Dan MIHĂESCU ■
Joi 26 decembrie, ora 5.30, prietenul meu, colegul nostru din lumea sportului cu vele, Emilian GRESSIANU, a murit la Spitalul Județean Buzău unde era internat de mai multe săptămâni pe secția de neurologie, în ultimele zile aflându-se în stare “vegetativă”. Suferise un accident vascular cerebral.
Născut pe 3 iulie 1946, la București, Emilian Gressianu, cetățean româno-american, inginer constructor și sportiv de performanță la lotul național de Yachting. Multiplu campion național și balcanic. Începând din anul 2010 și-a găsit un loc în familia Clubului Nautic Român care i-a și conferit statutul de membru de onoare.
Cunoscut în lumea yachtingului românesc cu apelativul “Țiganu”, Emilian Gressianu a fost un om călăuzit de idealuri și dorințe nobile, de patimi și pasiuni mistuitoare precum și de propriul standard și etalon moral de la care nu făcea concesii în nicio situație de viață. Companion devotat, prieten generos, i-a plăcut să trăiască liber, de multe ori la limită, și și-a făcut viața așa cum a dorit, frământat de contradicții și regrete pentru că nu reușea să modeleze lumea după principiile sale!
Dumnezeu să-l ierte, deși el nu era convins că așa ceva există!
Psalmul marinarului
Domnul este Cârmaciul meu şi alături de el nu voi eşua şi nu voi rămâne în derivă, niciodată. Cu El navig peste genuni neînchipuite şi prin ape întunecate. El mă pilotează prin canalele adânci orientându-mă după lumina Sfinţeniei Sale proiectată deasupra mea. El ține Jurnalul de bord al marelui meu voiaj. Deși navig prin uraganele vieţii fără fendere de protecţie nu mă tem de nici un pericol pentru că El mă însoţeşte. Dragostea și grija Lui îmi oferă adăpost. El pregătește un port sigur pentru mine, la capătul voiajului, în patria eternitatii şi am încredere că vânturile favorabile și marea calmă mă vor însoţi către întâlnirea cu Căpitanul Suprem în portul vieții veșnice.
El unge valurile uraganului cu ulei pentru ca nava mea să străbată marea cu calm. El cunoaște căile mării și puterea fiecărei nave lansate pe oceanul vieții. Compasul și timona Lui mă ajută să ţin drumul adevărat. El face să strălucească steaua ce luminează drumul spre malurile vieții nemuritoare. Sub ocrototirea Lui nava mea a supraviețuit primejdiilor pe uscat și pe mare, chiar dacă am fost atacaţi de pirați şi corsari, pe tot parcursul voiajului. Cu siguranță, lumina soarelui și a stelelor va deschide cale lină voiajului meu către Portul Domnului nostru, unde-mi voi găsi tihna, pentru totdeauna.
RUGĂCIUNEA MARINARULUI
■ Nicolae BALOTĂ /Căpitan de cursă lungă ( S.M.R și Navrom),
Tu, Doamne, care stăpânești pământul
Și tot ce-ascunde nesfârșitul cer;
Tu, care stăpânești orice mister,
Oprește-i uraganului avântul.
Oprește valurilor crunte cântul
Atât de fioros și, Doamne, cer
Privirea Ta să fie scut de fier
Cu care să-nfruntam pe ape vântul.
Stăpân suprem al lumilor eterne
Lumina Ta în calea noastră așterne
Ferindu-ne de stânci primejdioase.
Alungă ceață deasă, Fă să scape
De drum greșit și valuri mânioase
Toți cei ce se găsesc plecați pe ape!
***
ULTIMUL CART !
Se spune în Biblie că odată, pe când Creatorul se afla alături de pescari, în barca lor, o furtună mare a pornit din senin iar pescarii s-au temut că se vor îneca. Domnul le-a amintit că doar prin credinţă se vor salva şi astfel s-a şi întâmplat, reuşind să supraviețuiască furtunii, prin credință. Aceeași situație se repetă în fiecare zi pe mare. Nu se cunoaşte vreun navigator, aflat în cursă pe mare, care să nu trăiască fiecare zi ca şi cum ar fi ultima şi care să nu înţeleagă, de la începutul voiajului, că următoarea sa zi ar putea fi şi ultima, la bordul navei sale. Nu există marinar care să ştie unde-i va aşterne marea patul, în noaptea ce va veni. Nu este navigator care să nu-şi fi îndeplinit fiecare serviciu la bordul navei sale ca şi cum ar fi fost Ultimul Cart. Dar niciun marinar nu lasă aceste temeri să-l copleşească şi să-l domine în timpul voiajului, pe mare. El ştie că alături, la bord, îi sunt camarazii care-l ajută să ţină cursul corect la timonă pentru a termina cu bine cartul. Echipajul îi este familie şi unic suport pentru a mai supravieţui o altă zi, pe mare. Pe măsură ce fiecare zi se încheie marinarii notează în jurnalul de bord toate cele făcute şi marchează cu bătăi de clopot sfârşitul fiecărui cart, eternul martor ce taxează scurgerea timpului, pe mare. Astfel şi noi onorăm astăzi memoria colegului nostru Emilian Gressianu cu opt bătăi de clopot pentru a marca încheierea ultimului său Cart, pe oceanul vieții, după 77 de ani. Serviciu îndeplinit Emilian Gressianu, găseşte-ţi liniştea sub giulgiul de ape, suflet neliniştit, suflet neliniştit! A fost un lung voiaj pe mare și suntem mândri de tine, acum găseşte-ţi odihna sub giulgiul de ape, după ce am considerat că ţi-ai încheiat şi Ultimul Cart, servind drept model yachtingului românesc. Odihneşte-te în pace, în abisuri !
„Al 8-lea clopot pentru un marinar”, în tradiția nautică semnifică faptul că navigatorul și-a încheiat “ultimul cart” în viață. Este un eufemism pentru moarte, provenind din sistemul semnalelor prin bătaia clopotului navei, unde patru duble succesive de clopot (opt bătăi în patru reprize de câte două), marchează sfârșitul unui carte la bord. Când un marinar moare, clopotul navei este lovit de opt ori pentru a-l onora, semnificând sfârșitul ultimului său cart, prin viața pământeană.
