Tănase PETRENCO ■
Poftiți în vagoane constănțeni, microbiști ai fotbalului! Dar despre vagoane vă propun să vorbim mai târziu! Spun asta pentru că simt o liniște suspectă, similară cu aceea dinaintea furtunii aș putea spune, care mă face să urc cu gândul pe treptele scării interioare a Farului,și să fac o analiză din mers a resurselor informative online. Pe măsură ce mă apropii, treaptă cu treaptă de vârf, se întrevăd lentilele strategic puse pe felinar, generatoare de lumină!
Reușesc astfel să deslușesc din ce în ce mai clar conținutul momentului actual, cel dinaintea viitorul Farului (nume care prin definiție științifică are un rol protector, preventiv, pentru transportul pe apă, împotriva riscurilor navigației în zone periculoase, de coastă, care sunt marcate de bancuri de nisip sau stânci submarine).
La pupitrul de comandă al Farului Constanța, în turn, dau peste un careu impunător. De vis! Rivaldo lângă cei doi Gică, Hagi și Popescu, și Ciprian Marica! Atrag intenționat atenția, tuturor celor care sunt în viață și care au iubit această echipa la fel de intens, ca pe propriile lor familii, cu semne de exclamare din abundență! Rivaldo, microbiști constănțeni, era prezent la meciul Farului din sferturile cupei!
Și ce meci! Contra echipei de divizia a treia Unirea Alba Iulia, o Unire care, cred, nu și-a imaginat vreodată că vă fi urmărită, la Constanța, din tribune, de câstigatorul brazilian al Balonului de Aur 1999. Declarat cel mai bun fotbalist FIFA în acel an! Campion Mondial cu Brazilia, purtătorul tricoului cu numărul 10 al Braziliei în echipa lui Luis Felipe Scolari, cel care ridica Trofeul Cupei Mondiale FIFA în anul 2002, după ce bătea Germania cu 2-0, în finală!
Rivaldo Vítor Borba Ferreira! În tribună, la Ovidiu, la Farul 3 – Unirea Alba Iulia 0!
Atrag atenția astfel suporterului localnic răsfățat, dar mai ales celui necunoscător și nerecunoscător, al Farului, fraților mei fariști, cei cu care am crescut suferind pe stadionul demolat al Farului. Cei cu care ieșeam de pe stadion de cele mai multe ori cu capul plecat, și promițându-ne că nu ne vom întoarce, ca să revenim însă după doar două săptămâni! Și nu pentru rezultate mari, care nu prea erau pe vremea aceea.
Tresăriți, vă rog, nu uitați să fiți oameni! Gică Hagi, magicianul Maradona al Carpaților, a realizat la Constanța nu doar incredibilul ci imposibilul! Simțiți momentul și apreciați-l cum se cuvine, și cu ce se cuvine, pentru că astfel de momente de magie, daruri supranaturale, vi se perindă ca un frumos film de succes, prin fața ochilor. Dar, fără atenția acordată cum se cuvine, destinatarii acestor daruri, cei binecuvântați, capătă treptat, treptat pecetea iluziei trecătoare, și se risipesc! Și ce faceți dragi microbiști fariști? Luați din nou, condamnați de puteri localnice ingrate, drumul sinuos și trist al mediocrității?
Palmaresul recent pe care stă amprenta lui Gică Hagi, consemnează două titluri de campioni ai României, o cupa și o supercupă și parteneriat Brazilian în fotbal, cu Rivaldo!
Dar, pentru că la conducerea Constanței cineva doarme în post în bocanci, și în ce privește sportul dar nu numai, vine acum un meci de play-out.
Mi-aș fi dorit să fim împreună pe stadion cu Vergil Chițac, primarul de acuma al Constanței, prin sezonul 1982-1983, când la doar 18 ani Hagi dribla 6-7 jucători, ajungea în careu, se întorcea, mai dribla trei în sens invers, se întorcea spre poartă și marca pe “Maracana” noastră demolată acum. La acele momente am văzut în tribuna a doua, lângă galerie, oameni ce se îmbrățișau fericiți, care nu se cunoașteau în prealabil unii cu alții, impulsionați de ceea ce făcuse Hagi pe teren. Acea atmosferă nu am mai întîlnit-o de multe ori în lume. de atunci, deși am văzut multe meciuri, din multe sporturi, în multe alte țări, de atunci, de la vârstă de 15 ani, până azi. Dar, atitudinea actualului primar față de clubul de fotbal și echipa Farul Constanța mă face să cred că nu a fost, cu siguranță, printre noi acolo la stadion și asta este dovada că nu îl leagă nimic de noi cei care am vibrat de atâta mândrie locală!
Chițac declara recent, simulant-smerit, cu o modestie mai degrabă forțată de împrejurări că le mulțumește, celor mai sus menționați de mine, pentru ceea ce fac dăruiesc singuri sportului și fotbalul constănțean! Deși ajung și până în America știrile despre bălării și gunoaie printre care întră vijelios în acțiune cîinii vagabonzi, pe groapa care a împlinit doi ani rușinoși, pe locurile fostului teren pe care doar maidanezii mai…marchează!
Modest și cu prea mult bun simț, muncitor, Gică Hagi o primește însă acasă, la Ovidiu, în meci cu mari implicații pentru retrogradare, pe Unirea Slobozia. Aș vrea să văd dacă vor avea curajul să își facă apariția la stadionul din Ovidiu cei care sunt responsabili de restanțele ce înseamnă de fapt doi ani de condamnare la anonimat a fotbalului constănțean. Între timp, Hagi s-a apropiat, așa cum pe bună dreptate și cu multă sinceritate remarca pentru cei care au urechi și minte să îl audă, cu încă doi ani de anii liniștiți de pensie! Și atunci vă întreb, pentru cine și al cui viitor construiți stadionul despre care spuneți că abia acum sunteți în măsură să aprobați demersurile făcute pentru începerea lucrărilor? Pentru viitorul fotbalului constănțean în care vom privi neputincioși la prezența unui Hagi pensionar în tribună, în postura de invitat de onoare al generației de aur, așa cum îl vedem pe Puiu Iordănescu pe Național? Mai găsiți doi trei ani de intirzieri și la lucrări, și asta se va întâmpla și va deveni realitatea fotbalistică la Constanța!
De ce a pierdut administrația publcă a Constanței doi ani în lupta cu propria incompetență, dovedind incapacitatea înțelegerii realitățîi care strigă, de ani și ani, că timpul pierdut nu ne costă doar bani dar ne pune în pericol și calitatea vieții sau chiar existența, cum este în cazul Farului, a viitorul fotbalistic dobrogean?
Faptul că la Constanța, în atare condiții vitrege asigurate de impotența și indolența administrației locale, vine Slobozia în locul CFR, este o palmă pe care fotbalul nesusținut pe plan local o dă mereu celor care o merită, celor care de altfel se mândresc că sunt reprezentanții aleși ai cetățenilor.
Citeam că Gică Hagi a reușit să încheie anul 2024 cu jumătate de million de euro profit, în ciuda neimplicării și indiferenței administrației locale, și a cheltuit în jur de 7 milioane de euro. În același timp ce a strâns bani pentru finanțarea clubului prin atragerea surselor private de finanțare, din reclamă și contracte sau prin parteneriatul cu campionii mondiali ai fotbalului, brazilienii precum Rivaldo, care își poartă nota, numărul 10 pe tricou!
Dar citeam totodată, atenție domnule Chițac, că Slobozia, adversara de luni a Farului, cu care Hagi este nevoit să se înfrunte pentru forțat de indiferența locală să vândă tot ce crește tot el, pompează în fiecare an sume ce depășesc un million de euro.
Începând din divizia B (luptând cu interdicții venite din partea ministrului Tineretului și Sportului), CJ Ialomița aloca un million de euro fotbalului, Unirii Slobozia, indiferent, atenție, dacă reușea să promoveze în Superligă sau rămînea în liga a doua, la finele sezonului 2023-2024, prin “Programul de Sprijin al Sportului de Performanță”, domnule Chițac!
În perioada play-offului care urma să decidă prezența Unirii Slobozia în Superligă, conducătorii locali ialomițeni erau deja implicați proactiv, și nu în mod reactiv, ca la Constanța, pentru crearea unui buget de jumătate de million de euro pentru renovarea stadionului și suprafeței de joc. Publicațiile locale remarcau că rețeta succesului la Unirea Slobozia consta în loialitatea conducerii locale. Președintele Unirii, Ilie Lemnaru, declara: “Acesta a fost visul meu de când am apărut pentru prima dată în viața acestui club”.
Și priviți cum am ajuns să îi întrebăm noi astăzi, de aici din America, pe cei care care iau de-a gata munca, talentul și pasiunea careului de la conducere a Farului:” Pe voi ce vă pasionează, la ce visați voi?”
Parcursul fotbalului constănțean aduce mai degrabă anul acesta cu o întoarcere în timp, la vremurile în care Locomotiva, sau Locomotiva-PCA, cum i se spunea pe atunci uneia dintre precursoarele lui FCV Farul de astăzi, lupta în 1955, la prima prezență a fotbalului constănțean pe prima scenă, pentru salvarea de la retrogradare.
Paradoxal, anul acesta, în Cupa României, FCV Farul chiar va fi nevoită să ia calea drumului de fier, sau a căilor ferate. Nu la mare distanță de obstacolul Unirea Slobozia, peste aproape trei săptămâni, urmează semifinala de la Cluj cu CFR. O deplasare pe căi ferate, pentru că vom întâlni o echipa care s-a numit și ea, odată, “Locomotiva”, Locomotiva Cluj, din impulsul aberant al unui dictator care s-a trezit într-o zi cu o idee fixă, aceea de a da numele de “Locomotiva” tuturor echipelor cu origini legate de industria feroviară. Tot pe cai ferate, și numai dacă nu sunt forțați să intre în revizie la depou la întoarcere de la Cluj, ar urma pentru FCV Farul finala de Cupă, cel mai probabil contra Rapidului lui Șucu și Șumidică, echipă care ați ghicit, s-a numit și ea odată, Locomotiva Rapid, pe baza originii clubului ce se născuse din susținerea Atelierelor CFR Grivița, în anul 1923.
Și că să fie careul locomotivelor perfect, actuala formație sibiană, a patra echipă calificată anul acesta în semifinalele Cupei României, Hermannstadt, este considerată succesoarea morală a Șoimilor Sibiu, sau a Șoimilor CFR Sibiu, care din aceași fixație dictatorială a activat din 1950 pînă în 1973 sub numele de Locomotiva Sibiu.
Aberatiiile se repetă din nefericire. Poate citesc aceste rânduri și învață ceva și bugetarii care se află în slujba cetățeanului constănțean, din toată această istorie a Locomotivelor!
Poate citește și Chițac țintarul semifinalelor Cupei României din acest an, cu aberantele retro nume reînviate de mine cu intenție vizuală:
Locomotiva Sibiu- Locomotiva Rapid 23 Aprilie 2025 la Sibiu
Locomotiva Cluj- Locomotiva Constanța 24 Aprilie 2025 la Cluj
Morala informației de mai sus este, domnilor servanți publici constănțeni, că nici una din cele patru Locomotive, sau succesoarele lor, care fac afișul Cupei României astăzi, după 70 sau chiar mai bine de 100 de ani, nu ar fi existat fără susținerea financiară locală, care se făcea inclusiv în epoca de aur comunist, la un moment sau altul, motiv care l-a făcut pe aberantul de odinioară să le boteze mândru, pe toate, cu numele de Locomotivă!
În occident se strâng semnături, se face referendumuri și dacă trece la votul public al cetățenilor se aprobă și se construiește rapid. Nu numai că se merge pe principiul că timpul costă bani și oamenii elementul ce mai important al ecuației, ies la pensie, dar stau la pândă mulți avocați specializați în a încasa cheltuielile de judecată ale fraierilor care se joacă cu termenii de dare în folosință a proiectelor ce implică fonduri imense. Construcția colosului de 65.000 de locuri, Farfuria Gigantică Zburătoare aterizata în Las Vegas, Allegiant Stadium, a început la nouă luni de la desemnarea primei schițe a modelului pus în mișcare după aprobarea mutării echipei de fotbal American “Raiders” în Las Vegas. Construcția stadionului a durat 31 de luni.
Vă întreb din nou, pe voi servanții publici constănțeni de astăzi: Vă pasionează ceva? Vă mândriți cu ceva, acel ceva care aduce onoare sportului competitiv constănțean? Sau doar v-ați obișnuit să le mulțumiți celor puternici, precum careul formidabil româno- brazilian de la Ovidiu, cei care sunt în stare să facă și munca pentru care sunteți voi responsabili.
Citiți, dacă vă atrage cumva atenția de care nu dați dovadă, declarația lui Gică Hagi pentru Gazeta Sporturilor, cu care și închei acest articol scris la miez de noapte, în America:
“Hagi este singurul care a investit în Farul, a crezut în Farul. Ăla mic pe care l-a crescut Farul, a mâncat o pâine la Farul, s-a întors. Farul l-a produs pe cel mai bun jucător al României, care a jucat la Real Madrid și la Barcelona. Mi-am făcut datoria, m-am întors, am făcut și o să fie o zi când o să plec. Gheorghe Hagi, antrenor Farul”.
Vă vorbește regele fotbalului românesc, nu eu, despre pericolul risipei, a transformării șansei reale locale actuale în iluzie trecătoare!
