Paloma PETRESCU ■
Motto: „Rădăcinile educației sunt amare, dar fructele-s dulci.” Aristotel
Demisia nu rezolvă deficitul
În ultimele săptămâni, numele ministrului Educației, Daniel David, a fost ținta atacurilor publice și a cererilor insistente de demisie. Mulți sunt nemulțumiți de măsurile anunțate, multe dintre ele, dureroase dea dreptul! adevărul însă, este unul simplu: aceste măsuri nu sunt o reformă a sistemului de educație, ci o ajustare temporară impusă de deficitul bugetar.
Ne solidarizăm? Unii da, alții critică și se vaită. Uneori pe bună dreptate și, când spun asta mă refer la modul în care se rostogolesc știrile, fără o comunicare susținută, clară, la momentul potrivit și mai ales directă cu cei care servesc procesul de educație.
Este adevărat că se aud mai ales câteva voci, ale acelora care țipă mai tare, restul … tac și fac. Și eu sunt afectată de măsurile de austeritate, prin aplicarea a 10% CASS la pensie, prin plata de CASS din venitul realizat pe PFA, după 45 de ani în care am plătit CASS în fiecare lună. Am hotărât să mă gândesc că astfel eu ajut un om care nu are asigurare medicală, nu din neglijență, ci pentru că așa-i viața pentru unii, mai grea.
România traversează o perioadă dificilă financiar, când riscul de intrare în incapacitate de plată bate la ușă! Măsurile luate până acum pentru a evita înrăutățirea situației financiare a României sunt doar începutul! Sper eu! Aștept cu interes să aflăm că s-au recuperat datoriile de la rău platnici, persoane fizice sau juridice, evazioniști, de la cei care au sechestru pe bunuri pentru că au furat/înșelat etc. Mai vreau să scadă aparatul bugetar, da, da, acela super extra expandat! să folosim digitalizare funcțională ca să nu cheltuim bani pe salariile unora care doar prin creșterea ca număr nu ne oferă servicii mai bune.
În acest context, un ministru responsabil nu poate ignora realitatea. Ministrul Daniel David nu a venit să facă spectacol, ci să mențină sistemul educațional funcțional până când condițiile vor permite o reformă autentică, de profunzime – alta decât cea pe care cu greu o intuim în legea “România educată”. Mare dezamăgire mi-a provocat rezultatul care poartă acest nume! Multe speranțe s-au născut acum 10 ani. Singurul care poate fi însă felicitat este cel care a avut ideea acestui titlu de campanie – cel mai probabil consultantul de campanie al lui KWJ la primul mandat la președinție.
Întrebarea esențială este: ce rezolvăm printr-o demisie? În loc să construim, riscăm să dăm din nou ministerul pe mâna unor figuri compromise, ca “Genunche”? acea caricatură tristă a responsabilității publice, care a compromis imaginea educației românești în fața unei țări întregi.
Cum care “Genunche”? Cel care a recentralizat la minister finanțarea învățământului preuniversitar, cel care a fost promovat politic de Liviu Dragnea. Este cel care a maltratat Legea 1/2011, este cel care a intervenit cu autoritate distructivă pentru apărarea plagiatorului Ponta. Oare rațiunea, responsabilitatea, echilibrul și managementul eficient al resurselor într-un moment dificil pentru finanțele țării le vedeți ca fiind necesare sau … ne concentrăm pe sintagma “ mie să-mi fie bine”?
Prima zi în școală
Politizarea educației și politicianismul unora dintre cei numiți în funcție de culoarea de partid au adus mari prejudicii parcursului sistemului național de educație, dar nici sindicatele din educație nu ne fac mai multă cinste! În loc să caute soluții și să fie parteneri de dialog, acestea preferă jocul de gleznă: mult zgomot, amenințări și revendicări maximaliste.
Cireașa de pe tort? Greva anunțată pentru 8 septembrie 2025 – chiar în prima zi de școală.
Dar să ne gândim: cine va fi cu adevărat afectat de această grevă? Nu Guvernul, nu ministrul, nu cifrele din buget. Elevii vor fi loviți direct!
Prima zi de școală este un moment unic – plin de emoții, de speranțe, de bucuria reîntâlnirii cu colegii și profesorii. Pentru cei mici, care pășesc pentru prima dată într-o clasă, este ziua care le rămâne în suflet pentru tot restul vieții. Sunt sigură că mulți dintre voi vă amintiți emoția primei voastre zile de școală. Transformarea acestei zile într-un protest sindical înseamnă implicarea copiilor în jocurile de putere, înseamnă renunțarea la empatie, din partea acelora care au menirea de a o educa.
Ce riscăm?
Ministrul Daniel David nu este perfect, clar, iar măsurile luate în această perioadă de austeritate au stârnit controverse, da, așa este, dar cine este perfect? În același timp eu îl văd ca o garanție că educația nu va fi lăsată pradă improvizației politice și populismului, tot așa cum au procedat Mircea Miclea și Daniel Funeriu, dar … să nu excludem alternativa în caz că vor avea câștig de cauză cei care au demolat, ceea ce alții au construit.
Demisia ministrului în plină criză ar fi doar un gest de slăbiciune, care nu ar rezolva deficitul, dar ar aduce înapoi figuri compromise și ar condamna școala la stagnare, dacă nu chiar mai rău, pas cu pas, spre înapoi.
Educația are nevoie de continuitate, de echilibru și de curaj. Dar mai ales are nevoie ca elevii să fie protejați de jocurile adulților. Prima zi de școală trebuie să fie despre copii, nu despre revendicări sindicale și lupte între adulți.
Este important să facem distincția între intervenții menite să sprijine ieșirea României din criza prin care trece și reforma educațională. Reforma educației nu este un proces care se poate face azi, aici. În acest moment nu se poate răspunde la întrebări precum: Unde vrem să ajungem? Când? Cât ne costă?. Reforma educației este necesară, deși termenul în sine a fost deteriorat prin toate schimbările la schimbări prin care am trecut. Continuitatea demersurilor pentru atingerea țintelor strategice, însoțită de monitorizare permanentă și riguroasă ar trebui să-și continue linia, indiferent de partidele care conduc. Nu schimbarea politică trebuie să determine schimbări în educație, ci rezultatele monitorizării și analizării progresului.
Sigur că este mai ușor să ceri demisia unui ministru decât să îți asumi un parteneriat responsabil și maturitate în negocieri.
Adevărata reformă are nevoie de continuitate, de luciditate și de curajul de a trece peste momente dificile, de surse sigure de finanțare și nu de demisii grăbite, nu de sindicate care joacă la două capete și nici de revenirea la figuri care au făcut din minister un subiect de glume amare.
Așa deci, Demisia nu e soluția! Avem însă nevoie de solidaritate și responsabilitate, nu de populism în educație. Educația e prea importantă și complexă pentru a o privi doar dintr-o singură perspectivă!
[/responsivevoice]
