Luigi FRIGIOIU ■
Miercuri, 13 mai, ora 18, la Constanța, pe scena Teatrului pentru copii și tineret „Căluțul de Mare”, patru elevi de liceu (Volodea, Pașa, Vitea și Lida) au mers la profa lor de mate, Elena Sergheevna, sub pretextul zilei de naștere. Scopul real este obținerea cheii de la seiful școlii pentru a-și schimba lucrările examenului de absolvire. E o luptă violentă între vechiul idealism naiv, moral al profesoarei și nihilismul materialist al noii generații. Elevii folosesc manipularea psihologică, șantajul și amenințările fizice, demonstrând că „dumnezeul lor e banul și puterea”. Se crează patru portrete de adolescenți, fațete diferite ale cruzimii și oportunismului. Ei dezvăluie cinismul generațional și prăbușirea valorilor morale în societatea actuală.
Volodea (Adi Gheo) – creierul întregii operațiuni (inteligent, rece, lipsit de empatie) n-are nevoie de notă la absolvire. Pentru el, acțiunea e un experiment sociologic. Vrea să demonstreze că oricine are un preț și că idealismul profesoarei înseamnă o slăbiciune.
Pașa (Sergiu Bucur) ambițios, pasionat de literatură folosește argumente intelectuale și relativismul moral pentru a-și justifica faptele. Consideră că regulile vechi sunt depășite. E frustrat că, în societate, corupția și falsul sunt singurele arme de supraviețuire.
Vitea (Grațian Prisecariu) băiat simplu, influențabil, provine dintr-un mediu modest. Cu deviații spre alcoolism, e cel mai slab psihologic. Caută validarea grupului și se lasă dominat total de Volodea. Frica de eșec și de excludere îl fac să-și piardă cumpătul sub presiune.
Lida (Denisa Iova), singura fată din grup, o tânără pragmatică și obsedată de statutul material își folosește feminitatea ca monedă de schimb și privește relațiile strict prin prisma utilității. Își dorește trai de lux și acces în lumea bună. Acceptă violența psihologică asupra profesoarei cât timp îi servește propriilor interese.
Cele patru tinere speranțe ale scenei constănțene – Adi Gheo, Sergiu Bucur, Grațian Prisecariu și Denisa Iova – se transpun perfect în identitatea scenică a personajelor.
Finalul prezintă catastrofa morală totală. După ore întregi de refuzuri, negocierea eșuează iar măștile civilizate ale elevilor cad. Liderul Volodea decide să folosească o armă abjectă: înscenarea unui viol. Sub privirile îngrozite ale profesoarei, Volodea o dezbracă forțat pe Lida. E un atac brutal asupra fetei și asupra psihicului Elenei Sergheevna. În acest moment extrem, unitatea elevilor se frânge. Pașa și Vitea, realizează monstruozitatea situației, intervin panicați și îl opresc pe Volodea. Lida fuge în hohote de plâns, distrusă de umilință. Profund zdruncinată de lipsa de umanitate a tinerilor, Elena Sergheevna clachează psihic. Fără cuvinte, aruncă cheia seifului pe podea, se închide în camera alăturată unde se sinucide.
Deși au obținut cheia dorită, elevii sunt paralizați de propriile fapte. Niciunul nu are curajul să atingă cheia. Conștientizând crima comisă indirect, grupul se destramă și părăsește apartamentul în tăcere. Elevii câștigă războiul fizic, dar succesul obținut prin dezumanizare e nul: cheia devine inutilă, conștiința lor s-a pătat cu o sinucidere. Somnului rațiunii a crescut monștri: copiii sistemului” și-au însuși metodele imorale ale adulților. Elevii sunt produsul unui sistem corupt, bazat pe dublu standard, unde lozincile morale ascund un materialism feroce.
Elena Sergheevna, admirabil jucată de Inga Marcu, reprezintă vechea gardă a valorilor absolute: adevărul, cinstea, onoarea. Demnitatea profesoarei n-a avut preț și nu a fost de vânzare: a plătit-o cu propria viață! Cedarea ei finală simbolizează eșecul generației de mentori ce credeau că blândețea și argumentele morale pot opri violența brută a pragmatismului modern.
Piesa e montată după textul Ludmilei Razumovskaia, tradus și adaptat de Inga Marcu, în regia lui Lică Gherghilescu și scenografia lui M.C. Ranin. Sala a fost arhiplină, spectatorii – în majoritate liceeni – s-au conectat cu reacții emoționale și în final au rămas fără replică. Aplauzele au confirmat succesul unei „lecții deschise de dirigenție” ce trebuie deopotrivă văzută și înțeleasă de către adolescenții, părinți și profesori.
