Dan MIHĂESCU ■
Iredentism aromân, pe limba lui…Ilie Zelca
În primăvara anului 1985, când finalizam teza lucrării de licență, cu titlul «The Catcher in the Rye, portret of an adolescent», o abordare psihanalitică a personajului Holden Caulfield, am deslușit cum, pentru a performa în demersul meu intelectual, trebuia să gândesc în limba engleză pentru a redacta lucrarea în limba lui Shakespeare, sau J.D. Salinger – în cazul de față. În fine, de aici ajungem la un alt domeniu drag mie, psiholingvistica, care, rudimentar vorbind, poate explica și noima unor proverbe precum: „Gura păcătosului adevăr grăiește” sau “Ce-i în gușă și-n căpușă”. Am făcut aceste conexiuni pe când ascultam, în buclă, cele 63 de secunde ale videoclipului cu declarația lui Ilie Zelca, vicepreședinte la “Fâlcarea Constanța”, Fara Armânească dit România, postat pe pagina de Facebook a organizației.
«Din primele vizite pe care le-am făcut la instituțiile de învățământ într-o grupă de învățământ de 24 de copii o medie de cinci copii se declară a fiind, ca fiind armâni și își doresc să studieze limba. Aceasta este…acesta este și pronosticul nostru că noi reprezentăm o șesime, un sfert din populația constanței, a municipiului Constanța…și sânt date de studiu care arată că în Constanța am fi în jur de 40.000 de persoane votante. Vă dați seama, un astfel de număr…(neinteligibil)…de persoane care plătesc taxe impozite poate solicita finanțare pentru continuarea limbii și tradiției în care a crescut și pentru că această limbă și tradiție ne-a făcut astăzi să fim buni oameni de afaceri și să plătim taxe și impozite care să deservească municipiului Constanța și a județului. Automat este dreptul nostru să cerem și pentru aceste tradiții ale noastre și modul nostru de a vorbi să ni se acorde finanțe. Dar, din păcate, în momentul de față ni se spune: “Nu aveți dreptul la astfel de finanțe”. Vă dați seama că noi vom căuta finanțarea, în această situație, doar din surse proprii în cadrul comunității, până când lucrurile se vor schimba.»
Astfel, succint asemeni videoshort-ului, din puține dar sincere cuvinte, am aflat că cetățenii de naționalitate română aparținând acestei organizații ce se intitulează după voie sau nevoie: «armâni, macedo-vlahi, rrămâni», astăzi se revendică drept etnie minoritară, în baza dreptului gentilic. Urmărind, după cum nu se rușinează să enunțe preopinentul, beneficiile suplimentare acordate de statul român, unor astfel de răzlețiți ai soartei pe care istoria i-a eșuat tocmai pe aceste meleaguri, la nord de sudul balcanic unde transhumau îndeobște.
În fine, dacă ne-am uita în gura tânărului găinar Ilie Zelca din satul Culmea, cifrele din recensământul lui coroborate cu datele INS arată că mai degrabă daco-românii din Constanța ar trebui să învețe la școală sã zburascã pi armãneshti, decât invers. Codul Administrativ (OUG nr. 57/2019) prevede că în localitățile unde o minoritate depășește 20% din populație, autoritățile trebuie să asigure inscripționarea denumirii localităților, a instituțiilor publice și afișarea anunțurilor de interes public, și în limba minorității respective. Așadar, dacă în municipiul Constanța și-ar avea reședința 40.000 de macedo-românii cu drept de vot (deci în vârstă de peste 18 ani), după cum zice Zelca, asta înseamnă peste 15% și e posibil, cu bătaie la cântar, să îndeplinească procentul de 20% din totalul populației de 263.688. Deci, s-ar impune de la sine acordarea beneficiilor legale sus menționate, din Codul Administrativ.
Asta deși în 1940 strămoșii lor au revendicat de drept beneficiul Articolului III al Tratatului de la Craiova privind cedarea Cadrilaterului către Regatul Bulgariei. Tratatul cu pricina, semnat pe 7 septembrie, stipula ca, în termen de 90 de zile de la schimbul instrumentelor de ratificare, să se procedeze «la schimbul obligatoriu dintre supuşii români de origine etnică bulgară din judeţele Tulcea şi Constanţa şi supușii români de origine etnică română din judeţele Durostor și Caliacra». În urma aplicării aceslor prevederi:
- Au părăsit judeţele Caliacra şi Durostor aproximativ 100.000 locuitori (23.173 familii, dintre care 18.760 deţinuseră gospodării în mediul rural); 11.124 familii au fost evacuate în județul Constanţa, 7.017 familii au fost evacuate în județul Tulcea, 641 familii au fost evacuate în capitală, 632 familii au fost evacuate în județul Suceava, 576 familii au fost evacuate în județul Ilfov, 363 familii au fost evacuate în judeţul Rădăuţi, 188 familii au fost evacuate în judeţul Romanaţi.
- Au mai fost evacuate familii din Cadrilater în judeţele Ialomiţa şi Olt iar din judeţele Tulcea şi Constanţa au fost evacuate circa 15.000 familii de etnici bulgari, însumând aproximativ 61.000 de persoane.
În fine, în încheiere, ca să mă fac înțeles de Ilie Zelca și de prozeliți, fac și eu apel la originile strămoșești, oltenești, cu precădere gorjenești, explicându-i în dialectul meu: “Picea nu se trece!”
Ba mai mult, ca să nu se invoce vreo confuzie dialectală plusez și invit la o lectură ușoară dar cu mult tâlc, fabula Broasca şi boul, de marele iluminist român cu sânge macedo-român, Gheorghe Asachi:
Broasca mică cât un ou/Au văzut păscând un bou/Şi mirându-se prea tare/De-o făptură atât de mare/Cugeta c-ar fi noroc/Ş-a familiei laudă, dacă/Ar putea să se prefacă/Din mic, mare dobitoc./Deci d-ambiţie s-aprinde,/Mereu s-umflă, se întinde/Ş-apoi zice: Surioară,/Nu-s ca boul, bunăoară?/Dar aceasta i-au zis: Ba!/Broasca urmând a se umfla,/Zis-au iar: En vezi, lelică!/Soro-ţi spun că eşti tot mică!/Oare acuma l-am ajuns?/Încă nu, i s-au răspuns./Broasc-atunci s-au mai umflat/Foarte aşa…cât au crăpat./Vrea ca astă broască mică/Pe mai mari cel mic s-ajungă,/Tot se umflă, se rădică,/Fără-a-şi cere sfat la pungă/Se aşează la Paris,/Unde, de nu este-nchis,/Rolul joacă de baron,/Fără bani, dar cu bun ton./De mii planuri îngâmfat,/Casa-şi schimbă în palat/Şi-n prinţesă pe a sa damă./Vrând apoi a mai întinde,/Creditorul pe-a lui samă/Toate, până şi pre el vinde.[/responsivevoice]
