Marius TEJA ■
I. Biografie
Mihail C. Şuţu s-a născut la 15 februarie 1841, la Bucureşti, capitala Principatului Țara Românească. Tatăl său a fost Constantin C. Șuțu, ministru de finanțe în timpul domniei lui Alexandru D. Ghica (1834-1842), iar străbunicul său, fanariotul Mihai Șuțu, a domnit de trei ori în Țara Românească (1783-1786; 1791-1793; 1801-1802) și o dată în Moldova (1793-1795).
Prințul a studiat la Şcoala Centrală de Arte și Meserii din Paris, obținând diploma de inginer, și atunci și-a descoperit și pasiunea pentru istoria antică, devenind un cunoscător de greacă veche și latină. Sub influența unor colecționari ca generalul Nicolae Mavros, banul Mihalache Ghica și Dimitrie A. Sturdza, ale căror colecții au stat la baza întemeierii Muzeului Naţional de Antichităţi (azi secție a Institutului Național de Arheologie „Vasile Pârvan”) după 1834, a început studiul autodidact al numismaticii antice.
În articolul omagial cu ocazia aniversării vârstei de 80 de ani (1921), mai tânărul său coleg său numismat Constantin Moisil (1876-1958) sublinia că Șuţu a introdus o metodă revoluționară în cercetarea numismatică, bazată pe „raporturi de ordine matematică” și aplicată la echivalarea monedelor romane cu cele din provinciale din Egipt, Chaldeea (Irak), Asia Mică (Turcia), Grecia și Italia. Astfel, el a emis teoria originii ponderale a monedelor, susținând că apariția monedelor clasice a fost precedată de utilizarea unor bucăți de metal cu greutate fixă, pe care au fost aplicate semnele autorității statale. Mai târziu, a demonstrat că unitățile de măsură ale monedelor romane proveneau din cele asiro-chaldeene, având la bază ca unitate de măsură greutatea grăuntelui de grâu. Un alt element „inovator” a fost faptul că prințul nu a analizat numai aspectul sau raritatea monedelor, ci și „a dat importanța cuvenită valoarei lor intrinsece rolului lor de instrument comerciale”.
Colecția sa de monede antice care au fost emise sau au circulat pe teritoriul României se poate grupa pe trei categorii: cele bătute de orașele grecești din Dobrogea, cele emise de romani și intrate în circulație prin comerț și după cucerirea Daciei și cele barbare, bătute de daci sau intrate în circulație prin comerțul lor cu barbarii vecini.
Printre lucrările publicate se numără:
Michel C. Soutzo, Introduction à l’étude des monnaies de l’Italie antique, vol. I/1887, vol. II/1889, Paris.
Michel C. Soutzo, Systèmes monétaires primitifs de l’Asie Mineure et de la Grèce, în „Revista pentru Istorie, Arheologie și Filologie”, București, nr. 2/1883, p. 214-247.
M. C. Soutzo, Étalons pondéraux primitifs et lingots monétaires, în „RFIA”, București, nr. 4/1885, p. 401-463
Michel Soutzo, Étude sur les monnaies impériales romaines, în „Revue Numismatique”, Paris, 1899, 46 p.
M. C. Soutzo, L’évolution pondérale dans l’antiquité, în „Buletinul Societății Numismatice Române”, București, XVI (1921), p. 57-82.
Şuţu a fost unul din pionierii arheologiei din Dobrogea după Unirea din 1878 și ca urmare a fost ales membru corespondent al Academiei Române, la 1 aprilie 1884. În 1909, numismatul a fost propus membru titular al celui mai înalt for științific al țării de către colegul său epigrafist Grigore Tocilescu, care l-a apreciat ca „unicul specialist român în domeniul numismaticii antice”.
În 1903, prințul a obținut recunoașterea națională de specialitate datorită alegerii ca președinte al Societăţii Numismatice Române și a obținut recunoașterea internațională datorită participării la Congresul Internațional de Numismatică de la Paris din 1900 și la Congresul de Arheologie de la Cairo din 1909, precum și prin primirea în Societatea Regală de Numismatică din Marea Britanie (1909).
În anii 1914-1933, Mihail C. Şuţu a condus cabinetul numismatic al Academiei Române, donându-i prin testament bogata sa colecție de monede, măsuri, greutăți și sigilii. Numărul „BSNR” din 1921 a fost un „Volum festiv închinat d-lui M. C. Sutzu, președintele Societății, cu prilejul împlinirii vârstei de 80 de ani”.
Printre funcțiile publice ocupate de prinț au fost cele de: inginer în Ministerul Domeniilor, director general al „Poştelor şi Telegrafelor”, consilier la Curtea de Conturi și guvernator al Băncii Naționale a României în perioada 1899-1904.
Mihail C. Șuțu a decedat la 9 iulie 1933, la Bucureşti, capitala Regatului României.
II. Mihail C. Șuțu și Dobrogea antică
Bibliografia dobrogeană antică a lui M. C. Șuțu include următoarele lucrări, în ordine cronologică:
Michel C. Soutzo, Coup d’oeil sur Ies monuments antiques de la Dobroudja, „Revue Archeologique”, 1881, Octobre pp. 204-215 și Novembre 287-304, pl. XXI-XXII, 7 fig.
M. C. Soutzo, Poids et monnaies de Tomis, Congresul Internațional de Numismatica din Paris, 1900, p. 115-148
M. C. Sutzu, Greutăți de plumb inedite ale urbei Tomis, „BSNR”, II (1904), p. 6-7
M. C. Sutzu, Monete din colecția noastră inedite sau puțin cunoscute în urbele antice din Dobrogea, „BSNR”, București, V (1908), p. 7-29 și „Analele Academiei Române. Memoriile Secțiunii Istorice”, București, XXXV (1913), p. 362-385
M. C. Sutzu, Ponduri antice inedite din Tomis și Callatis, „BSNR”, București, X (1913), p. 3-10 și XI (1914), p. 1-9
M. C. Sutzu, Ponduri și monede identice din orașele noastre pontice, „BSNR”, București, XII (1915), p. 157-171
M. C. Sutzu, Contribuția numismaticei la istoria României transdunărene, „Analele Academiei Române. Memoriile Secțiunii Istorice”, București, seria 2, tom XXXVIII, 1916.
M. C. Sutzu, Monetele regilor sciți din Dobrogea. Regele Tanusa, „BSNR”, București, XIII, 27, ianuarie-martie 1916, pp. 1-3.
Prima parte a articolului publicat în „Revue Archeologique” (octombrie 1881) este o microsinteză de istorie antică a Dobrogei, începând cu menționarea tracilor în sec. X î. H. între Dunărea de Jos, Marea Neagră și munții Balcani, până la reconstruirea limes-ului (frontieră fortificată romană) danubian de către împăratul romano-bizantin Iustinian I cel Mare (527-565). Studiul este bazat, în general, pe izvoare scrise grecești și romane: Herodot (sec. V î. H.), Tucidide, Xenofon, Strabon, Ptolemeu, Ovidiu, Tacit, Tit Liviu, Pliniu cel Tânăr, Ammianus Marcellinus (sec. IV), Iordanes, Procopiu (sec. VI).
În colecția princiară păstrată la Muzeul Național de Istorie a României, au fost identificate și publicate de C. Știrbulescu în 2014 trei teracote greco-romane provenind din Dobrogea.
Prima este capul unei statuete bărbătești din lut ars de culoare galben-roşiatic, turnată în tipar bivalv, cu dimensiunile 8 cm x 7,70 cm x 0,53-0,92 cm, datată în secolul III d. H, cu analogii în două fragmente de statuetă nord-africane publicate în 1987.
A doua este un fragment de statuetă feminină din lut ars de culoare roşu-gălbui, turnată în tipar bivalv, cu dimensiunile 7,90 cm x 7,20 cm x 0,70 cm, datată în sec. I-III, cu analogie într-o statuetă egipteană de epocă romană publicată în 1979.
A treia este fragment inferior de pateră din lut ars de culoare brun-roşiatic, turnată în tipar bivalv, cu diametrul de 11,40 cm și grosimea maximă de 1,80 cm, datat în sec. 1-11, cu medalion reprezentându-l pe Hercules în luptă cu leul din Nemeea, cu analogii în patru patere de Cnidos (sud-vestul Asiei Mici/sud-vestul Turciei asiatice) de sec. 1-11, publicate în 2000.
Vila aflată pe strada Krikor Zambaccian nr. 1 din zona istorică a Constanței, a fost construită pentru Mihail C. Șuțu de către arhitectul Grigore Cerchez în 1899. În clădirea locuită de prinț până la deces, pe mobile și pe etajere erau expuse statuete, vase, amfore şi piese din aur, argint şi bronz descoperite în cetatea Tomisului, după săparea fundaţiilor pentru noile construcţii din zona statuii lui Ovidiu, sau cumpărate de la constănțeni pasionaţi de istoria orașului. Imobilul a fost confiscat de regimul comunist, iar în 2011, după un proces de 20 de ani, acesta a reintrat legal în posesia moștenitorilor. Apoi, clădirea degradată a fost cumpărată și noul proprietar a demarat procesul de restaurare, imobilul fiind încadrat în Lista Monumentelor Istorice cu codul CT-II-m-A-02863.
III. Bibliografie
***, Vila Sutzu, „Heritage”, Constanța, https://heritageconstanta.com
Moisil Constantin, Opera științifică a d-lui M. C. Sutzu, „Buletinul Societății Numismatice Române”, București, XVI, 40, Octomvrie-Decemvrie 1921.
Moisil Constantin, Michel C. Soutzo, „Balcania”, Bucarest, VI (1941)
Știrbulescu Cristina, Teracote greco-romane din colecția principelui Mihail C. Șuțu, „Cercetări arheologice”, București, XXI, 2014, p. 409-423.
Vîntu Carmen, Mihail C. Șuțu, istoric și numismat român, „Jurnal FM”, Piatra Neamț, 15 februarie 2026, https://jurnalfm.ro
[/responsivevoice]
