Călin MARINESCU ■
Pentru a-și satisface vanitatea, hiena politică Sorin Grindeanu s-a plimbat mai întâi prin țară ca să-și convingă colegii din Partidul Social Democrat (PSD) că partenerul său de coaliție, prim-ministrul Ilie Bolojan, este indezirabil și astfel a reușit să dărâme guvernul din care făcea parte, pare-se din puerile motive de orgolii personale.
Argumentul a fost că tot răul provine de la Bolojan, nu de la prostiile prin care guvernarea anterioară PSD-PNL adusese țara în situația financiară catastrofală ce făcuse deja subiectul analizei la Reuniunea Miniștrilor de Finanțe ai Comunității Europene, și unde se luase în considerare, ca soluție punitivă, suspendarea finanțării pentru România.
Știm cu toții cum am trecut prin acest hop, noua coaliție PSD-PNL-USR-UDMR debutând sub comandamentul strictei austerități bugetare. Au fost adoptate măsuri drastice care să convingă instituțiile financiare internaționale și creditorii mondiali în legătură cu bunele intenții și seriozitatea noii administrații centrale de la București și de soliditatea și coerența politică a coaliției pro-europene, de a aduce finanțele țării pe un făgaș normal.
Deși a aprobat instituțional toate măsurile nepopulare, luate în deplină coerență cu programul și pactul de guvernare al coaliției pe care o fondase, încă din primele luni Sorin Grindeanu a dezlănțuit o campanie mediatică furibundă contra prim-ministrului, deși guvernul era garnisit cu titulari de portofolii cheie ai socialiștilor.
Având în vedere că de multă vreme un aspect definitoriu al politicii a fost traseismul, ca să nu folosim cuvinte dure, PSD a acționat ca atare și s-a vrut aducerea unui prim-ministru liberal dar mult mai disponibil la grimasele de hienă a lui Grindeanu; nu ca Bolojan cel care aprinsese lampa lui Diogene în cămara statului, periclitând caviarul socialiștilor.
Știm cu toții ce a urmat și nu vreau să mai repet povestea dar trebuie să-mi afirm respectul pentru majoritatea membrilor PNL, care nu au rezistat presiunii PSD, situând interesele țării înaintea celor personale.
Aserțiunea ca PNL, respectiv Bolojan stă la baza actualei crize politice este parșivă și propagandistică; de fapt supărarea e legată, evident, de atitudinea liberalilor in corpore care au respins constant presiunile social-democraților.
Se pune totuși întrebarea, de ce PSD fandează în disperare ca să evite preluarea dregătoriei țării, deși o dată ce a reușit îndepărtarea lui Ilie Bolojan, prin moțiune de cenzură, ar fi trebuit să fie așezați în fruntea mesei guvernamentale de la Palatul Victoria, nu să caute țapul-ispășitor liberal, pentru a-l huidui în fața propriului electorat.
Ca să ne lămurim de ce conducerea PSD consideră preluarea guvernării o acțiune sinucigașă, să analizăm situația economică actuală a României și posibilitatea de îmbunătățire a nivelului de trai al populației.
Nu în ultimul rând, trebuie să ținem cont că după în ultimii 30 de ani au emigrat în căutare de muncă sau ca să se stabilească peste hotare, circa cinci milioane de români, din cei aproape 23 de milioane existenți la sfârșitul erei comuniste.
Mulți, puțini, cei plecați au fost în majoritate cei mai iscusiți, educați și întreprinzători, oameni care acum susțin economiile altor țări, deși statul român a cheltuit sume considerabile pentru educarea lor.
Dacă jumătate dintre aceștia ar fi participat la viața economica a țării noastre cu totul altele ar fi fost rezultatele financiare.
Dintre cei rămași în România în mare parte sunt legați de glie și de familie iar foarte mulți sunt de vârsta a treia, educați precar, mai puțin dispuși la muncă, mai puțin eficienți din punct de vedere financiar.
Astăzi, în România, cu aproximativ cinci milioane de salariați activi, raportul dintre angajați (mulți plătiți de stat) și pensionari este de aproape 1:1 – unul dintre cele mai slabe din UE. În țărle dezvoltate din Comunitatea Europeană, raportul este de doi sau chiar trei angajați pentru un pensionar. Fondul de pensii colectat prin contribuția CAS a salariaților nu acoperă costurile cu pensiile, chiar și așa mici cum sunt, și bugetul trebuie să acopere diferența de circa 23%, respectiv peste 25 de miliarde de lei anual.
Evident dacă cei plecați de-a lungul tranziției în bejanie ar fi lucrat în Romania, ar fi contribuit substanțial la fondul de pensii, în plus față de aportul la dezvoltarea economică a țării, cea ce ar fi permis acordarea unor pensii mai umane.
În lipsa acestei resurse umane viabile pentru societate și pentru perpetuarea națiunii, bugetul înregistrează an de an deficite uriașe și trebuie să “rupă” de la investii sau din alte domenii esențiale, sumele necesare pentru plata pensiilor.
Discutând despre buget, trebuie spus că principala cheltuială a statului o reprezintă salariile angajaților proprii care au fost în 2025 în jur de 168 miliarde lei, adică 8,8% din Produsul Intern Brut (PIB).
PIB nu acoperă totalul cheltuielilor prevăzute în buget și ca atare, lunar, guvernul trebuie să împrumute de pe piețele interne ori cu precădere internaționale, sumele necesare pentru diferența dintre valoarea veniturilor centralizate, PIB, și totalul cheltuielilor. Cheltuieli ce se încearcă a fi reduse, fără succes. Dacă analizăm situația economiei românești constatăm că s-a bazat, în cea mai mare parte, pe consum. Adică pe valoarea mărfurilor alimentare și nealimentare cumpărate de populație pentru consum.
Din datele centralizate de INS vedem că din totalitatea mărfurilor comercializate în 2025, 55% reprezintă mărfurile din import, din care peste 50% sunt alimente (carne, lactate, produse procesate, conserve și multe altele). Deci România se împrumută cu sume mari pentru a susține economia altor țări, în condițiile în care diferența dintre import și export este net defavorabilă Românei. Datoria publică la sfârșitul anului 2025 era de 1.138 miliarde de lei, respectiv 59,66% din PIB, sume pentru care lunar se plătesc dobânzi de peste cinci miliarde lei.
Iată de ce Comunitatea Europeană și instituțiile financiare internaționale solicită reducerea deficitului (adică a diferenței dintre încasări și cheltuieli), către un prag acceptabil, apropiat de 3% din PIB, așa cum trebuie să fie o țară cu o economie funcțională.
Teoretic, tot românul știe că la sfârșitul anului 2024 deficitul bugetar a fost de 9,5% din PIB din cauza dezmățului financiar al Guvernului Ciolacu. A fost contribuția suportată de tot românul plătitor de taxe și impozite pentru campanie electorală a PSD, japca fără limită fiind suportată din Fondul de Rezervă al guvernului. A fost hemoragie bugetară, au curs sume mari, fără acoperire, singurul succes fiind că PSD contează în continuare ca cea mai importantă forță parlament, deși a pierdut cam 8% față de precedentele alegeri.
Am descris succint situația financiară a țării, cu cât mai puține date, pentru a demonstra că orice partid care preia guvernarea este încorsetat strict de programul de reforme, sociale, economice, bugetare și politice convenit cu CE. Altfel riscăm să ajungem în situația țărilor cu guvernări populiste după cum s-a întâmplat în urmă cu mai mulți ani cu Bulgaria sau Grecia, țări care după ce au ajuns la fundul sacului, au trebuit să ia măsuri dureroase pentru populație, impuse, de finanțatorii externi.
Iată de ce PSD a tot încercat, până azi, să se lepede de guvernare, să pitească după câte un politician marca PNL care să preia oprobiul public în chip de prim-ministru responsabil de austeritate și sărăcie, în vreme ce din umbră, hienele lui Grindeanu să critice reformele, derobându-se de răspundere.
Se pare că de data această, au dat de nuca tare, Ilie Bolojan și vor fi obligați sa preia guvernarea în condițiile impuse de finanțatori, fără a avea posibilitatea creșterii nivelului de trai al votanții constanți ai PSD, persoanele defavorizate.
Fără împrumuturile care să asigure funcționarea statului, în două, trei luni țara intră încetare de plăți și dacă vom ajunge sub oblăduirea Fondului Monetar Internațional (FMI) tot românul muncitor va fi cel care va plăti oalele sparte iar cel nevoiaș va strânge cureaua până la asfixie, nu politicienii care se ceartă azi pe orgolii.
[/responsivevoice]
