Acasă Cronica The Beach – paradisul unei lumi pierdute

The Beach – paradisul unei lumi pierdute

1129
1

Paul SICHIGEA

În 1996, cunoscutul scenarist și scriitor Alex Garland lansează nuvela “The Beach” sau “Plaja” – în limba română. Cartea prezintă un tânăr dornic de aventură și dependent de adrenalină, care pleacă în căutarea absolutului pe o plajă secretă din Tailanda. În anul 2000, regizorul Danny Boyle adaptează nuvela și o transformă într-un film de proprții, sub același titlu.

După succesul enorm cu „Trainspotting” din 1996, Boyle lucrează din nou cu John Hodge în 2000 la scenariul pentru „The Beach”. Filmul prezintă o înșiruire de aventuri ale unui tânăr american, venit în Tailanda pentru a trăi cel mai intens episod din viața sa. Pentru acest rol, Boyle l-a ales pe Leonardo DiCaprio, unul dintre cei mai influenți actori la acea vreme. „Titanic” făcuse de câțiva ani înconjurul lumii, fiind considerat de mulți critici ca cel mai bine realizat film din istorie, acesta fiind totodată și pelicula cu cel mai mare buget de până atunci.

The Beach (2000), regia Danny Boyle, sursa: rollingstone.com

Pentru rolurile temerarilor Étienne și Françoise, Boyle a ales doi actori tineri francezi, relativ necunoscuți, dar care și-au îndeplinit rolurile cu mare succes. Tilda Swinton, celebră pentru rolurile negative și profunde din cariera sa, a preluat rolul lui Sal, liderul grupului de pe plaja misterioasă din Tailanda (aproape de celebra Ko Pha-ngan). Locațiile au fost reale, echipa de producție fiind ani mai târziu acuzată oficial pentru distrugerea ecosistemului local. S-au plantat arbuști și mai multe soiuri de plante pentru a crea efectul cinematografic dorit, Boyle trecând peste orice limită legală. Efectul a fost uluitor: „The Beach” este o realizare spectaculoasă, cu o imagine impecabilă, iar peisajele locului au fost extraordinar captate de echipa tehnică a filmului.

sursa: cntraveler.com

În 2018, oficialitățile tailandeze anunțau închiderea zonei din cauza distrugerii antemenționate, printr-un comunicat de presă îngrijorător:

“Plaja din Thailanda făcută celebră în filmul „The Beach” de Leonardo DiCaprio este închisă pentru a-i oferi o pauză de la turiști. […] Oficialii thailandezi spun că decizia are ca scop să ofere recifelor de corali din zonă și vieții marine șansa de a se recupera. Oficialii din turism spun că până la 5.000 de vizitatori călătoresc la plajă în fiecare zi. […] Studii recente ale biologilor oceanici au descoperit că o mare parte a recifelor de corali din zonă a dispărut. Cea mai mare parte a vieții marine a dispărut și ea.” – sursa: learningenglish.voanews.com

Echipa de producție a adresat apoi scuze comunității afectate, dar efectul a fost de un impact aproape nimicitor. Totuși, „The Beach” a rămas în mintea cinefililor ca un film de proporții, excelent executat și care reflectă impresionant de bine existențialismul uman. Ideea filozofică a regăsirii sinelui este de asemenea bine integrată încă din nuvela lui Garland, însă acest fapt a fost adus la rang de mare artă de către Danny Boyle, Leo DiCaprio și restul echipei din acest film extraordinar.

sursa: idiva.com

La începutul filmului, regizorul ne prezintă un tânăr singuratic, dornic să pornească într-o aventură în acest fel, dar pe parcurs realizează importanța unui grup, a companiei umane și a compasiunii. Richard (DiCaprio) se îndrăgostește nebunește de frumoasa Françoise, stricând relația acesteia cu Étienne. De aici putem înțelege esența interacțiunilor umane, ale motivelor personale care de multe ori au condus la conflicte sau războaie. Simplitudinea scenariului pe această latură este în antiteză cu complexitatea normelor oricărui grup.

Acesta nu este însă orice grup, este o reală comunitate de oameni care conviețuiesc pe o insulă aparent pustie, fiind înconjurați de paradisul după care atât de mulți tânjesc. Însăși ideea de paradis este bine conturată de John Hodge în scenariu, acesta accentuând fragilitatea relațiilor interumane. La orice obstacol sau dificultate, omul devine subit imprevizibil, factor crucial în istoria umanității. Solitudinea este îmbinată cu puterea grupului, a comunității, de a schimba destine.

The Beach, regia Danny Boyle

Poate cel mai important aspect tehnic al filmului este coloana sonoră, atent selectată de regizorul Boyle și aranjată de celebrul Angelo Badalamenti (compozitor „Twin Peaks”). Unele piese sunt compuse însuși de Badalamenti și au fost invitați și alți artiști arhicunoscuți precum: Moby, Richard Ashcroft, Underworld, William Orbit, Dario G, Brian Eno, Orbital sau Faithless. Muzica este în concordanță cu perioada filmului, genurile de techno, electronic și ambiental fiind preponderente. Aproape fiecare cadru și fiecare imagine impresionantă a paradisului tailandez este însoțit de melodii cu teme melancolice. Nostalgia este atotprezentă în coloana sonoră, acest lucru aducând publicul și mai aproape de ideea unei aventuri unice, sublime. Paradisul este prezentat în toate formele sale. „The Beach” este dovada unei sclipiri de geniu, Danny Boyle, John Hodge și Alex Garland venind cu un produs unic către un public dornic de… aventură și frumos.

1 COMENTARIU

  1. Buna ziua/seara dragi cititori ai Sentinelei. Am citit cu sufletul la gură și cu o deosebită plăcere o noua prezentare a unei capodopere cinematografice asa cum ne-a obisnuit de ceva timp domnul Paul Sichigea. Fără dar și poate „Plaja” este produsul si daca nu exagerez rezultatul unor realizatori care au folosit la capacitate maximă elemente care susțin viata. Avem parte de un scenariu extraordinar pe care îl consider coloana vertebrală. Avem o coloană sonoră ce reprezintă sentimentele si simțurile. Avem echipa de actori de renume si echipa de producție pe care le consider sistemul nervos, respirator si circulator. Cu asemenea „ingrediente” acest film reprezintă un nume de neclintit din arhiva mondială a celei de a șaptea artă. Vizionare Plăcută!

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.