Marius TEJA ■
Primul prefect al județului Constanța, magistratul Remus Opreanu (1878-1881), a luat inițiativa constituirii unui muzeu ad-hoc la sediul prefecturii, inițiativă semnalată în numerele din 17, 24 și 31 mai ale săptămânalului „Farul Constanței. Ḑiar oficial al județului Constanța”, prima gazetă în limba română apărută la 12 mai 1880 în orașul-port maritim.
Astfel, în pagina 3 a numărului din 17 mai, autorul anonim își exprima optimismul pentru viitorul arheologic al muzeului: „Cercetările ce necontenit au loc, e de sperat că vor da mulțumitore resultate.”
Textul preciza că din cele 38 de obiecte adunate până atunci, 11 erau găzduite în cabinetul prefectului și 27 erau „așezate pe două rânduri, formând un alciu (?) în grădina conacului între corpul edificiului administrativ și porta grădinei dinspre mare”:
În continuare, în pagina 4 sunt prezentate cele 11 obiecte din cabinetul prefectului:
1)Un basorelief lung de 35 cm și lat de 25 cm, reprezentând pe Bachus, zeul vinului, într-o atitudine triumfală, având în mâna stângă tirsul (toiag specific zeului) și în cea dreaptă o amforă din care vărsa vin în gura unui tigru. Divinitatea era însoțită de un păstor cu toiag și un bătrân cu un coș de struguri pe cap, cortegiul fiind surprins ieșind de sub o boltă de viță cu ciorchini. Sculptura „bine conservată„ fusese descoperită în satul Ester din ocolul Constanța, la 35 km de oraș.
2) Un basorelief găsit în grajdul călăreților administrației ocolului Constanța, unde servea ca „podină” (pardoseală). Sculptura reprezenta un bărbat cu barbă și mantie pe umeri, cu picioarele goale, cu mâna dreaptă la gură și cea stângă un sul. Lângă piciorul stâng se afla „o mască de tragedie”, iar în lateral, se ridicau două coloane în stil corintic până la umeri. „Fără îndoială”, acest portret „încă bine conservat” reprezenta un autor de tragedii în „atitudine gânditore”: Eschil, Sofocle, Euripide etc.
3) O piatră albă de 80 cm lungime și 43 cm lățime, cu două coloane corintice în lateral sprijinind o arcadă, având la mijloc o femeie în basorelief cu o torță în mâna stângă, cu rochia atârnând, cu mâinile goale și capul sfărâmat pe o semilună. „Credem” că sculptura reprezenta pe Lucina sau Diana, ca zeiță a nopții.
4) O placă de marmură „bine conservată”, lungă de 57 cm, lată de 30 cm și groasă de 12 cm. Sus este sculptat basorelieful unui legionar roman. Sub bust se află următoarea inscripție latină:
MARIVS CELSVS
MILES.CHR.VII
GALL. VIXIT. ANNOS
XXXX. MILITAVIT
ANNOS.XXIIII
TITLVLVM
POSVERVNT. LIBERTI
VIVO MARIVS MEROV
RIVS ET MARIA CAIE
ET MARIVS TARA”
5) Un cap de statuie în mărime naturală, cu nasul și obrazul distruse de „mâini barbare”. Restul statuii, „probabil” Venera, zeița dragostei, a fost găsit în timpul unor săpături la Constanța.
6) Cap de femeie mai mare decât mărimea naturală, din marmură albă. Jumătate din piesă este acoperită de o maramă care cade pe umeri, părul aranjat ca o perucă și gâtul ornat cu două șiruri de mărgele. Nasul și bărbia matroanei au fost distruse de „mâini barbare”.
7) Un colț de frontispiciu neregulat, cu lungimea maximă de 35 cm, având sculptați în basorelief pe Esculap, Igea și un copil reprezentând un „suferind”. Esculap, zeul grec al medicinei, are brațul drept și pieptul până la mijloc neacoperite, cu brațul drept pe un trunchi încolăcit de un șarpe și în brațul stâng ține o mantie care atârnă de la umeri la picioare. Igea, zeița sănătății, era îmbrăcată până la glezne și ținea în mâna stângă un vas din care bea un șarpe. Piesa fusese găsită în mare, distrusă de „mâini barbare”.
8) Un capitel de coloană din marmură în stil corintic (orașul-stat Corint de pe teritoriul actual al Greciei) „foarte bine conservat”. Lateral era săpată o cruce genoveză „relativ mai recentă”, având în vedere că coloniștii din republica medievală maritimă Genova „cât au ocupat orașul acesta au întrebuințat la edificiile lor pietrele și marmurele antice din localitate”.
9) Bucată de marmură lungă de 1 m și 13 cm, lată de 40 cm și groasă de 12 cm, găsită pe malul mării, unde fusese scoasă de valurile furtunilor „din iarna trecută, în dreptul cartierului tătar”. Pe față era sculptat un basorelief al unui războinic călare „foarte bine făcut”, cu o haină pe umeri și un arbore încolăcit de un șarpe la capul calului. Sub basorelief era o inscripție greacă care începea cu „obicinuitul AΓAΘHI. TYHI” și nu se putea citi din cauza micilor melci de mare care se încrustaseră distrugând suprafața. Totuși, erau vizibile mai multe nume grecești care consacraseră monumentul ca recunoștință pentru binefăcătorii lor.
10) Patru bucăți de marmură provenind din „petre de mormânturi”, cu inscripții în greacă și latină.
11) Un mic cap de leu din piatră de culoare închisă.
În numărul din 24 mai 1880 al „Farului Constanței” sunt prezentate primele 10 obiecte din „Grădina Conacului (fosta reședință a demnitarului otoman”:
1)O bucată de piatră regulată, lungă de 1,16 m, lată de 67 cm și groasă de 58 cm, având pe fața principală o inscripție grecească începând cu:
AAΘNI-TYHNI
H-BOYΛH-ΔHMOΣ
THΣ-MHTPOΠOΛEΩΣ
TOMEΩΣ….
Inscripția reprezintă un decret al senatului și poporului municipiului Tomis în onoarea Sossiei Africana, care se distinsese prin ofrandele bogate oferite cu ocazia sacrificiilor publice în cinstea Mamei Zeilor. Piesa fusese găsită de compania de cale ferată (britanică) Cernavodă-Constanța la săpăturile pentru materiale de construcții de la periferia Constanței (1857-1860). Obiectul reprezenta „actul de stare civile al Constanței”, atestând că Tomisul antic se afla pe promontoriul Constanței moderne, iar „cercetările ulteriore au avut de resultat a înmulți probele până a le face covârșitoare.” Se preciza că, în epoca exilului lui Ovidiu (8-17), Tomisul se afla la granița Imperiului Roman, orașul fiind apărat de zidurile proprii și valurile de pământ fortificate care se întindeau până la Cochirleni, lângă Cernavodă.
2) O bucată de marmură, lungă de 1,95 m și lată de 25 cm, găsită în ruinele descoperite prin săpături în port. Pe fața principală, sus, este sculptat un basorelief, reprezentând, „credem”, un ospăț funebru. Patru persoane stau pe scaune la o masă, cu un copil la picioare. Sub sculptura ștearsă „în parte prin opera timpului”, se vedea o lungă inscripție funerară în greacă, începând cu ΦIΛTATA-TEKNA.
3) O bucată de piatră lungă de 1 m, lată de 48 cm și groasă de 70 cm, cu inscripția:
CERDO. PRO. SE
ET FILI BV
SVIS. ARAM
POSVUIT. ET
VOTVM. SOLVIT
V. S. M.
4) O statuie de marmură lungă de 1,90 m, reprezentând o femeie rezemată, cu mâna stângă pe o urnă și cu piciorul drept peste cel stâng, ambele în sandale. Lipsea capul statuii, găsită la o săpătură în via proprietarului Caridia.
5) Un fragment de piatră, lung de 90 cm, lat de 73 cm și gros de 29 cm, cu un început de inscripție funebră.
6) O bucată de piatră lungă de 79 cm, lată de 24 cm și groasă de 8 cm, reprezentând un bust de femeie „forte grosier sculptat”.
7) Monument funebru de piatră hexagonal, lung de 1,39 m, lat de 30 cm și gros de 73 cm, cu un început de inscripție:
„OYAΛEPIOΣ
APXEΛAOY
ΣIMBIOY – IΔIAΣ”
8) Un fragment de monument funebru din piatră, lung de 66 cm, lat de 85 cm și gros de 27 cm. Sus este sculptat un bust de la gât la piept al unui legionar, cu inscripția:
„D. M.
P. VALERIVS PACA
TVS. MIL. IN. LEG. V MAC.
B. COS. DVPLICARIVS
9) Monument funebru din piatră lung de 1,45 m, lat de 42 cm și gros 41 cm, cu două inscripții pe fețe opuse, cu același text în greacă și latină:
„C. ANTONIVS
FRONTO-VET
LEG. XIII GEM.
EX. B. COS. LVC
ET. SEPVLCHRVM
VIVS. SIBL. ET SVIS
EXORNAVIT
SALVE”
10) O bucată de marmură regulată, lungă de 63 cm, lată de 27 cm și groasă de 20 cm, cu o sculptură în basorelief reprezentând coroană de flori cu capetele atârnând și terminate în două inimi, înconjurată de câteva litere grecești indescifrabile.
În numărul din 31 mai 1880 al „Farului Constanței” sunt prezentate și celelalte17 piese din „Grădina Conacului”:
11) O bucată de marmură, lungă de 1,48 m, lată 45 cm și groasă de 46 cm, găsită pe „un loc viran din oraș”. În față, la mijloc, era sculptat un cap de femeie ce „pare” a fi Medusa, iar sub cap era o ”scobitură” prin care se introducea un tub, deoarece piesa a folosit „fără îndoială” unei fântâni. La colțuri erau încrustate flori, iar în laterale, „destul de bine sculptate”, un leu, cu piciorul rezemat pe un taur, și un cerb.
12) O statuie de marmură a unui „imperator” roman, găsită la Canarachioi (satul Canara, azi orașul Ovidiu), lângă Constanța, pe malul lacului Siutghiol. Lipseau capul și picioarele statuii, formată din două bucăți egale.
13) Un fragment de piatră „ordinară”, înalt de 46 cm, lung de 57 cm și gros de 46 cm, cu o sculptură în basorelief, reprezentând un cap de femeie și flori la colțuri.
14) O bucată de marmură, înaltă de 83 cm, lată de 33 cm și groasă de 30 cm, cu o inscripție grecească parțial ștearsă.
15) O bucată de piatră cu aceleași mărimi ca la 14), cu o inscripție funerară grecească. Ambele piese fuseseră găsite în „satele vecine Constanței”.
16) Un sarcofag din piatră, lung de 2,06 m, lat de 70 cm și grosimea pereților de 13 cm, găsit cu ocazia săpăturilor de construcție a liniei ferate Constanța-Cernavodă, la puțurile cailor atelierelor companiei britanice constructoare.
Inscripția grecească din față:
EYΦPOΣYNH-ΣYMBIΩ
TEIMIΩTATH
KAΣTPHΣIOΣ IOYΓIOY
ΦPONTΩNOΣ HPHMOΠEI
NARIOY HPAΓMATEYTHΣ
KATEΣKEYAΣEN
ZHΣAΣH ETH KE
Inscripția grecească din stânga:
ΠPATMATEYTHΣ
ZΩN EAYTΩKE KAI
TH ΣYMBIΩ EΛYTOY
EYΦPOΣYNH ZHΣA
ΣH ETH KE
17) Un monument de marmură, lung de 1,32 m, lat de 56 cm și gros de 52 cm, cu inscripția autorităților municipiului Tomis:
AΓATH-TYXH
H BOYΛH KAI O
ΔHMOΣ-THΣ-MH
TPOΠOΛEIΩΣ TO
MEΩΣ….
18) Un monument de marmură, lung de 1,2 m, lat de 53 cm și gros de 51 cm, cu inscripția grecească:
AΓAΘNI-TYXHI
H BOYΛH KAI O ΔH
MOΣ. T. KOMINION
KΛAYΔIANON
EPMOΦIΛONION
ZOΦIΣIHN KAI
AΓΩNOΘTHN
APETHΣ XAPIN
TON HONTAXHN
THΣ EΠTAΠOΛEΩΣ IEPEA
TΩN EΛYTOKPATOPON
19) O bucată de monument funebru din piatră, cu o inscripție latină începând cu COCCEIAE MATRI.
20) Două monumente cu începuturi de inscripții grecești.
21) Două coloane din piatră aduse de mare pe malul „portului genovez”. Una din coloane reprezenta un om cu lance în mâna stângă și cu mâna dreaptă rezemată de șold, cu un cal în spate. Cealaltă sculptură era ștearsă de valurile mării.
22) Un fragment din piatră cu basorelief „prea frumos lucrat”, dar distrus de mâna oamenilor și de timp, reprezentând busturile a două femei și un Hercule cu măciucă în mâna stângă, dar fără cap.
23) Un fragment din piatră „frumos”, având sus un basorelief cu flori și ciorchini ce „par a fi” struguri, iar jos începea o inscripție greacă.
24) O bucată de marmură „frumos lucrată”, lungă de 1m, lată de 43 cm și groasă de 37 cm, cu o inscripție greacă reprezentând un decret municipal în câteva rânduri, dintre care unele au fost șterse tot de mâna sculptorului.
25) Piatră pătrată, lungă de 1m, lată de 85 cm și groasă 27 cm, cu un basorelief în mijloc reprezentând o floare de crin.
26) Un monument cu prima inscripție latină despre Tomis descoperită:
D. M.
APOLLONI
VS DADAEMA
MAE DADAE
MATRI SVAE
SACERDOTI
TOMITANO
27) Două de piatră regulate, lungi de 1,57 m, înalte de 38 cm și groase de 42 cm. Deși au fost găsite una în Constanța și cealaltă într-un „sat vecin”, inscripțiile au făcut parte „negreșit” din același fronton al unui edificiu public sau poartă a Tomisului deoarece o inscripție o continuă „exact” pe cealaltă din timpul domniei împăratului Traian (98-117):
IMP. CAESARI – DIVI – NERVAE F. NERVAE
TRAIANO – OPTIVIO – AVG…
RESPVBLICA TOMIT
De asemenea, în rubrica Știri și fapte din județul Constanța a numărului din 28 septembrie 1880 al „Farului Constanței”, prefectura adresa „viile sale mulțumiri” lui Chevorca Casabian, „notabil al comunității armene”, pentru donația făcută muzeului județean. Era vorba de „o mare piatră” care servise ca perete al casei lui Casabian din Piața Independenței, azi Piața Ovidiu. Pe obiect era sculptată o inscripție grecească „forte bine conservată”, care devenea a cincea inscripție din muzeu referitoare la „vechiul Tomi”. Inscripția reprezentat un decret al magistraților și populației orașului în onoarea împăratului Diocletian (284-305):
AΓAΘNI-TYXHI
TON ΘEO ΦIΛEΣTA
TON AYTOKPATORA
ΓAION OYAΛEPION
ΔIOKLHTIANON
EYΣEBH EYTYXH
ΣEBAΣTON
BOYΛH ΔIMOΣ
TOMEITΩN
În fine, la rubrica Publicatiuni din numărul din 12 octombrie 1880 al „Farului Constanței”, se anunța că N. Grangu din Călărași primise de la prefectură aprobarea cererii de a efectua săpături „cu propriile sale spese” pe un teren al statului situat în ocolul Silistra Nouă, între frontiera cu Bulgaria și orașul Ostrov. Se menționa că acest căutător amator „presupune” că în zonă ar fi îngropate multe monede din „timpuri vechi”, dar și că săpăturile se vor face în prezența unui „agent de încredere al administrației”.
[/responsivevoice]
