Tănase PETRENCO ■
Mi-a atras atenția un podcast oferit de publicația online War Room, care conține idei, experiențe și interpretări din interiorul strategiei de inteligență globală a Kremlinului.
Invitatul podcastului, Sean Wiswesser, ofițer de operațiuni și superior CIA, i se alătură gazdei, Tom Spahr, pentru a dezvălui lumea secretă a serviciilor secrete rusești. Bazându-se pe cei 30 de ani de experiență și pe noua sa carte, ” Tradecraft, Tactics, and Dirty Tricks”, Wiswesser explorează mecanismele interne ale SVR, GRU și FSB.
Conversația lor trece dincolo de miturile despre spionii „înalți de trei metri”, adesea văzuți în filme, pentru a dezvălui un sistem afectat de corupția internă și de o cultură a necinstei. Wiswesser explică modul în care aceste defecte sistemice au contribuit la eșecurile serviciilor secrete ale Rusiei în timpul invaziei inițiale a Ucrainei.
De asemenea, el oferă un avertisment serios cu privire la punctele forte strategice ale Rusiei, în special expertiza în zona „măsurilor active”, menite să semene discordie politică și neîncredere în democrațiile occidentale. Podcastul prezintă o înregistrare audio esențială pentru oricine dorește să înțeleagă fața modernă a războiului secret al Kremlinului.
„Sunt atât de plini de necinste. Nu pot fi sinceri cu ei înșiși, cu conducerea lor sau cu președintele Putin, de altfel… Asta i-a dus la dezastrul din Ucraina. „
„Mi-am petrecut viața luptând cu spionii ruși. Nu au mai fost atât de nesăbuiți de ani de zile”, declară printre altele Sean Wiswesser.
Sean Wiswesser este un profesionist veteran în domeniul securității naționale, cu 30 de ani de experiență în domeniul informațiilor și apărării. Fost ofițer superior de operațiuni al CIA și șef de stație, a efectuat multiple misiuni în străinătate, inclusiv în zone de război. Sean este lector internațional despre spionajul rus și autorul cărții ” Tradecraft, Tactics, and Dirty Tricks”.
Deține diplome în istorie și lingvistică rusă și un master în studii strategice de la Colegiul de Război American. Cercetările sale premiate despre informațiile rusești și războiul hibrid au fost publicate pe scară largă de Colegiul de Război al Forțelor Tereste și Routledge.
Gazda podcastului este Thomas W. Spahr, titularul catedrei DeSerio de informații strategice și de teatru de operațiuni la Colegiul de Război al Armatei SUA. Este colonel în retragere în Armata SUA și deține un doctorat în istorie de la Universitatea de Stat din Ohio. Predă cursuri despre campanii și informații militare la Colegiul de Război al Armatei.
Warroom precizează că opiniile exprimate în prezentarea de mai sus sunt cele ale vorbitorilor și nu reflectă neapărat opiniile Agenției Centrale de Informații, ale Colegiului de Război al Armatei SUA, ale Armatei SUA sau ale Departamentului de Război.
Merită subliniată mai jos reacția și unghiul complet diferit oferit de unul dintre ascultători care dorește să rămână anonim sub inițialele BC …
„Podcastul de mai sus oferă un avertisment serios dar ar trebui să privim „punctele forte strategice” ale Rusiei și abordările asociate dintr-un punct de vedere diferit, acela de a câștiga bătălia pentru inimile și mințile populației lumii (inclusiv inimile și mințile occidentale) prin intermediul abordării inverse a războiului rece, dincolo de ideea de a semăna discordie politică și neîncredere în democrațiile occidentale.
În timpul războiului rece, URSS a fost percepută de conservatorii americani ca un «imperiu al răului», ca o sursă de influențe culturale distructive, în timp ce Statele Unite au fost percepute ca o forță care împiedică triumful comunismului fără Dumnezeu și anarhie.
URSS, prin contrast, s-a poziționat ca o avangardă a emancipării, ca un luptător pentru transformarea progresivă a umanității prin îndepărtarea de religie și orientarea înspre ateism, orientate direct împotriva așa ziselor forțe reacționare ale occidentului.
Astăzi, pozițiile s-au schimbat dramatic. Statele Unite, sau establishment-ul liberal din zona puterii Americii sunt arătate cu degetul de către conservatori, sau mai precis spus de către oamenii lui Trump, MAGA, ca reprezentând o nouă URSS sau neo-URSS pentru că răspândesc idei subversive despre familie sau natura autorității în întreaga lume. În același timp Rusia vrea să pară mai nou, colac peste pupăză, un far de speranță, un ultim bastion al valorilor creștine, care ajută la împiedicarea alunecării întregii lumi pe panta distopiei liberale.
Rusia este cea care acum crede (sau se preface) că se opune activ experimentelor distructive și revoluționare cu instituții umane fundamentale, experimente inspirate de noii neocomuniști revoluționari din Statele Unite. De aici și speranțele prudente pe care dreapta creștină americană le are pentru Rusia contemporană. Dreapta creștină își proiectează asupra Rusiei propria fantezie despre un alt Occident care nu a fost „infectat” de virusul liberalismului cultural.
Lecția pe care Rusia și ceilalți (China, Iranul etc. ) au învățat-o din vechiul război rece a fost că, dacă susții schimbări politice, economice, sociale și/sau de valori semnificative, așa cum au făcut-o comuniștii în vechiul război rece, sau cum au făcut SUA și occidentul după vechiul război rece, atunci, în esență, ameninți existențial puterea, influența, controlul, statutul, securitatea, privilegiul și prestigiul status quo-ului. Cu alte cuvinte ameninți stabilitatea aproape al fiecărui grup dominant din lume, de pretutindeni. Acest grup masiv, format din astfel de oameni amenințați existențial, poate deveni apoi „armata” ta. Cam ceea ce își doresc în actuala situație mondială Rusia, China, Iranul și chiar și alții. Bineînțeles, dacă vor fi vreodată in stare să își joace abil cărțile și într-un mod cât mai eficient” s-ar putea să le iasă.
Sean Wiswesser a fost de curând și invitatul lui Memphis Baker, corespondent veteran al publicației „The Telegraph” în care preciza:
„Suntem în mod voit nepregătiți pentru nivelul la care a ajuns războiul hybrid al rușilor pentru că operațiunile cibernetice, războiul cognitiv, operațiunile de sabotaj și comploturile de asasinat ating niveluri fără precedent”.
„Democrațiile noastre nu sunt echipate în momentul de față cu serviciile de informații și siguranță necesare pentru a face față acestui nivel de amenințare. „
După ce a părăsit agenția, acum doi ani, dl Wiswesser a scris o carte despre „tehnicile comerciale” rusești. Tehnici folosite de spioni pentru a evita detectarea. Iată câteva extrase care conțin avertismentele lui Wiswesser, din „The Telegraph”:
„Până în ziua de azi, ofițerii de informații ruși sub acoperire folosesc în mare parte aceleași practici pe care le-au folosit timp de decenii.
Întrucât spionii ruși preferă să evite întâlnirile personale în interiorul Statelor Unite, aceștia ar putea aranja procedura prin „bețe și cărămizi”, mici marcaje pe copaci, stâlpi de telefon sau pereți, care sunt suficient de mari pentru a fi văzute de o mașină care trece.
De obicei, își împachetează marfa fie că este vorba de bani, documente sau orice altceva în saci de gunoi rezistenți, sigilați cu bandă adezivă.
Apoi, este treaba celui de al doilea agent să găsească și să recupereze materialul. Operând pe teren, acest spion ar trebui să fie atent la „LOP-uri” – sau bătrânici, ca să folosim terminologia CIA – care sunt singurii care s-ar putea plimba seara prin apropiere și ar putea compromite operațiunile. „Prăbușirea fără ieșire” ar putea avea loc spre exemplu pe o zonă liniștită de pădure din Virginia rurală. „
The Telegraph continuă:
„Subliniind că vorbește doar în nume personal și nu în numele CIA, el a descris atacurile incendiare asupra proprietăților deținute de Sir Keir Starmer la Londra ca fiind, probabil, o operațiune rusească.
Astăzi, Moscova apelează adesea la intermediari prost informați pentru a-și desfășura operațiunile.
El contestă reticența care se manifestă printre unele națiuni atunci când este vorba de punerea Rusiei sub acuzație pentru recentele incursiuni ale dronelor și faptul că o instanță finlandeză a respins procesul împotriva unui echipaj rus care a rupt un cablu submarin după ce și-a târât ancora pe o distanță de 64 de kilometri. „
„Cred că judecătorul nu a fost instruit corespunzător cu privire la modul în care Rusia folosește intermediarii. Fiecare act de sabotaj trebuie semnalat„, adaugă Wiswesser.
Acesta a predat pentru mulți ani cele mai avansate cursuri de comerț ale CIA. Sub acoperire, a rafinat tacticile agenției. Cele mai periculoase momente ale carierei sale au implicat întâlniri in premieră cu potențiali transfugi ruși, și schimburi de replici, care puteau, bineînțeles, duce la capturarea sau uciderea sa dacă Moscova ar fi identificat pista.
Iată ce continua să declare pentru The Telegraph:
„Am servit în zone de conflict cu CIA și Afganistan. Dar nimic nu se compară cu momentul în care am ieșit singur să mă întâlnesc cu un ofițer de informații rus. Am făcut asta destul de des în cariera mea”.
„Există întotdeauna respect profesional. Dar niciodată, niciodată, nici măcar pentru o secundă, nu am uitat că există întotdeauna posibilitatea ca ei să mă vizeze și că asta putea să însemne un risc extrem pentru mine. „
Pentru a lansa cartea „Tradecraft, Tactics and Dirty Tricks: Russian Intelligence and Putin’s Secret War”, veteranul a trebuit să-și convingă foștii angajatori că nu va dezvălui niciun secret.
„Primul meu pas cu cartea a fost să dezvălui CIA existența multor situații de acest gen care pur și simplu nu au fost colectate și analizate în mod corect.
Să luăm exemplul prevalenței „rândunelelor” – termenul folosit de Moscova pentru ofițerii de informații, sau pentru prostituatele care folosesc sexul ca vehicul pentru a extrage informații.”
The Telegraph menționează că în cartea sa, dl Wiswesser îl citează pe Jason Matthews, un fost ofițer CIA devenit autor, care a scris în seria „Vrăbiuța Roșie” că Rusia conducea o academie de instruire – „Școala de Stat 4” – unde femeile erau instruite în „sexpionaj”.
Deși povestea este fictivă, dl Wiswesser scria următoarele:
„Nu am nici un motiv să mă îndoiesc de veridicitatea ei”…pentru că, mai mulți transfugi ruși i-au spus că astfel de școli într-adevăr există.
Iată și câteva anecdote publicate de Wiswesser în cartea sa:
„Un tânăr ofițer din cadrul Serviciului de Informații Externe (SVR), echivalentul MI6 din Moscova urma antrenamentul la academia serviciului din suburbiile capitalei, cunoscută sub numele de „Pădurea”. Ofițerul a excelat în a scăpa de echipa însărcinată să-l supravegheze. Dar nu a primit note maxime.
Instructorul SVR luase mită o ladă de vodcă de la adversarii ofițerului care participau împotriva lui în acțiunile de combat care făceau parte din instruire, și le-a promis că indiferent de ce se va întâmpla acesta nu va ieși învingător.
„Obișnuiește-te”, i-a spus instructorul când acesta s-a plâns dezamăgit de nedreptate.
„Trebuie să înveți să lucrezi și cu astfel de situații în serviciu și să supraviețuiești! „, își justifica acțiunea de luare de mită instructorul.
Această lipsă de profesionalism poate duce la prinderea spionilor – sau, ca în cazul acestui ofițer, la pierderea încrederii în angajatorul lor.
„Rușii nu au 3 metri înălțime. Fac greșeli”, a spus Wiswesser, care consideră că „nu a existat niciodată un moment mai bun pentru a recruta spioni ruși decât acum”.
El încheie interviul cu „The Telegraph” într-o notă plină de speranță:
„Mulți vor fi consternați de războiul costisitor din Ucraina, împotriva unui popor slav frate. Cei mai inteligenți dintre ei, ofițerii cu adevărat talentați și experimentați, citesc astfel de cărți. Cartea mea va rezona cu ei, sunt convins de asta”
„Într-adevăr, dl Wiswesser nu a renunțat complet la munca sa de zi cu zi” remarcă The Telegraph. El face apel la toți cei care citesc, ofițeri SVR sau FSB să ia în considerare schimbarea taberei.
[/responsivevoice]
