Luigi FRIGIOIU ■
“Ești o floare, ești un crin!”
Bisericile Catolice îl sărbătoresc pe sfântul Anton de Padova în ziua de 13 iunie, când sunt binecuvântaţi copii şi sfinţiţi crinii. După Liturghie, se sfinţesc crinii şi se binecuvântează copiii veniţi să se închine sfântului Anton de Padova, care i-a îndrăgit atât de mult.
Ritualul binecuvântării crinilor şi al copiilor e unul foarte vechi în Biserică. Crinii, florile preferate ale sfântului Anton, sunt semnul vieţii oferite lui Dumnezeu. Crinii devin simbolul virtuţilor sfântului Anton şi invitaţie pentru creştini la o viaţă curată. Sfântul Anton a avut o grijă deosebită pentru cei mici şi o iubire specială faţă de pruncul Isus. Statuile sale poartă un crin în mâna dreaptă, iar cu cealaltă mână îl ţine pe Isus aşezat pe Sfânta Scriptură.
Se spune că floarea de crin e simbol al inocenței și perfecțiunii datorită frumuseții imaculate și parfumului delicat. În tradiția creștină, crinul alb este asociat cu Fecioara Maria, reprezentând puritatea și harul divin. Crinul e, de asemenea, un simbol al nobilității și regalității.
Sfântul Anton, născut la Lisabona, se numea Fernando și a trăit între 1195-1231. Canonic al sfântului Augustin la Coimbra, a fost hirotonit preot. Și-a însuşit cunoştinţe teologice adânci, încât papa Grigore al IX-lea îl numea „Chivotul Testamentului”. Dacă s-ar fi pierdut toate exemplarele Bibliei, Anton ar fi scris-o din memorie. Şi-a luat numele de Anton, cu dorinţa de a duce credinţa popoarelor din Africa. Aparţinând Ordinului Franciscan, întemeiat de Sfântul Francisc de Assisi, Sfântul Anton a predicat împotriva ereziilor. Dumnezeu l-a răsplătit, păstrându-i limba intactă, până în zilele noastre. Și-a împlinit misiunea de predicator în Franţa şi Italia: a convertit mulţi și a predat teologia. A scris predici de adâncă învăţătură. A murit la Padova la 36 ani. În 1946, papa Pius al XII-lea l-a declarat pe sfântul Anton de Padova, învăţător al Bisericii cu titlul de „doctor evangelicus”.
În Constanța, impunător lăcaș de cult ridicat în zona peninsulară a Constanței are hramul Sfântului Anton de Padova, cinstit de catolici, de ortodocși, musulmani și hinduși. Potrivit istoriei sfântului lăcaș, basilica s-a zidit în 1938, în timpul pontificatului Sanctității Papa Pius al XI-lea, în timp ce pe tronul României se afla Carol al II-lea. Clădirea, declarată monument istoric, e construită în stil romanic, din cărămidă aparentă, după planurile arhitectului Romano de Simon. În 1944, trupele sovietice ocupă zona peninsulară a orașului iar accesul catolicilor în Basilica Sf. Anton de Padova e interzis. În anii următori, biserica se vandalizează. Catolicii reintră în posesia bisericii după 3 ani, cu încuviințarea Biroului de Rechiziții al Primăriei Constanța și avizul comandantului trupelor de ocupație. Între 1951-1955, lăcașul e din nou părăsit. Statul comunist refuză sprijinul pentru refacerea bisericii.
În mai-august 1955, are loc curățenia generală și reparații urgente, întreprinse cu muncă voluntară, prin grija părintelui paroh. Pe 15 august se celebrează din nou în basilică, după o întrerupere de 11 ani. În perioadele următoare, continuă reparațiile și dotarea Basilicii.
Sute de credincioși constănțeni, catolici și nu numai, se bucură de slujbele oficiate în Bazilica Sfântul Anton de Padova, sub conducerea Monseniorului Ieronim Iacob. Pe 13iunie, frumusețea Sărbătorii Sfințirii Crinilor și cinstirea Sfântului Anton nu au lăsat constănțenii indiferenți. Zona peninsulară a fost asaltată de oameni cu crini în mâini și credință în suflete.
“Sus inimile! Le avem la Domnul!”
[/responsivevoice]
