Dinamica pro-electorală este foarte rapidă.
• Sprijin european și euroatlantic în creștere pentru securitatea și apărarea Republicii Moldova. UE și Republica Moldova au semnat recent Parteneriatul pentru Securitate și Apărare[8].Prevederi relevante ale documentului[9]: părțile își asumă “actualizarea consultărilor existente în materie de securitate și apărare UE-Moldova într-un dialog anual UE-Moldova în materie de securitate și apărare la nivel de șefi de direcții/directori generali”, precum și “explorarea posibilității de a stabili consultări tematice suplimentare privind domenii specifice de interes comun (cum ar fi problemele cibernetice, combaterea manipulării și interferenței informațiilor străine (FIMI) etc.)”; “UE și Moldova vor desfășura consultări specifice și vor stimula cooperarea în următoarele domenii: schimburi de informații privind politicile de securitate și apărare și securitatea regională relevantă, problemele strategice și geopolitice pentru a alinia mai bine politicile reciproce, Misiunile și operațiunile PSAC (Politica de securitate și apărare comună) ale UE, combaterea amenințărilor hibride, cooperarea cibernetică, neproliferarea și dezarmarea, armele convenționale, inclusiv arme de calibru mic și armament ușor (SALW), consolidarea capacităților în domeniul securității și apărării, comunicarea strategică și contracararea manipulării și interferenței informațiilor străine (FIMI), contraterorismul și prevenirea/controlarea extremismului violent” etc. Semnarea acestui Parteneriat a generat reacții ostile la Moscova. Vizitele recente ale miniștrilor de externe[10] și apărării[11] din Republica Moldova la București, precum și documentele încheiate cu această ocazie, confirmă relațiile bilaterale excelente existente între România și Republica Moldova, precum și trendul de consolidare a acestora. Republica Moldova pregătește organizarea unei noi ediții a reuniunii trilaterale Republica Moldova – România – Ucraina. Aflat în vizită la Chișinău, Secretarul de stat al SUA, Antony Blinken, a reafirmat sprijinul politic puternic al SUA pentru securitatea Republicii Moldova și a anunțat o investiție americană de 85 de milioane de dolari (din fondul de 300 de milioane derulat de USAID) pentru sporirea securității energetice a Republicii Moldova. Oficialul american a menționat totodată că SUA au oferit în   ultimii ani 110 milioane de dolari în calitate de sprijin bugetar direct pentru a compensa prețul mai mare al energiei electrice în Republica Moldova.
• Tot mai multe state renunță la condiționările privind utilizarea armanentelor lor livrate Ucrainei pentru efectuarea de lovituri împotriva unor ținte militare aflate pe teritoriul Federației Ruse. Secretarul general NATO a încurajat recent statele membre care sprijină tehnico-militar Ucraina să renunțe la limitările armamentelor livrate Ucrainei privind utilizarea acestora pentru lovituri împotriva unor ținte aflate pe teritoriul Federației Ruse. La Bruxelles a avut loc o reuniune a miniștrilor apărării ai statelor membre ale UE pe această temă. Declarații privind renunțarea la condiționalități au transmis în spațiul public diferiți oficiali de rang înalt (inclusiv la vârf) din cel puțin 10 țări europene: Marea Britanie[12], Franța[13], Polonia[14], Suedia[15], Lituania, Finlanda, Letonia, Estonia, Olanda[16], Cehia[17] etc. Unele declarații în acest sens au fost făcute, recent, și de către cancelarul german Olaf Scholz. Canada a reiterat că nu au fost impuse condiționări/limitări părții ucrainene cu privire la modul de utilizare a armamentelor și tehnicii de luptă livrate Ucrainei[18]. SUA, precum și unele țări europene (Italia, Belgia, Elveția etc.) își mențin în continuare condiționalitățile. Sunt unele semnale potrivit cărora SUA își vor schimba poziția în perioada următoare. Trendul este unul de creștere rapidă a numărului statelor care permit Ucrainei utilizarea armamentelor livrate de acestea pentru efectuarea de lovituri asupra unor ținte din Federația Rusă. Se estimează că forța de lovire a Ucrainei asupra unor ținte militare din Rusia (centre de lansare a rachetelor, centre logistice, depozite de tehnică și armamente etc.) va crește astfel semnificativ, în perioada următoare. Reacția Moscovei: Rusia amenință din nou cu crearea unei zone sanitare (zone de securitate) mai largi pe teritoriul Ucrainei, pentru a se proteja de loviturile acesteia[19]. Președintele Putin reia amenințările mai ales la adresa “statelor mici” (țări membre NATO), ai căror reprezentanți “trebuie să fie conștienți cu ce se joacă”[20] (posibilă trimitere la Polonia) și menționează din nou “efecte și consecințe grave în Europa” în cazul utilizării, de către armata ucraineană, a unor armamente de mare precizie și cu rază lungă de acțiune împotriva unor ținte de pe teritoriul Federației Ruse.
• Partida rusă din Republica Moldova, sacoșe cu ruble pregătite pentru boicotarea referendumului privind Europa. Liderii politici pro-ruși din Republica Moldova au anunțat inițierea campaniei naționale împotriva desfășurării, la 20 octombrie a.c., a referendumului constituțional privind aderarea Republicii Moldova la UE. Igor Dodon (președintele Partidului Socialiștilor), Vladimir Voronin (președintele Partidului Comunist) și Ilan Șor (liderul/curatorul blocului politic Victorie) cer populației să boicoteze participarea la acest referendum, fie refuzând să preia buletinele de vot fie răspunzând negativ la întrebarea de pe buletinele de vot. Cei trei lideri încearcă o coordonare a calendarului acțiunilor de boicotare a referendumului. Presa din Republica Moldova invocă vehicularea unor sume semnificative de bani pregătite de Moscova pentru impulsionarea boicotării referendumului. O parte din sumele pregătite au fost deja trimise la Chișinău; autoritățile de la Chișinău au dejucat trimiterea altor sume relevante, destinate boicotării referendumului în cauză. Pentru perioada următoare, se vor intensifica acțiunile propagandistice ale partidei ruse din Republica Moldova pe tema referendumului.
• Noi măsuri de sprijin tehnico-militar pentru Ucraina. Spania și Belgia au anunțat noi pachete de sprijin militar și asistență militară pe anul 2024, conform Acordurilor bilaterale semnate recent (s-a detaliat anterior). Guvernul Suediei a anunțat un nou pachet de sprijin militar pentru Ucraina (al 16-lea), în valoare de cca 1,3 miliarde de dolari (13,1 miliarde de coroane), în cadrul căruia vor fi livrate Ucrainei transportoare blindate, avioane de cercetare tip SAAB Saab-340 AEW&C dotate cu sisteme de radiolocație tip ASC 890, precum și rachete dirijate cu rază medie de acțiune Jaktrobot Rb 99. Suedia va acorda Ucrainei un ajutor militar în baza unui program de sprijin pe durata a 2 ani, program a cărui valoare este de 7 miliarde de dolari (75 miliarde de coroane). Guvernul Lituaniei a disponibilizat 5 milioane de euro pentru construirea de adăposturi în cadrul unor unități de învățământ de pe teritoriul Ucrainei. Germania a anunțat un nou pachet de sprijin umanitar. Prezent la Odesa[21], în vizită, ministrul german al apărării a anunțat un nou pachet de sprijin militar în valoare de cca 500 milioane de dolari. 

• Ungaria se izolează tot mai mult în Europa și în „Occident” și caută lumina iliberală la Minsk. Prezent la Minsk, în cadrul unei vizite oficiale, ministrul maghiar de externe Péter Szijjártó a declarat (alături de omologul său din Belarus) că Ungaria s-ar afla în pericol din cauza retoricii militare a unor țări membre UE și NATO. Potrivit acestuia, declarațiile unor lideri occidentali privind conflictul din Ucraina, mai ales cele privind posibilitatea trimiterii de trupe în Ucraina, sunt “îngrozitoare”. Szijjártó apreciază că actualul conflict din Ucraina poate fi rezolvat doar prin negocieri pașnice. Cu această ocazie, miniștrii de externe ai Ungariei și Republicii Belarus au solicitat public demararea negocierilor de pace, iar Minskul a reiterat oferta de a media aceste negocieri. Alte declarații ale oficialului maghiar: Budapesta nu sprijină politica de sancțiuni a UE împotriva Rusiei și Republicii Belarus; politica europeană de sancțiuni a eșuat; economia europeană a pierdut foarte mult din cauza sancțiunilor proprii; Ungaria este interesată de dezvoltarea relațiilor bilaterale cu Belarus etc. Oficialul maghiar l-a rugat pe omologul său belarus “să facă tot posibilul pentru ca războiul din Ucraina să se încheie cât mai repede”. Din cauza blocajului practicat de Ungaria pe tema Ucrainei, există posibilitatea ca negocierile de aderare ale Ucrainei și Republicii Moldova să fie inițiate, formal, de jure, în ultimele zile ale Președinției belgiene în exercițiu, spre a se evita amânarea inițierii oficiale a negocierilor pe perioada exercitării președinției în exercițiu a Consiliului UE de către Ungaria (1 iulie – 31 decembrie 2024). Pentru o astfel de decizie este nevoie, însă, inclusiv de votul Ungariei.
• Armata rusă și-a intensificat loviturile aeriene asupra țintelor de pe teritoriul Ucrainei care pot fi utilizate pentru amplasarea și utilizarea viitoarelor aeronave F-16 pe care Ucraina le va primi de la partenerii săi occidentali. Potrivit unor bloggeri ruși și presei de la Moscova, aviația rusă efectuează bombardamente tot mai frecvente și tot mai eficiente asupra unor obiective de infrastructură pe care Ucraina intenționează să le folosească pentru amplasarea și utilizarea avioanelor F-16 (atunci când acestea vor fi livrate Kievului de către partenerii săi occidentali din „Coaliția F-16”); ar fi fost lovite recent, cu rachete Kinjal, poligonul Iavoriv din regiunea Lviv (unde ar fi fost lovit un centru de comandă, aflat în buncărele poligonului), aerodromul Starokosteantîniv (Starokonstantinov) din regiunea Hmelnițki etc.
• Summitul NATO din SUA nu va fi unul istoric pentru Ucraina. Oficiali SUA menționează posibile formulări noi pentru Ucraina la Summitul NATO din iulie a.c, de la Washington. Unele state membre se pronunță pentru adoptarea/utilizarea, în comunicatul final al reuniunii, a unor termeni care să răspundă maximal așteptărilor Ucrainei, inclusiv termenul de „invitare”, chiar și într-o formulă ambiguă. Este posibil în comunicatul final să se menționeze în mod ambiguu repere ale unei “foi de parcurs” privind aderarea la NATO, ulterior finalizării războiului. Forma finală a comunicatului se va negocia și în continuare, inclusiv în perioada desfășurării de facto a lucrărilor Summitului. Este posibil ca NATO să numească un reprezentant permanent special pentru Ucraina. Ucraina nu va primi, la Summit, invitația de aderare. Vor exista unele formulări în comunicatul final care să răspundă atât nevoii Ucrainei de a se înregistra evoluții față de reuniunile precedente cât și nevoii Alianței de a transmite încă un mesaj ferm Federației Ruse cu acest prilej.

II. Coduri roșii[22]

• Posibile evoluții și escaladări ale conflictului din Ucraina. Experții occidentali anticipează că este posibil ca președintele francez Emmanuel Macron să dispună, în următoarele săptămâni (chiar zile), trimiterea de personal militar în Ucraina, cu asumarea publică a acestui tip de sprijin pentru Ucraina – instructori militari, trupe necombatante, efective reduse numeric, cu sarcini și misiuni punctuale etc. Este, de asemenea, probabil ca exemplul Franței să fie urmat de țări precum Lituania, Letonia, Estonia, chiar Polonia – este posibil ca trimiterea de instructori militari în Ucraina să fie enunțată ca activitate a unei coaliții multinaționale. Misiunea principală a acestora ar putea-o reprezenta instruirea la sol a trupelor, în diferite domenii (exploatarea armamentelor occidentale, dezvoltarea infrastructurii militare, paza obiectivelor, deminare, medicină militară etc.). Mandatul ar fi unul național, în baza acordurilor bilaterale încheiate de aceste state cu Ucraina (în cazul Franței recentul Acord de colaborare în domeniul securității semnat cu Ucraina, iar măsura ar fi adoptată ca răspuns la o solicitare expresă a autorităților de la Kiev), fără efecte juridice și politice privind angajarea NATO ca alianță. Presa franceză[23] titrează că anunțul președintelui francez ar putea fi făcut la 6 iunie a.c. (ziua debarcării aliaților în Normandia[24]), în prezența președintelui ucrainean Volodimir Zelenski[25]. Reacția posibilă a Federației Ruse: președintele rus a menționat fără echivoc, la Tașkent, că forțele sale armate vor lovi ținte inamice care se vor afla în raza lor de acțiune, pe teritoriul Ucrainei; este posibil ca forțele rusești să încerce operațiuni punctuale de lichidare a unora dintre aceste efective (franceze/străine), pentru a inhiba trimiteri ulterioare de personal militar din partea altor state. Decizia probabilă a președintelui Franței poate avea unele consecințe în planul escaladării conflictului din Ucraina, însă reprezintă o măsură cu efect politic și militar imediat, necesară Ucrainei în actualul context critic creat de menținerea inițiativei tactice a trupelor ruse pe frontul din estul și sudul Ucrainei.

• Moscova nu crede în pace. Media internaționale cauționează insistent zvonul potrivit căruia președintele rus Vladimir Putin ar fi interesat de încheierea unui armistițiu care să înghețe temporar pozițiile părților de-a lungul actualului front din estul și sudul Ucrainei. Este cert că, în pofida inițiativei tactice pe front, nici rezervele Federației Ruse (umane, militare, tehnico-militare, logistice, economice etc.) nu sunt în măsură să sprijine obiectivele actuale (de etapă) pe care le au forțele armate ruse pe teritoriul Ucrainei; în acest context, Federația Rusă este, teoretic, interesată de convenirea unei pauze tactice și/sau operaționale care să fie utilizată ca pauză operațională de refacere a resurselor. Pe de altă parte, oboseala Ucrainei pare a fi mai mare, iar inițiativa tactică rusă probează existența unor resurse ce par a fi, în acest moment, mai mari decât cele ale Ucrainei. În acest context, este puțin probabil că presupusul apel privind încheierea unui armistițiu ar fi fost lansat de Kremlin sau că ar corespunde intereselor Rusiei în acest moment. Mai degrabă Moscova este interesată să își dezvolte operațiunile hibride care par a produce unele efecte în țări democratice (creșterea populismului și a forțelor extremiste), precum și în țări din regiunea extinsă a Mării Negre (turbulențele suprapuse din Caucaz), simultan cu inițiativa tactică de pe frontul ucrainean, unde tentativele de dispersie a forțelor ucrainene sunt tot mai diverse și tot mai frecvente.
• Pedeapsa rusească pentru nesupunere a ajuns deja la Erevan. Proteste stradale de o amplitudine fără istorie în ultimii ani, chemări publice la acțiuni de nesupunere civică, tulburări ale ordinii publice, arestări etc. marchează o nouă criză politică la Erevan, unde, în contextul tentativelor Armeniei de a ieși de sub sfera de influență rusă, “urma rusească” în organizarea sau încurajarea acestor proteste este evidentă. Protestatarii cer demisia premierului armean Nikol Pașinian în contextul cedărilor și aranjamentelor teritoriale ce însoțesc procesul de delimitare a frontierei armeano-azere. Legăturile cu Biserica Ortodoxă ale unora dintre liderii mișcării protestatare, Mișcarea “Tavuș în numele Patriei” (arhiepiscopul Bagrat Galstanian), confirmă suplimentar implicarea Moscovei în organizarea acestor proteste. Obiectivul prioritar al acțiunilor protestatare de la Erevan îl reprezintă schimbarea din funcție a actualului premier armean Nikol Pașinian (după modelul civic patentat tot de acesta – mișcări stradale, chemări la acte de nesupunere civică etc.), ale cărui acțiuni de ieșire de sub influența rusă a Armeniei contravin intereselor Rusiei în Caucaz și nemulțumesc masiv Moscova. Este foarte probabilă o “urmă rusească” în organizarea și manipularea acestor proteste.
• Visul Georgian trezește conștiințe adormite. Adoptarea finală, de către Parlamentul Georgiei[26], în urma respingerii veto-ului prezidențial, a “Legii privind transparența finanțării influenței străine”, a generat noi reacții din partea comunității internaționale și noi proteste interne. Ursula von der Leyen a declarat că vor fi luate în considerare toate opțiunile de reacție. Poziționările externe au fost mai rezervate; în general, oficialii europeni subliniază că Georgia are încă șanse democratice de a reveni asupra acestei legi, mai ales din perspectiva alegerilor parlamentare de la 26 octombrie a.c.. Adoptarea acestei legi confirmă creșterea influenței ruse în Georgia și va reprezenta totodată o temă centrală de dezbateri a viitoarelor alegeri parlamentare. Cel mai probabil, comunitatea internațională va transmite mesaje de nefrecventabilitate a autorilor politici ai Legii (“Visul Georgian”) în campaniile electorale ce vor urma. Președinta Georgiei enunță (în contextul suspiciunilor privind deturnarea parcursului european al Georgiei de către Visul Georgian) un posibil referendum național privind aderarea la UE (după modelul Republicii Moldova), însă oficialii formațiunii Visul Georgian contestă această inițiativă și se vor folosi de toate intrumentele de putere pe care le dețin spre a o bloca.
• Jocurile Rusiei în Balcani se vor radicaliza. Milorad Dodik, liderul Republicii Srpska (entitatea sârbă / parte componentă a Bosniei și Herțegovinei / BiH), a decis convocarea unei “Adunări a Poporului sârb”, la 8 iunie a.c., în cadrul căreia va relua inițiativa așa-numitului “divorț pașnic (civilizat)” de BiH, concept care conotează denunțarea explicită a apartenenței la BiH a entității sârbe. Oficialii sârbi de la Banja Luka par a fi sprijiniți puternic în acest sens de Belgrad și Moscova. Recent, Milorad Dodik s-a întâlnit, la Belgrad, cu președintele sârb Alexandr Vucic, pentru a discuta amploarea, nivelul și limitele sprijinului Serbiei pentru noul proiect secesionist al liderilor entității sârbe. Noua inițiativă a lui Dodik este motivată de acesta prin adoptarea, recentă, de către Adunarea Generală a ONU, a unei rezoluții privind recunoașterea ca genocid a masacrului de la Srebrenița. În prezent, Acordul de la Dayton stabilește fără echivoc apartenența entității sârbe la statul Bosnia și Herțegovina, ca parte a compromisurilor care au pus capăt războiului din 1992-1995. Comunitatea internațională respinge noile demersuri secesioniste ale lui Dodik și avertizează că punerea lor în practică ar echivala cu sfârșitul „independenței” entității sârbe, care “nu există decât ca parte a statului Bosnia și Herțegovina”. Deși se propunță doar în plan retoric, Moscova este unul dintre finanțatorii ideologici ai demersurilor secesioniste ale lui Milorad Dodik, (demersuri) care s-au intensificat în contextul noilor evoluții pozitive privind apropierea de UE a BiH.

III. Alerte gri[27]

• Pe termen scurt, alertele de intensitate medie privesc: 6 iunie a.c. – posibil anunț al președintelui Franței privind trimiterea de instructori militari în Ucraina; 8 iunie a.c. – “Adunarea Poporului sârb” la Banja Luka, Republica Srpska, BiH; 6-9 iunie a.c., alegeri pentru Parlamentul European – acțiuni hibride ale Federației Ruse în țări UE; continuarea acțiunilor hibride ale Federației Ruse privind destabilizarea situației politice în unele țări ale regiunii, prioritar Republica Moldova, Georgia și Armenia.

IV. Lebede negre[28]

• Ruperea frontului din sudul și estul Ucrainei; preluarea inițiativei strategice de către una din părți.

---

[1] Conțin decriptarea analitică a evoluțiilor securitare în regiunea extinsă a Mării Negre; vom găsi în Cronici “mai mult decât știri, mai mult decât titluri” – o prelucrare analitică inițială liberă a evoluțiilor factuale, cu accent pe tendințe și predicții.

[2] Semnat la Bruxelles, în cadrul vizitei în Belgia a președintelui ucrainean Volodimir Zelenski, la 28 mai 2024, de către președintele Ucrainei și premierul belgian.

[3] Textul acordului, în limba engleză: https://www.president.gov.ua/en/news/ugoda-pro-spivrobitnictvo-u-sferi-bezpeki-ta-dovgostrokovu-p-91169; Textul acordului, în limba ucraineană: https://www.president.gov.ua/news/ugoda-pro-spivrobitnictvo-u-sferi-bezpeki-ta-dovgostrokovu-p-91169

[4] Textul acordului bilateral, în limba ucraineană: https://www.president.gov.ua/news/ugoda-pro-spivrobitnictvo-u-sferi-bezpeki-mizh-ukrayinoyu-ta-91145; textul acordului, în limba engleză: https://www.president.gov.ua/en/news/ugoda-pro-spivrobitnictvo-u-sferi-bezpeki-mizh-ukrayinoyu-ta-91145

[5] 29 mai a.c., http://kremlin.ru/events/president/news/74135

[6] În ultimele zile au avut loc mai multe discuții între diferiți lideri ai unor formațiuni politice de opoziție, cu obiectivul de a stabili formatul unor viitoare cooperări (promovarea unui candidat unic sau susținerea reciprocă a candidatului care va ajunge în turul al doilea, alături de Maia Sandu); la discuții au participat, printre alții, Igor Dodon, Ion Chicu, Irina Vlah, Vlad Filat, Tudor Ulianovschi, reprezentanți ai partidului lui Ion Ceban, “observatori” precum Valeriu Ostalep, Ian Lisnevschi, Natalia Morari etc.

[7] Pactul pentru Europa a fost semnat la 26 mai a.c. de reprezentanții următoarelor formațiuni politice: Partidul Verde Ecologist din Moldova; Partidul Acțiune și Solidaritate; Partidul Dezvoltării și Consolidării Moldovei; Partidul Social Democrat European; Partidul Național Liberal; Partidul Puterea Oamenilor; Partidul Mișcarea Alternativă Națională; Platforma DA; Partidul Schimbării; Liga Orașelor și Comunelor; Coaliția Pentru Unitate și Bunăstare; Partidul Politic „Voința Poporului”.

[8] Documentul a fost semnat, la 21 mai a.c., la Bruxelles, de către Josep Borrell, Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate și, respectiv, Dorin Recean, premier al Republicii Moldova.

[9]https://www.eeas.europa.eu/sites/default/files/documents/2024/PARTENERIAT%20DE%20SECURITATE%20%C8%98I%20AP%C4%82RARE.pdf

[10] Vizită oficială la București a ministrului afacerilor externe al Republicii Moldova, Mihai Popșoi, în perioada 23-24 mai a.c.

[11] Vizită oficială la București a ministrului apărării al Republicii Moldova, Anatolie Nosatîi, la 24 mai a.c.  la invitația omologului său român

[12] Premierul David Cameron

[13] Președintele Emmanuel Macron; preşedintele francez a declarat că ar trebui să i se permită Kievului să „neutralizeze” bazele militare de unde Rusia lansează rachete asupra teritoriului ucrainean.

[14] Vice-ministrul apărării, Cezary Tomczyk

[15] Ministrul apărării, 27 mai a.c.

[16] Oficiali politici și militari

[17] Premierul Petr Fiala

[18] Ministrul de externe al Canadei, Melanie Joly

[19] Declarații ale președintelui rus Vladimir Putin făcute la încheierea vizitei sale la Tașkent, la 28 mai a.c.

[20] Vladimir Putin, Tașkent, 28 mai 2024, http://kremlin.ru/events/president/news/74132

[21] La 30 mai a.c.

[22] Conțin identificarea evoluțiilor cu potențial exploziv în regiune.

[23] Le Monde

[24] Ziua Z, 6 iunie 1944

[25] Potrivit Le Monde, în prima etapă, Franța va trimite un număr limitat de instructori în Ucraina „pentru a evalua condițiile misiunii”, apoi câteva sute de instructor militari. Instruirea se va concentra pe deminare, întreținerea echipamentelor și instruirea forțelor armate ucrainene pentru a opera arme occidentale. Potrivit Le Monde, este planificată, de asemenea, instruirea geniștilor și a soldaților noii brigăzi motorizate a Ucrainei.

[26] La 28 mai a.c., cu largă majoritate de voturi, asigurată de deputații formațiunii Visul Georgian, Parlamentul Georgiei a votat pentru ignorarea veto-ului Președintei Georgiei, Salome Zurabishvili, la Legea menționată.

[27] Alerte de intensitate medie.

[28] Posibile scenarii/evenimente/evoluții cu predictibilitate redusă și impact semnificativ/maxim ce s-ar manifesta în regiune în condițiile coagulării tuturor factorilor favorizanți; deși lebedele negre au caracteristica de a nu putea fi prezise, o anticipare a premiselor ce le pot crea este totuși posibilă, în mediile analitice. Pentru noi, prin Cronici, anticiparea acestora devine chiar asumată, obligatorie.