Călin MARINESCU ■
Luni, spre disperarea AUR și POT Președinte Klaus Iohannis și-a anunțat decizia de a demisiona începând cu 12 februarie lasând fără obiect lupta acerbă a opoziției de a-i forța suspendarea. Acțiune era gândită ca o etapă importantă în campania electorală a candidatului Călin Georgescu.
Indubitabil, situația gravă de instabilitate politică în care se gasește țara noastră i se datorează Președintelui Iohannis, care a avut toate informațiile privind activitatea furibundă a candidatului Călin Georgescu pe canalele sociale. Activitate este coordonată și susținută de forțe ascunse care, după declarațiile candidatului, doresc restaurarea regimului anterevoluționar, cu accente de extrema dreaptă combinate cu extrema stângă naționalistă.
Din păcate Președintele, care în ultimii ani s-a retras la Cotroceni într-o totală desconsiderare a sarcinii sale principale de mediator între popor și politicieni, nu a valorificat informațiile primite și ca atare în ultimul moment, sau mai bine zis după ultimul moment, a informat Curtea Constituțională a României (CCR) despre gravitatea situației. CCR a fost pusă în situația de a da o decizie adhoc de anulare a alegerilor prezidențiale, hotărâre exploatată de susținătorii candidatului Călin Georgescu, care au inflamat toate organizațiile interne și internaționale posibile cu scopul reluării turului doi al alelgerilor prezidentiale; alegeri pe care sondajele indicau că urmau să fie câștigate de acesta.
Această flagrantă încălcare a obligațiilor sale de Președinte, așa cum le stipulează Constituția, tergiversarea discutării în CSAT a informațiilor deosebit de importante în legatură cu siguranța națională, au creat premizele accederii la cea mai înaltă funcție din stat a unui personaj toxic. Nu vreau să comentez, calitățile sale și chiar sitauația sa medicală fiind pe larg prezentată de media.
Faptul că o grupare de rezerviști din domeniul informațiilor susținuți de interese străine, se pare, au exploatat problemele reale pe care le întâmpină astăzi economia românească, nu este ceva cu totul de condamnat. Deși faptul că o fac pe ascuns, în secret, după unele publicații, așa cum au fost instruiți la locul de muncă, nu este chiar de lăudat, dar faptul că Președintele care a avut acces la informațiile privind activitatea acestora a tăcut conspirativ asemeni lor și s-a manifestat inert, poate fi considerat că a trădat interesele țării și jurământul funcției.
Evident, ca întotdeauna există două posibilități; sau Președintele a susținut această acțiune fară a lua nici o măsură, fapt cât se poate de grav, sau pur și simplu a desconsiderat informațiile primite catalogându-le drept exagerate.
Nu a luat vreo măsură nici când, după primul tur de scrutin, s-a constatat dubioasa masivă susținere a candidatului Călin Georgescu. Respectiv să informeze CCR, care putea să nu valivideze primul tur al alegerilor și să solicite reluarea acestora, ceea ce s-a întâmplat ulterior. Dar cu ce preț?
Trebuie luate în considerare acțiunile Președintelui Iohannis în primele luni ale mandatului său când a acționat cu curaj și eficiență pentru blocarea celebrei Ordonanțe 10 prin care Liviu Dragnea a încercat să schimbe în parte legislația penală în folos propriu, pentru a-și acoperi manglele pentru care, până la urmă a fost condamnat.
Rămâne totuși întrebarea pertinentă, de ce în cazul Călin Georgescu Președintele Iohannis nu a reacționat la fel de incisiv și eficient?
Ce lasă în urmă Klaus Iohannis? O țară sfâșiată de lupte politice și o fractură majoră a electoratului. Pe deoparte sunt susținătorii lui Călin Georgescu – convinși prin propagandă dibace – că în România se trăiește foarte prost, deși statisticile demonstrează contraiul; că economia țării este distrusă, deși an de an economia a avut creșteri rezonabile; că toate companiile cu capital străin ne fură, deși majoritatea au investit milioane de euro și plătesc impozite către statul român devenind principalii contributori la buget. În același timp, există un corp electoral alcătuit din cei care nu au fost convinși de populista propagandă restauratoare naționalist-socialistă. Și ei sunt nemulțumiți de modul în care este condusă țara dar consideră necesar, în mod rezonabil, alegerea unui Președinte capabil să facă față situație.
Faptul că Președintele Iohannis nu s-a mai adresat țării din vremuri imemoriale a creat în rândul unei părți a populației un sentiment de ură fața de Președenție, față de politicieni, față de oricine nu îl susține pe Călin Georgescu, chiar dacă și acesta este un politician și încă unul toxic.
Atitudinea disprețuitoare a Președintelui Iohannis, care a culminat cu circuitele turistice exotice în lumea largă fără nici un efect vizibil, lipsa oricărei comunicări a acestuia privind deplasările respective, făcute pe banii noștri, lipsa de activitate a Președinției – devenită înte timp un soi de Oraș Interzis, după modelul chinezesc, toate au făcut ca poporul să îl desconsidere și să-l urască.
Și acum, în ceasul al doisprezecelea, când și-a anunțat demisia, nu a realizat situția reală. Ca atare a considerat că face un sacrificiu pentru care noi, poporul, trebuie să îi mulțumim și nu că demisionează pentru că se punea la cale suspendarea sa urmată previzibil de demitere prin referendum cu perspectiva clară a pierderii beneficiilor monarhului pensionat.
În opinia fostului Președinte Traian Băsescu, prin plecarea de la Cotroceni Iohannis a dat dovadă de lașitate, un Președinte trebuie își continue activitatea, mai ales în condițiile în care este răspunzător pentru situația gravă în care se află țara, când oamenii lui Călin Georgescu încearcă restaurarea vremurilor apuse.
Trebuie menționat totuși că Președintele Iohannis a realizat și două premiere în istoria statului român. Este primul Președinte al cărui mandat a fost extins conform prevederilor Constituției și primul Președinte care a demsionat. Bine, ca șef de stat a contat și regele Mihai I care a demisionat de bună voie la cerea expresă a comuniștilor.
Deși unii politicieni consideră demisia Președintelui Iohannis o supapă care slăbește presiunea acumulată în electorat, se pare că în următoarele zile opoziția parlamentară AUR, SOS și POT va începe lupta împotriva Guvernului susținuți prin manifestații în stradă, din ce în ce mai dese și mai violente.
Luni, în fața Guvernului, a fost prima manifestatre care a cerut demisia Guvernului Ciolacu. O mână de oameni au creat probleme reale jandarmilor și este doar începutul.
Ne așteaptă vremuri grele, instabilitatea politică va afecta grav economia aflată într-o situație deosebit de dificilă.
