Călin MARINESCU ■
Indiscutabil, ziua de 18 august 2025 va rămâne în mentalul colectiv ca ziua unei memorabilei alianțe a forțelor democratice americane și europene pentru încheierea războiului neprovocat declanșat de Rusia împotriva Ucrainei, de peste trei ani.
Urmare a întâlniri dintre Președintele SUA, Donald Trump, cu Președintele Federației Ruse, Vladimir Putin, la baza militară americană Elmendorf-Richarson din Achorage, Alaska, partea americană l-a convocat pe Președintele Ucrainei, Zelensky, la Casa Albă pentru a discuta condițiile de pace solicitate de Rusia.
Lideri europeni din: Marea Britanie, Franța, Italia, Finlanda, Germania, împreună cu Secretarul General al NATO și Președinta Comisiei Europene, au hotărât să solicite extinderea formatului de negociere cu includerea lor la întâlnirea președintelui american cu Vlodimir Zelensky, de la Casa Albă. În primul rând pentru susținerea cauzei ucrinene sub forma unui interes major al întregii Europe.
În ziua precedentă fusese organizată o videoconferință cu toate statele europene care susțin rezistența Ucrainei în lupta cu atacatorul rus, constituite în “Coaliția de Voință”, fiind convenită o poziție comună față de propunerile de pace ale Rusiei ce urma să fie discutate cu Trump.
La această videoconferință a participat și România prin Președintele Nicușor Dan.
Totul a început cu primirea la Casa Albă a Președintelui Vlodimir Zelensky de către Donald Trump personal. De la început am remarcat o mare diferență față de modul cum a fost întâmpinat Zelensky la prima lor întâlnire, din februarie, încheiată cu ieșirea precipitată a oaspetului ucrainean după un schimb de replici dure cu Vicepreședintele Vance și cu Trump.
De data asta Zelensky a fost primit cordial, cred eu fiindcă trebuia ca întâlnirea să se desfășoare în condiții cât mai normale pentru ca Trump să își atingă scopul: deschierea negogierilor dintre Rusia și Ucraina pentru obținerii unui acord de pace.
După o scurtă întâlnire, mai mult protocolară, cei doi lideri au susținut o conferință de presă ocazia cu care Zelensky i-a mulțumit de cinci ori lui Trump și SUA pentru ajutorul acordat țării sale în confruntarea cu Rusia și pentru eforturile de a realiza o înțelegere în vederea opririi războiului.
Evident tușat de atitudinea lui Zelensky, Trump a subliniat intenția americanilor de a ajuta în continuare Ucraina, prin vânzarea către NATO a armentului necesar frontului ucrainean, arme pe care le plătesc țările europene. Nu a uiat să meționeze că Președintele Biden, în inconștiența sa, a dat Ucrainei peste 300 de miliarde de dolari, ceea ce nu se va mai întâmpla în viitor.
Trump a anunțat că susține și încheierea unui tratat de pace fără un armistițiu prealabil, părțile urmând să acționeze cât mai rapid și eficient pentru ajungerea la un acord just, cu garanții de securitate solide oferite de SUA și de europeni, în special stalele nucleare Franța și Marea Britanie, spre satisfacței ambilor beligeranți.
Pentru a-și salva statalitatea, Ucraina ar urma să cedeze teritorii, cel puțin la nivelul actua al frontului, respectiv în jur de 20% din suprafața totală a țări, posibilitate pe care Zelensky nu a abordat-o la discuții deoarece este contrară prevederilor constituționale, dar tema urmează a fi dezbătută împreună cu liderii europeni.
După terminarea oarecum intempestivă a conferinței de presă ce a urmat discuțiilor dintre cei doi președinți, a urmat reuniunea extinsă cu cei șapte magnifici europeni: președintele francez Emmanuel Macron, Keir Starmer – premierul Marii Britanii, cancelarul german Friedrich Merz, Alexander Stubb – președintele Finlandei, Lucia Meloni – prim-ministru al Italiei, Secretarul General al NATO – Mark Rutte și Ursula Von Der Leyen, președinta Comisiei Europene.
În deschidere, toți participanții, în frunte cu Trump au susținut necesitatea încheierii acordului de pace, cu sau fără un armistițiu, dar cu asigurarea garanțiilor solide pentru securitatea Ucrainei, din perspectiva evitării în viitor a escaladării de către Rusia a conflictului.
Pentru a înșelege poziția Președintelui Trump trebuie să analizăm situația reală a relațiilor Rusia – Ucraina ăi să înțelegem că politica anexionistă a Federației Ruse a fost motivată de refacerea măreției din epoca Uniunii Sovietice, a cărei destrămăre Putin o consideră drept cel mai rău lucru care i se putea întâmpla poporului rus.
Federația Rusă este totuși cea mai întinsă țară din lume, cea mai mare putere nucleară, cu un potențial uriaș de a susține războiul, chiar dacă are probleme financiare create de sancțiunile economice occidentale.
Izolarea din punct de vedere economic și diplomatic în ultimii trei ani nu s-a dovedit productivă; Rusia a reușit să să-și creeze o puternică industrie de război și să asigure frontul cu militarii necesari, deși pierderile umane au fost uriașe.
Oprirea tendinței expansioniste probabil că poate fi limitată prin menținerea unui dialog permanent și prin asiguararea unor garanții de securitate materializate în menținerea unei prezențe militare aliate suficient de puternice, dislocată în Ucraina pentru a descuraja orice intenție de atac sau a unor forțe de reacție rapidă în apropierea granițelor Rusiei.
În rest, semnarea tratatelor de garantare cu Federația Rusă sunt apă de ploaie. Rusia a garantat prin Protocolul de la Budapesta, alături de Statele Unite, Marea Britanie și Franța securitatea și integritatea Ucrainei, Protocol pe care Rusia l-a încălcat fară nici o reținere.
Față de atitudinea Federației Ruse de a încălca oricâd orice obligație asumată prin tratate aprobate de propria Dumă de Stat, principala problemă ce trebuie stabilită cu ocazia întâlnirii de la Casa Albă rămâne agrearea granțiilor de securitate pe care SUA și statele europene le pot acorda Ucrainei, garanții de securitate suficient de eficiente, pentru a descurajă intențiile expanționiste ale Moscovei.
Rusia va acceptă cu greu garanțiile de securitate, indiferent de mărimea teritoriilor pe care le va obține, fiindcă le va fi blocată intenția de a alipi întreaga Ucraină zonei de influență rusești, pe modelul Bielorus.
Timp de mai multe ore, cei prezenți au discutat cu privire la condițiile tratului de pace și în special la definirea garanțiilor pe care le vor oferi Ucrainei Europa și SUA, pentru a preveni un nou atac din partea Federației Ruse.
Hotărârea unanimă a fost că în ceea ce privește eventuala cedare de teritorii numai Volodimir Zelensky și poporul ucrainian vor avrea ultimul cuvânt.
Un punct important al tratatului de pace va trebui să cuprindă obligația Rusiei de a returna copii ucraineni răpiți la începutul războiului și un schimb de prizonieri astfel încât nici una dintre părți sa nu mai păstreze prizonieri.
În timpul discuțiilor Trump a cerut o pauză pentru a-l sunat pe Putin cu care a comentat inițiativele abordate cu Zelensky și cu liderii europeni și s-a întors cu mesajul că Rusia acceptă în principiu propunerile discutate și o întâlnire între Putin și Zelensky în următoarele două săptămâni, ce va fi urmată de o trilaterală Trump, Putin, Zelensky.
Emmanuel Macron a solicitat ca la întâlnirea tripartită să participe și un reprezentant al Europei având în vedere impactul războiului ucrainian asupra majorității țărilor batrânului continent. De asemenea s-a hotărât ca în zece zile să se stabilească garanțiile de securitate oferite de către SUA și cele 30 de țări euopene care susțin Ucraina, având în vedere că Rusia nu acceptă trupe străine pe tritoriul Ucrainei și nici intrarea Ucrainei în NATO, dar ar putea fi agreată o convenție care să garanteze Ucrainei ca în cazul unui atac să fie ajutată cu trupe de acțiune rapidă de genul prevederilor articolului 5 al Tratatului NATO.
Ucraina va cumpără armament american în valoare de 90 de miliarde de dolari plătit de staele europene și va coopera cu companiile americane pentru construirea de drone în valoare de 50 de miliarde de dolari.
Donald Trump, care după cum am văzut consideră președenția SUA că pe o afacere în favoarea statului american, a reușit ca din negocierile de pace să facă și o afacere profitabilă.
În principiu, reuniunea de la Casa Albă și-a atins scopul, și anume dechiderea unui dialog real, la nivel înalt, între beligeranți, prin intermediul SUA și al Coaliției de Voință a celor 30 de țări europene.
Și nu în ultimul rând, un pas important în vederea obținerii premiului Nobel pentru pace, la care visează Donald Trump.
[/responsivevoice]
