Dan MIHĂESCU ■
Cică, în cursul petrecerii de botez la trecerea ecuatorului, la bordul unei nave comerciale, căpitanul, binedispus, a cerut unui tânăr ofițer de cart să amuze echipajul cu glume. Celui vizat nu i-a plăcut modul în care i s-a ordonat și atitudinea căpitanului astfel că după o scurtă cumpănire, trecând peste resentimente, dă drumul la următorul banc:
„Se zice că odată ar fi fost o luptă ipotetică între părțile corpului uman. Creierul, arogându-și prioritatea în toate ar fi spus – eu sunt căpitanul, pentru că eu iau toate deciziile; Picioarele, au cam cârtit și au spus și ele că la fel de bine pot să fie căpitanul devreme ce ele poartă întreaga ființă; Inima a spus că este linia vieții și nimeni nu poate supraviețui fără ea. În mod similar: Plămânii, rinichii, ficatul, mâinile, ochii, toate membrele și organele au venit cu justificări întemeiate, în concepția lor, pentru a-și revendica poziția de conducere supremă a corpului. În timp ce cearta era la apogeu, de pe cea mai de joasă poziție, curul contestă și el zgomotos, evident cu o bășină, ambițiile de întâietate ale celorlalți: „Adică eu de ce să fiu ignorat? Și eu sunt pot fi căpitan, la fel de bine și să vă conduc pe toți!!!”.
Toate părțile corpului au început să râdă la o astfel de revendicare și îl ignorară total, fără vreo replică clară.
Atunci, găozul s-a enervat și a intrat în grevă. S-a blocat și a refuzat să se mai deschidă.
În scurt timp, mâinile s-au învârtit, ochii s-au încețoșat, urechile au emis aer cald, creierul a devenit greu, inima și plămânii au intrat în panică. În cele din urmă, toți au căzut de acord și au acceptat ca Curul să fie Cap.
Morala: Nu contează cât de talentat ești… când orice găoz poate fi căpitanul tău!!!! Toți marinarii au aplaudat, numai căpitanul s-a arătat șocat.
